Prin sentinţa penală nr. 1293/15.04.2005 a Judecătoriei Focşani s-a respins plângerea formulată de condamnatul D.V. împotriva hotărârii de sancţiune nr. 30/02.02.2005 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Focşani, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul, pe care nu l-a motivat.
Prin decizia penală nr. 282/13.05.2005 a Tribunalului Vrancea s-a admis recursul şi s-a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că instanţa de fond a stabilit în mod greşit cadrul normativ de soluţionare a plângerilor împotriva hotărârilor de sancţiune ale Comisiilor de disciplină din cadrul penitenciarelor.
Astfel, aceste plângeri nu sunt reglementate de OG nr. 56/2003 care se referă doar la unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, ci de Ordinul nr. 3352/C/13.11.2003 publicat în M.O. nr. 840/26.11.2003 privind obligaţiile şi interdicţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum şi măsurile disciplinare aplicate în cazul săvârşirii de abateri disciplinare.
Potrivit art. 16 din acest ordin, abaterile disciplinare se constată de către personalul administraţiei locului de deţinere şi se consemnează într-un raport de incident care se depune la conducerea locului de deţinere.
Potrivit art. 19 din acelaşi ordin, împotriva hotărârii comisiei de disciplină persoana privată de libertate poate face contestaţie în termen de 24 de ore de la comunicare la comandantul locului de deţinere, care este obligat să o soluţioneze în termen de 3 zile de la primire.
Împotriva hotărârii comandantului locului de deţinere, persoana privată de libertate poate adresa, în termen de 8 de ore de la comunicare, plângere la Judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
Potrivit art. 19 alin. 3 sunt aplicabile în cadrul soluţionării acestei plângeri doar dispoziţiile procedurale prev. în art. 3 alin. 3, 6 din OG nr. 56/2003 iar nu şi celelalte dispoziţii care instituie unele drepturi ale persoanei private de libertate.
Faţă de aceste dispoziţii, rezultă că este admisibilă plângerea formulată împotriva oricărei hotărâri de sancţiune, iar nu doar în măsura în care sancţiunea aplicată ar îngrădi cumva vreunul din drepturile fundamentale ale persoanelor aflate în stare de deţinere, indicate limitativ în dispoziţiile OG nr. 56/2003.
Cum prima instanţă s-a pronunţat pe excepţie, nesoluţionând fondul cauzei, tribunalul a admis recursul şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. c, C.proc.pen. a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
