Dosar xxx/40/2010 limitarea exercitării dreptului
la liberă circulaţie L.248/2005
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOSANI – SECŢIA CIVILĂ
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
SENTINŢA CIVILĂ NR.196
La ordine judecarea cererii pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în BELGIA, formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâtul H. V..
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat şi excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a acţiunii, întrucât pârâtul nu a comis fapte de natură penală pe teritoriul Belgiei.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile, de faţă,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani – Secţia civilă sub numărul xxx/40/2010 din 08.02.2010 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte (D.G.P.) Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul H. V. solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună faţă de acesta restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani în BELGIA.
În motivare, se arată că pârâtul a fost returnat din BELGIA la 01.09.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi BELGIA, aprobat prin HG nr. 825/1995 şi în baza art. 38 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate pentru persoanele ce au fost returnate în ţară în baza unor acorduri de readmisie încheiate cu alte state trebuie restrâns dreptul de a circula în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Cum în baza documentelor aflate la direcţie rezultă că pârâtul a fost returnat în România la 01.09.2009 din Belgia în baza Acordului de readmisie aprobat prin HG nr. 825/1995 în care se prevede că Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul sau, la cererea celeilalte părţi contractante şi fără formalităţi, orice persoană care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, consideră că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi admisă cererea formulată.
Cere a se mai constata că motivul returnării rezultă din declaraţia pârâtului, dată la trecerea frontierei, în care consemnează că în urma unui control efectuat de autorităţile belgiene a fost reţinut la 26.08.2009 de autorităţile belgiene întrucât presta activitate fără a avea permis de muncă legal.
În dovedire s-au ataşat în copie, talonul şi declaraţia pârâtului din 1.09.2009.
Pârâtul a fost citat la domiciliul cunoscut dar nu s-a prezentat în faţa instanţei.
În baza materialului probator existent la dosarul cauzei tribunalul consideră că acţiunea formulată de D. G. P. Bucureşti nu este fondată.
Astfel conform art.38 din Legea 248/2005 durata pentru care poate fi restrâns exerciţiul dreptului la liberă circulaţie în străinătate este de până la 3 ani pentru persoanele ce au fost returnate din alte state cu care România are încheiate acorduri în acest sens.
Textul legal nu arată că instanţa este obligată să limiteze acest drept astfel că posibilitatea aplicării interdicţie trebuie interpretată în raport cu situaţia de fapt cât şi cu legislaţia comunitară aplicabilă .
Conform declaraţiei pârâtului aflată la fila 11 dosar, el a plecat din România la 27.07.2009 şi a fost returnat din Belgia la 1.09.2009 , fiind reţinut de autorităţile Belgiene întrucât lucra fără permis de lucru.
După data de 01 ianuarie 2007 data aderării României la Uniunea Europeană cetăţenilor români le sunt aplicabile dispoziţiile comunitare privind libertatea de circulaţie şi de şedere în spaţiul Uniunii.
Potrivit art. 3 alin.1 din Directiva 38/CEE/2004, acest act normativ comunitar se aplică oricărui cetăţean al Uniunii care se deplasează sau îşi are reşedinţa într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum şi membrilor familiei sale.
Aşa cum arată art. 6 alin.1 din această directivă cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nici o altă condiţie sau formalitate în afara cerinţei de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil.
Potrivit art. 27 din aceiaşi directivă statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice. Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.
În prezenta cauză nu a fost administrată nici o dovadă din care să rezulte că returnarea cetăţeanului român a fost impusă de raţiuni legate de motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică .
Curtea de justiţie europeană a statuat în cauza C33/07 având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Dâmboviţa (România), prin Decizia din 17 ianuarie 2007, primită de Curte la 24 ianuarie 2007, în procedura Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti împotriva lui Gheorghe Jipa, că împrejurarea că faţă de un cetăţean al Uniunii sa dispus măsura returnării de pe teritoriul unui alt stat membru unde şedea în mod ilegal nu ar putea fi luată în considerare de statul membru de origine al acestuia pentru a limita dreptul la liberă circulaţie al cetăţeanului respectiv decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Atâta timp cât nu există nici o dovadă că măsura autorităţilor belgiene care au decis returnarea pârâtului a fost întemeiată pe motive de ordine publică sau de siguranţă publică nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a fi admisibilă restrângerea dreptului al liberă circulaţie în acest stat.
În ceea ce priveşte faptul că pârâtul presta activităţi lucrative fără a deţine un permis de lucru nu reprezintă o ameninţare reală şi serioasă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, cu sediul în Bucureşti str. Nicolae Iorga nr. 29 sector 1, în contradictoriu cu pârâtul H. V. (CNP xxxxxxxxxxxxx) cu domiciliul în sat Vînători,comuna Gorbăneşti, jud. Botoşani, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 februarie 2010.
Preşedinte, Grefier,
