Obligaţia de încunoştinţare a inculpatului privind dreptul de a fi asistat de apărător. Competenţa după materie. Nerespectare. Sancţiune.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 20/A/17.02.2010

Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr.500 din 19 noiembrie 2009 a condamnat pe inculpaţii:

1. S.A.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen. şi art. 74 lit. a C.pen şi art. 76 lit. a C.pen. şi

2. P.D.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen. şi art. 74 lit. a C.pen şi art. 76 lit. a C.pen.

În baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 şi art. 65 al. 2 C.pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C.proc.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C.pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate acestora timpul reţinerii şi al arestului preventiv, începând cu data de 11.03.2009 la zi.

În temeiul art. 17 al. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,0 grame pulbere conţinând MDMA, rămasă neconsumată în urma analizelor de laborator.

În temeiul art. 18 al. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.

În temeiul art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.A.S. a sumei de 300 lei şi de la inculpatul P.D.I. a sumei de 80 lei, obţinute ca urmare a săvârşirii prezentelor infracţiuni.

În baza art.191 C.pr.pen.au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1600 lei, fiecare.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în luna aprilie 2008, D.G.C.C.O.-Brigada Cluj şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Cluj a început cercetările cu privire la o grupare de persoane care desfăşura activităţi legate de droguri pe raza mun.Cluj-Napoca. În cauză, înregistrată sub nr.25 D/P/2008, au fost puse sub învinuire şi ulterior trimise în judecată un număr de 8 persoane, printre care martorii M.V.G. şi B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi droguri de mare risc, iar alte 26 de persoane au fost puse sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu.vol.1 f.5-40

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat indicii cu privire la faptul că o persoană cunoscută cu porecla „A.C.” vinde şi oferă spre consum droguri de mare risc, respective comprimate “Ecstasy”-MDMA, mai multor persoane pe raza municipiului Cluj. vol.I f.39

În cursul cercetărilor efectuate în această cauză, martorii M.V.G. şi B.S. au formulat fiecare câte un denunţ în care au arătat că în lunile iunie-iulie, respectiv în luna august 2008, au cumpărat de la numitul S.A.S., în mod repetat, comprimate “Ecstasy”-MDMA, la preţul de 50 lei/bucată. vol.I f. 151, 152.

La finalul cercetărilor din dosarul nr.25 D/P/2008, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de numitul „A.C.” în vederea identificării acestuia.

Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat indicii că numitul P.D.I. împreună cu alte persoane, neidentificate, consumă, vinde şi oferă spre consum haşiş, cannabis, ecstasy şi cocaină mai multor tineri de pe raza mun.Cluj-Napoca. (f42)

La 15 octombrie 2008, la dosarul nr. 62 D/P/2008 a fost conexat dosarul nr.74 D/P/2008, având ca obiect denunţul formulat de către martorul M.V.G., la 30 octombrie 2008, la dosarul 62 D/P/2008 a fost conexat dosarul nr. 83D/P/2008, având ca obiect denunţul formulat de către martorul B.S. , iar la 17 decembrie 2008, întrucât s-a stabilit că numitul „A.C.” este una şi aceeaşi persoană cu S.A.S., la dosarul 62 D/P/2008 a fost conexat şi dosarul nr.104 D/P/2008. vol.I f.4, 72, 72 bis

La 3 februarie 2009 dosarul nr. 62 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T.-B.T.Cluj a fost declinat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj, cu motivarea că activitatea infracţională a inculpaţilor S.A.S. şi P.D.I. are legătură cu activitatea infracţională care face obiectul dosarului nr.49 D/P/2008. vol.I f.2-3.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză după preluarea acesteia de către D.I.I.C.O.T.-S.T.-Cluj, pe lângă martorii M.V.G. şi B.S. , au fost identificate mai multe persoane care au declarat că au cumpărat droguri de la inculpaţi şi/sau cunosc activităţile de trafic de droguri desfăşurate de către inculpaţi.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului S.A.S. a rezultat din actul de sesizare că, în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 25/D//2008, martorii M.V.G. şi B.S. au formulat fiecare câte un denunţ, în care au arătat că în lunile iunie-iulie, respectiv august 2008 au cumpărat de la numitul S.A.S. în mod repetat comprimate Ecstasy-MDMA la preţul de 50 lei/bucata (vol. I f.151,152).

