Se impune realizarea unui just echilibru între dreptul consacrat de art.10 din Conventie – ce garanteaza dreptul la libera exprimare pe de o parte si dreptului la reputatie al persoanelor , ca element al vietii private – drept protejat de art.8 al Conventiei.
Exercitarea libertatii ziaristilor este subordonata conditiei ca ziaristii sa actioneze cu buna credinta, astfel încât sa ofere informatii exacte, demne de crezare, cu respectarea deontologiei profesionale.
Exercitarea libertatii ziaristilor este subordonata conditiei ca ziaristii sa actioneze cu buna credinta, astfel încât sa ofere informatii exacte, demne de crezare, cu respectarea deontologiei profesionale.
Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti sub nr.9398/101/2008, reclamantul V.R. a chemat în judecata pe pârâtii C.R, N.E., D.E. solicitând pronuntarea unei hotarâri judecatoresti prin care pârâtii sa fie obligati la acordarea despagubirilor în suma de 500.000 euro, ca urmare a încalcarii drepturilor prevazute de art.3 si 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca în fapt, la data de 07.11.2008, în cotidianul ,,Informatia de Severin” la pag.11, sub semnatura pârâtilor C.R. si N.E., a fost publicat un articol asa zis pamflet, cu titlul ,,Purceaua cu cenuse în cap”, articol ce prezenta alaturi de fotografia de prim plan a unui porc, fotografia reclamantului si care se refera evident la persoana sa.
A precizat reclamantul ca, la momentul sesizarii instantei avea calitatea de director al cancelariei prefectului Mehedinti, consilier local al Municipiului Drobeta Turnu Severin iar ca functii politice este vicepresedinte al Filialei Mehedinti a PNL, în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 30.11.2008, fiind director de campanie al filialei.
A sustinut ca prin publicarea articolului susmentionat, i s-a adus un prejudiciu personal, moral si profesional, suferind traume de natura psihica, si oprobriul colegilor din administratia publica locala si din partidul pe care îl reprezinta precum si sa inspire sentimente de îndoiala în ceea ce priveste moralitatea si integritatea actiunilor sale, din partea publicului cititor, fiind supus astfel unui tratament degradat si inuman.
De asemenea, a apreciat ca prin respectivul articol i-a fost încalcat dreptul la viata intima, familiala si privata, prevazut de art.26 din Constitutia României precum si drepturilor consacrate de art.3 din CEDO, prin postarea imaginii sale pe fundalul articolului publicat alaturi de fotografia porcului.
În drept s-au invocat disp.art.2 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pârâtul C.R.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii. A sustinut ca articolul publicat este un pamflet – care nu face referiri la fapte si persoane determinate ci la anumite tipologii si situatii criticabile si ca plasarea fotografiei reclamantului în subsolul paginii este independenta de text, nu constituie fotografia principala a materialului.
A mai sustinut ca în cuprinsul articolului s-au facut mentiuni exprese ca nu se refera la politicieni adevarati.
Prin sentinta civila nr.274 din 6 octombrie 2009, pronuntata în dosarul nr.9398/101/2008, Tribunalul Mehedinti a respins actiunea.
Preluând definitia data tratamentelor inumane si tratamentelor degradante în jurisprudenta CEDO – instanta a retinut ca pentru a fi incluse în sfera de aplicare a art.3 din Conventie aceste tratamente trebuie sa atinga un nivel minim de gravitate, acesta fiind relativ si depinzând de ansamblul circumstantelor cauzei precum are fi durata tratamentului si efectele psihice asupra victimei si în anumite cazuri sexul, vârsta, starea de sanatate a victimei.
Analizând declaratiile martorilor audiati în cauza, instanta a retinut ca prin publicarea articolului si a fotografiei reclamantului acesta a suferit un prejudiciu moral, dar acest prejudiciu este lipsit de intensitatea si gravitatea necesara pentru a avea caracterul unui tratament inuman si degradant, asa cum este el definit de art.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
A mai retinut instanta ca în articol exista mentiunea ca “orice asemanare între personajele acestui pamflet si persoanele din fotografii este pur întâmplatoare” si ca “orice asemanare între întâmplarile povestite si fapte potential reale reprezinta o pura coincidenta”.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea sentintei si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Motivând apelul, reclamantul a aratat ca hotarârea e fost data cu încalcarea dispozitiilor art.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului întrucât din cuprinsul articolului publicat de pârâti rezulta cu evidenta referire la persoana sa si intentia autorilor de a-i prejudicia imaginea publica.
A invocat apelantul si existenta unor contradictii între considerentele sentintei care retin pe de o parte ca prin publicarea articolului reclamantul a fost puternic afectat fiind umilit, iar pe de alta parte, s-a apreciat ca asemenea prejudicii nu se înscriu în categoria tratamentelor inumane sau degradante.
Apelantul a indicat jurisprudenta CEDO în materie respectiv hotarârea data în cauza Irlanda contra Regatului Unit, din 18 01 1978, prin care s-a retinut ca un tratament aplicat unei persoane urmeaza a se califica degradant atunci când creeaza acesteia un sentiment de teama, de neliniste si de inferioritate, de natura a o umili, de a o înjosi, de a-i înfrânge astfel rezistenta fizica si psihica si ca pentru a califica un tratament ca fiind degradant se impune a se analiza daca scopul aplicarii lui este umilirea sau înjosirea victimei si daca prin efectele produse a fost atinsa personalitatea acesteia în mod incompatibil cu art.3 din Conventie.
Raportându-se tot la jurisprudenta CEDO apelantul a aratat ca potrivit acesteia încalcarea art.3 din Conventie. se analizeaza nu numai din perspectiva tratamentelor degradante pentru cazurile în care victimele se afla în stare privativa de libertate, ci si al comportamentului unui particular fata de altul.
A mai aratat reclamantul da, desi pârâtii ca jurnalisti se bucura de libertatea de exprimare garantata de art.10 din Conventie, inclusiv prin admiterea unei posibile doze de exagerare, sau chiar de provocare – totusi, exercitarea acestei libertati este subordonata conditiei ca ziaristii sa actioneze cu buna credinta astfel încât sa ofere informatii exacte si demne de crezare cu respectarea deontologiei profesionale, ceea ce pârâtii în mod evident nu au respectat.
Apelul este fondat.
Prima instanta s-a limitat la a prelua definitiile date în jurisprudenta CEDO tratamentelor inumane si degradante si a enumera criteriile dupa care se apreciaza gravitatea lor si a concluziona în final ca prejudiciul adus reclamantului prin publicarea articolului este lipsit de intensitatea si gravitatea necesara pentru a se retine încalcarea art.3 din Conventie.
Prima instanta nu a facut distinctia între tratamentele inumane si tratamentele degradante spre a retine ce tratamente se pun în discutie în speta si nu a aratat argumentele ce au dus la concluzia ca prejudiciul adus reclamantului nu are gravitatea ceruta pentru încadrarea tratamentelor în discutie în sfera de aplicare a art.3 din Conventie – limitând motivarea hotarârii la considerente teoretice.
Totodata, prima instanta nu s-a raportat si la încalcarea art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce reglementeaza dreptul la respectarea vietii private si de familie – reclamantul invocând, prin actiunea sa, încalcarea acestui drept, mai exact a componentei vietii private personale ce cuprinde si dreptul la imagine, sustinând ca prin publicarea fotografiei sale alaturi de textul articolului intitulat “Purceaua cu cenusa în cap” publicat în cotidianul “Informatia de Severin” si imaginea unui porc – imaginea sa a fost grav afectata.
În considerentele sentintei nu se analizeaza textul articolului si nici apararea pârâtilor potrivit careia articolul este un pamflet si nu îl vizeaza pe reclamant.
Reclamantul a sustinut ca articolul se refera la persoana sa, pe de o parte pentru ca este asociat fotografiei sale publicata pe aceeasi pagina, iar pe de alta parte pentru ca face referiri la calitatea sa de consilier local la ilegalitati savârsite în aceasta calitate si la presupusele sale relatii imorale cu cealalta persoana vizata de articol, iar pârâtii au sustinut ca articolul este un pamflet pentru ca satirizeaza tipologii umane si aspecte negative ale societatii.
Articolul în discutie nu este un pamflet întrucât nu cuprinde date cu caracter de generalitate prin care se înfiereaza tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale realitatii sociale, trasaturi de caracter – cu intentii moralizatoare. Articolul cuprinde date concrete privitoare la persoane determinate atât prin referirea la functiile publice ale acestora, cât si a activitati concrete desfasurate în virtutea functiilor detinute sau profitând de aceste functii, actiuni ce ar avea caracter ilegal si imoral, iar pe aceeasi pagina apar fotografiile persoanelor avizate fara nici o alta explicatie care sa le disocieze de textul articolului.
Textul articolului contine referiri lipsite de echivoc cu privire la persoana reclamantului în partea din articol intitulata “Cetateanul Rumegus” în care este descris ca “un biet politruc scrobit cu pretentii de elevat, supranumit Lautarul din Tenerife, care latra a paguba, lipit de fel de fel de somitati, afacerist de PAL, care a operat smenuri în slujba administratiei locale si a dat tunuri în umbra unui biet mosneag legat de scaun”. Mai este numit “intelectual de casa al grohaitoarei “Purceaua cu cenusa în cap” – cealalta persoana vizata de articol – realizatoare de emisiuni TV în cadrul carora era invitat reclamantul.