Martorul M.V.G. a precizat cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală (vol. I f.153) că a primit de la inculpatul S.A.S. 5 comprimate ecstasy cu loggo-ul „Mercedes” şi că în schimb, i-a oferit acestuia o cantitate de haşiş de aceeaşi valoare, precum şi că la câteva zile de la aceasta, inculpatul i-a adus alte 3 pastile ecstasy cerându-i 3 grame de haşiş, pentru ca ulterior să i le ceară înapoi şi să îi achite preţul de 150 lei pentru cele 3 grame de haşiş. A mai precizat martorul că inculpatul i-a dat de înţeles că ar aduce drogurile personal din Ungaria.

Cu ocazia audierii sale în faza de judecată, martorul M.V.G. a precizat că l-a cunoscut pe inculpat, despre care ştia că este consumator de haşiş, context în care i-a şi vândut de câteva ori haşiş iar într-o împrejurare acesta i-a lăsat în schimb 5 pastile ecstasy cu loggo-ul „Mercedes”. A mai arătat martorul că i-a restituit inculpatului 3 comprimate, păstrând două pentru el.

Martorul B.S. a precizat iniţial în denunţul său din data de 08.10.2009, că începând cu luna august 2008, a cumpărat de circa de 5 sau 7 ori, câte 3 sau 5 comprimate ecstasy, de la inculpatul S.A.S., pe care îl cunoştea cu porecla de „A.C.”, precum şi că în data de 3 sau 4 octombrie 2008, acesta a adus la domiciliul său circa 200 comprimate ecstasy, pe care urma să le păstreze până la o dată neprecizată.(vol. I f.154)

Ulterior, la data de 14.11.2008, martorul B.S. a precizat în completarea denunţului că, în cursul anului 2008, a cumpărat de la inculpatul S.A.S. de circa 3 sau 4 ori şi haşiş, pentru consumul său propriu, la preţul de 50 lei/gram. De asemenea, martorul B.S. a mai precizat în completarea denunţului că, în cursul anului 2008, l-a cunoscut pe inculpatul P.D., zis „P.”, despre care cunoaşte că este consumator de droguri. (Vol.I, f.155).

La data de 10 martie 2009, audiat fiind de către procuror, martorul declară că a cumpărat de la inculpatul S.A.S. o dată haşiş şi o dată comprimate ecstasy cu loggo-ul „Smiley” . (vol. I f.156).

Cu ocazia audierii sale în faza de judecată, martorul B.S. a revenit în totalitate asupra declaraţiilor sale anterioare, afirmând că niciodată nu a cumpărat de la acest inculpat sau de la coinculpatul P.D.I. droguri, ci doar, de la acesta din urmă, tricouri şi parfumuri pe care le aducea din Spania. A negat şi împrejurarea că ar fi primit de la inculpatul S.A.S.spre păstrare un număr de 200 pastile ecstasy.

S-a justificat martorul, afirmând că denunţul şi declaraţiile sale anterioare, s-au datorat unei bănuieli că inculpatul S.A.S. cu care ar fi discutat despre activitatea sa legată de droguri, l-ar fi denunţat organelor de poliţie, precum şi presiunii organelor de poliţie care îi repetau „10-20 încadrare”.

Instanţa de judecată a apreciat însă, că declaraţia acestui martor, dată în cursul cercetării judecătoreşti din prezentul dosar, nu corespunde realităţii, în condiţiile în care acesta nu a fost în măsură să ofere argumente convingătoare care să justifice revenirea sa asupra declaraţiilor anterioare, deoarece chiar acceptând existenţa unei presiuni cu ocazia formulării denunţului, martorul a fost audiat şi ulterior, la câteva luni distanţă de la momentul formulării denunţului, ultima oară de către procuror, în prezenţa apărătorului său ales, şi deşi a revenit parţial, totuşi nu a negat orice legătură infracţională cu inculpatul S.A.S.

Martora Ţ.L.L., a declarat în faza de urmărire penală că îi cunoaşte pe inculpaţi fiind vecini de bloc, în privinţa inculpatului S.A.S., arătând că, în câteva rânduri l-a văzut fumând ţigări confecţionate manual, şi la rândul său, a fumat cu acesta asemenea ţigări (vol. I f.158-159), pentru ca, cu ocazia audierii sale în cursul judecăţii (f.116), să declare că era vorba în realitate despre ţigări normale sau că inculpatul S.A.S. ar fi glumit, afirmând că ar fi vorba despre droguri. A mai precizat martora că doar a semnat declaraţia din faza de urmărire penală, fără a o citi.