Desi articolul cuprinde o mentiune expresa ca nu se refera la politicieni adevarati, adauga imediat ca vrea “sa mearga drept la tinta”, ceea ce presupune atacarea unor persoane determinate iar nu a unor “tipologii asociate”.
De altfel, în apararea formulata pârâtii nu au aratat în concret ce tipologii ori tare sociale au înfierat si nici articolul nu cuprinde judecati de valoare critice cu valabilitate demonstrata ori însotite de argumentatia logica a autorului, ci declaratii factuale – a caror veridicitate trebuia dovedita.
Textul contine expresii insultatoare,jignitoare la adresa reclamantului si a fost publicat în scopul de a-l umili si înjosi pe reclamant, de a-i atinge personalitatea într-un mod incompatibil cu dispozitiile art.3 din Conventie.
Relevante sunt în acest sens si declaratiile martorilor potrivit carora perceptia publica a fost ca articolul a vizat în mod evident persoana reclamantului si ca acesta a suferit un grav prejudiciu de imagine prin referirile textului la presupuse actiuni ilegale dar si relatii imorale ale acestuia. Au mai aratat martorii ca dupa aparitia articolului reclamantul nu a mai aparut în cadrul unor emisiuni TV interactive de teama de a nu fi atacat în direct cu întrebari legate de aspectele semnalate si ca pozitia sa în cadrul formatiunii politice din care face parte a avut de suferit.
Prin urmare, gravitatea prejudiciului moral cauzat reclamantului – a fost demonstrata – prin diminuarea statutului social – a reputatiei acestuia, a afectarii imaginii sale atât în raport cu publicul cât si în familie si fata de sine.
În cauza Irlanda contra Regatului Unit, din 18 01 1978, Curtea a statuat cu valoare de principiu ca un tratament aplicat unei persoane are a fi calificat “degradant” atunci când creeaza acesteia sentimente de teama, de neliniste si de inferioritate, de natura a o umili si a o înjosi si eventual de a-i înfrânge astfel rezistenta fizica si morala.
Desi în cele mai multe spete, Curtea Europeana a analizat încalcarea art.3 din Conventie din perspectiva tratamentelor degradante pentru cazurile în care victimele se aflau într-o situatie privativa de libertate si vizau comportamentul agentilor statului, în jurisprudenta Curtii s-a statuat asupra încalcarii art.3 si în cazul comportamentului unui particular fata de altul – cum este cazul în speta.
Speta de fata impune realizarea unui just echilibru între dreptul consacrat de art.10 din Conventie – ce garanteaza dreptul la libera exprimare – pe de o parte si a dreptului la reputatie al persoanelor vizate care, ca element al vietii private este protejat de art.8 al Conventiei.
Aceasta din urma dispozitie poate impune adoptarea a unor masuri pozitive apte sa garanteze respectul efectiv al vietii private chiar si în relatiile dintre indivizi.
Curtea a statuat ca desi “libertatea de exprimare, este un drept important, nu este nelimitat”.
Conform alin.2 al art.10 – din Conventie, exercitarea libertatii de opinie poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, într-o societate democratica pentru …. protectia reputatiei sau a drepturilor altora.
În speta se are în vedere atitudinea subiectiva a pârâtilor în raport atât cu adevarul celor afirmate cât si cu scopul demersului jurnalistic respectiv, daca au urmarit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-si astfel datoria de a difuza informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, sau au avut doar intentia de a afecta în mod gratuit reputatia reclamantului.
Faptul de a pune în atentia publica, în mod direct, persoane determinate implica obligatia pârâtilor de a furniza o baza facturala suficienta.
Afirmatii referitoare la fapte determinate în absenta oricaror dovezi care sa le sustina nu se bucura de protectia art.10.
Pentru toate aceste considerente, se apreciaza ca faptele pârâtilor constând în publicarea unui articol defaimator la adresa reclamantului – i-au cauzat acestuia un prejudiciu moral – care potrivit art.998-999 c.civ.si art.3 din Conventie trebuie reparat prin plata de despagubiri banesti corespunzatoare.
Privitor la valoarea acestor despagubiri, se apreciaza ca suma de 500.000 Euro ceruta de reclamant este disproportionala în raport de consecintele publice negative suferite si se estimeaza despagubirile, în limita rezonabila a marjei de estimare, raportat si la un precedent judiciar în strânsa legatura cu cauza de fata , la 5000 Euro, suma ce urmeaza a se achita la valoarea în lei de la data platii.
Fata de considerentele aratate si în baza art.296 c.pr.civ., urmeaza a se admite apelul, a se schimba sentinta în sensul admiterii în parte a actiunii si obligarii pârâtilor la plata catre reclamant a echivalentului în lei a sumei de 5000 Euro la data platii, cu titlu de daune morale.
În baza art.274 c.pr.civ., se obliga intimatii catre apelant si la plata cheltuielilor de judecata în apel, în suma de 1000 lei reprezentând onorariu aparator.
1