Deşi inculpatul S.A.S. nu a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de droguri de risc, instanţa a reţinut declaraţia martorei Ţ.L.L. doar pentru circumstanţierea elementelor ce ţin de persoana acestui inculpat, context în care consideră declaraţia martorei din faza de judecată ca fiind necorespunzătoare realităţii, fiind evidentă încercarea martorei de disculpare a inculpatului, argumentele susţinute pentru a-şi justifica revenirea nefiind convingătoare şi nesusţinută de nici un fel de dovezi.

Martora C.A.M. a arătat în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală că l-a cunoscut pe inculpatul S.A.S. în cursul lunii noiembrie 2008 şi la circa o săptămână după aceea, inculpatul i-a oferit, în clubul « M. » din mun. Cluj Napoca, un comprimat ecstasy-MDMA. Martora a mai arătat că, în săptămâna următoare, tot în clubul « M. », a aflat de la învinuitul P.M. că acesta se cunoaşte cu inculpatul S.A.S. de la o petrecere care a avut loc la Budapesta şi că învinuitul ar fi cumpărat prin luna octombrie 2008, de la inculpat, circa 60 comprimate ecstasy, în acelaşi club. Martora a declarat şi că, în aceeaşi seară, învinuitul ar fi cumpărat de la inculpat, pentru el şi pentru alţi prieteni, printre care învinuitul V.A. circa 20 comprimate ecstasy cu suma de 50 lei per bucată. Totodată, martora a arătat că a aflat de la învinuitul P.M. că inculpatul are o cunoştinţă la Budapesta, care îi furnizează comprimatele ecstasy iar inculpatul S.A.S. i-a confirmat personal acest lucru. Martora a mai precizat că la 6 septembrie 2008, cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naştere, în clubul « M. », învinuitul V.D.A. i-a introdus în gură un comprimat ecstasy, cu titlul de «cadou», precum şi că la un concert, care a avut loc în clubul « O. » din mun. Cluj-Napoca, învinuitul V.A.I. i-a dat de înţeles că a cumpărat comprimate ecstasy de la inculpatul S.A.S.. (VoI.I, f.161-163).

În faţa instanţei de judecată, martora C.A.M. (f. 141) a declarat că inculpatul S.A.S.nu i-a oferit în nici o împrejurare droguri de orice tip, dar că din auzite ar fi aflat că acesta se ocupa cu aşa ceva. Concret, a precizat că martorul P.M. i-a relatat că ar fi cumpărat de la inculpat în Clubul M. în jur de 60 de pastile pentru o petrecere şi că, doar a auzit că, într-o altă împrejurare, acelaşi P.M. ar fi cumpărat de la acest inculpat circa 20 de pastile. A mai arătat martora că fiind în Clubul O. martorul V.A. a mers la baie împreună cu inculpatul S.A.S., cel dintâi fiind în căutare de pastile ecstasy, pentru ca la întoarcere să îi dea de înţeles că „şi-a rezolvat problema”.

A susţinut martora că, cu ocazia audierii sale de către organele de cercetare penală, nu a afirmat nici o clipă că ar fi vorba despre pastile ecstasy, ci a pomenit doar despre pastile, consemnându-se însă, că ar fi vorba despre pastile ecstasy, însă această susţinere nu poate fi primită, câtă vreme martora a fost încunoştiinţată că urmează a fi audiată despre activitatea infracţională a acestui inculpat, constând în trafic de droguri, a semnat declaraţia după citire iar din declaraţia dată în faţa instanţei de judecată a reieşit foarte clar că aceasta ştia că era vorba despre pastile ecstasy.

Martora P.R., în faza de urmărire penală, a confirmat relaţiile de prietenie dintre inculpatul P.D.I. şi inculpatul S.A.S., arătând că aceştia fumau împreună ţigări confecţionate manual « pentru a dormi liniştit» sau « pentru a dormi bine ». vol. I, f. 170-171., declaraţia martorei în privinţa acestui inculpat urmând a fi avută în vedere, asemenea declaraţiei martorei Ţ.L., pentru circumstanţierea elementelor ce ţin de persoana sa.

Martorul audiat sub identitatea « P.M. » a declarat cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală că în cursul mai multor discuţii purtate cu inculpatul S.A.S., a aflat de la acesta că în cursul anului 2008 s-a ocupat cu traficul de droguri, respectiv că vindea comprimate ecstasy altor persoane, cu suma de 50 – 60 lei per bucată. Martorul a mai arătat că a aflat de la inculpat şi faptul că inculpatul P.D.I., zis « Pina », a cumpărat astfel de droguri şi că uneori finanţa cumpărarea drogurilor, iar drogurile proveneau din Ungaria, sau mai precis din Budapesta. Vol.I, f. 174-175.

Martorul audiat sub identitatea « I.M. » a declarat că în cursul anului 2008 s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul S.A.S., cunoscut cu porecla de « A.C. » şi că din discuţiile purtate cu acesta, a aflat că vindea comprimate ecstasy cu loggo-ul « Mercedes » şi « Smiley» mai multor persoane, printre care martorul B.S., cu suma de 50 lei per bucată. Martorul a mai arătat că, personal, a văzut la inculpat circa 40 – 50 comprimate ecstasy cu loggo-urile menţionate şi a aflat de la inculpat faptul că drogurile proveneau din Ungaria, precum şi că inculpatul ar fi fost în posesia unui număr de circa 500 comprimate ecstasy şi poate să mai facă rost de altele. Vol.I, f. 178-179.

Cei doi martori cu identitate protejată au fost audiaţi şi în faţa instanţei de judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 862 C.proc.pen., aceştia menţinându-şi declaraţiile iniţiale, confirmând faptul că inculpatul se ocupa cu traficarea de pastile ecstasy, martorul audiat sub numele I.M. afirmând că a văzut asemenea pastile asupra inculpatului S.A.S.,, fiind vorba despre zeci de pastile cu un semn distinctiv şi a precizat existenţa unei relaţii între acest inculpat şi martorul B.S., precum şi faptul că inculpatul s-ar fi ocupat chiar cu introducerea de droguri în ţară.

Învinuitul P.M. a fost audiat iniţial în calitate de martor, ocazie, cu care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S.A.S. în urmă cu circa 2 ani la un club din Budapesta şi s-au reîntâlnit în mun. Cluj-Napoca de circa 2 sau 3 ori în anul 2008, în clubul « M. ». Totodată, a recunoscut că, în acelaşi club, aflând de la inculpat că are de vânzare comprimate ecstasy, a cumpărat şi el de la acesta un astfel de comprimat, cu suma de 50 lei per bucată şi a precizat că a aflat de la învinuitul V.D.A. faptul că a cumpărat şi el un comprimat ecstasy, la acelaşi preţ, de la inculpatul S.A.S.. Având în vedere cele declarate, P.M. a fost pus ulterior sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, şi cu această ocazie, învinuitul P.M. a recunoscut că în perioada septembrie – octombrie 2008, a cumpărat, în clubul « M. », un comprimat ecstasy de la inculpatul S.A.S., cu suma de 50 lei, pe care l-a consumat acolo, precum şi faptul că a aflat de la învinuitul V.D.A. că a consumat un comprimat ecstasy care provenea de la inculpatul S.A.S. Vol.I f. 167, 239.

În faza de judecată, audiat fiind în calitate de martor, P.M. a arătat că înţelege să-şi menţină declaraţia anterioară menţionând însă, că susţinerile sale s-au referit la o altă persoană decât inculpatul S.A.S., persoană care i-ar fi vândut o pastilă ecstasy în clubul M. şi care ar purta tot prenumele A. A negat martorul şi faptul că i-ar fi fost prezentată o fotografie în care l-ar fi recunoscut pe inculpat.

S-a considerat că această din urmă declaraţie nu corespunde adevărului, în condiţiile în care martorului i-a fost indicat întregul nume al inculpatului, acesta identificându-l ca fiind persoana care i-a furnizat drogurile, l-a recunoscut după fotografia pusă la dispoziţie de organele judiciare penale, semnând declaraţiile date în calitate de martor şi apoi de învinuit, şi astfel însuşindu-şi-le. Mai mult, declaraţia martorei C.A. confirmă faptul că martorul îl cunoştea pe inculpatul S.A.S., că aceştia s-au întâlnit în Clubul M., unde cel din urmă i-a furnizat pastile ecstasy.

Învinuitul V.D.A. a fost audiat iniţial în calitate de martor, precizând că în cursul lunii ianuarie 2009, a fost cu mai mulţi prieteni la o petrecere în clubul « M. » din mun. Cluj Napoca, unde au consumat comprimate ecstasy, precum şi că învinuitul P.M. i l-a indicat pe inculpatul S.A.S. ca fiind persoana care a furnizat drogurile pe care le-au consumat în acea seară.

A mai arătat că ulterior, la o petrecere organizată în clubul «O.» din mun. Cluj-Napoca, s-a întâlnit cu martora C.A., care, la rândul său, i l-a indicat pe inculpatul S.A.S., prezent şi el la petrecere, ca fiind cunoscut drept furnizor de droguri, respectiv comprimate ecstasy, în clubul « M.». Având în vedere cele declarate, V.D.A., a fost pus ulterior sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Şi cu această ocazie, învinuitul V.D.A. a recunoscut că la sfârşitul anului 2008, începutul anului 2009, a consumat un comprimat ecstasy în clubul « M. » din mun. Cluj Napoca şi că învinuitul P.M. i l-a indicat pe inculpatul S.A.S., sub porecla de «A.C. », spunându-i că respectivul este persoana care vinde în club comprimate ecstasy. De asemenea, învinuitul V.D.A., a arătat că şi martora C.A., cu ocazia ieşirii în clubul « O. », i l-a indicat pe inculpatul S.A.S. şi i-a spus că acesta are de vânzare comprimate ecstasy. Învinuitul a confirmat şi faptul că învinuitul P.M. a cumpărat de la inculpatul S.A.S. comprimate ecstasy, dar a precizat că nu cunoaşte cantitatea şi preţul pe care 1-a plătit învinuitul P.M. în schimbul drogurilor cumpărate de la inculpat.( Vol.I, f. 168; 244).

Asemenea martorului P.M., şi martorul V.D.A., cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de judecată, a negat că l-ar cunoaşte pe inculpatul S.A.S., afirmând că în realitate a cumpărat drogurile de la o cunoştinţă a sa din Baia-Mare, însă nu a făcut vorbire despre această persoană până la acest moment şi că fotografia ce i-a fost prezentată de organele judiciare nu îl reprezenta pe inculpat, ci o altă persoană, aceeaşi cu persoana pe care celălalt martor i-ar fi indicat-o ca fiind furnizor de droguri.

S-a apreciat că şi declaraţia acestui martor este una nesinceră şi deci, necorespunzătoare adevărului, în condiţiile în care, cu ocazia audierii sale ca învinuit, martorul V.D.A. a precizat inclusiv porecla sub care era cunoscut inculpatul S.A.S., aceea de „A.C.”, şi mai mult, l-a identificat pe cel cu porecla respectivă ca fiind şi persoana despre care martorul P.M., i-a spus că are de vânzare comprimate ecstasy, cu ocazia petrecerii din Clubul O.. Chiar acceptând că s-ar fi putut ca martorii amintiţi mai sus, să se afle într-o „uşoară confuzie” cu privire la identitatea celui ce le-a furnizat drogurile în împrejurările descrise mai sus, declaraţia de învinuit a lui V.D.A. este pe deplin lămuritoare, deoarece cu acea ocazie martorul arată că poliţiştii i-au spus că persoana cu porecla A.C., de la care martorul a precizat că proveneau drogurile, se numeşte S.A.S. În faţa instanţei, întrebat în legătură cu aceste menţiuni din cuprinsul declaraţiei de învinuit, martorul a arătat că nu poate preciza dacă acestea sunt reale, fără însă a le nega.

Varianta oferită de martor, anume că o altă persoană din Baia Mare i-a furnizat drogurile nu este deloc credibilă, faţă de momentul în care inculpatul şi-a „amintit” acest aspect, această împrejurare punând serios sub semnul îndoielii sinceritatea martorului.

Nu în ultimul rând, un alt argument în sprijinul tezei conform căreia cei doi martorii au dat declaraţii nesincere în faţa instanţei de judecată, este furnizat de chiar declaraţia inculpatului S.A.S., care afirmă în faza de judecată că în luna noiembrie 2008, în clubul M. a cumpărat de la o fată, 4 pastile de ecstasy, pe care le-a consumat împreună cu C.A., P.M. şi V.A. Rezultă deci că martorii cunoşteau identitatea inculpatului, îi cunoşteau porecla şi au apelat la el pentru a obţine pastile ecstasy.

În cauză a fost autorizată, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, folosirea unui investigator acoperit şi a unui colaborator al acestuia pentru descoperirea faptelor, identificarea tuturor autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate şi cumpărarea unor cantităţi de droguri de la numitul P.D.I. şi alte persoane din cercul de suspecţi.

În baza autorizaţiei date, investigatorul sub acoperire, prin intermediul colaboratorului său, a obţinut şi de la inculpatul S.A.S., la data de 22.09.2008, un număr de 3 comprimate “Ecstasy”- MDMA cu loggo-ul « Cross » (Crucea) în schimbul sumei de 150 lei. (vol.I f. 137, 138-141).

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 23.09.2008 de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate Brigada Cluj-Napoca analizele de laborator efectuate în cauză au stabilit că toate cele 3 comprimate conţin ca substanţă activă 3,4 – methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanţă menţionată ca drog de mare risc în tabelul anexă nr. 2 la Legea nr. 143/2000. vol.I, f. 138-141.

În faza de judecată s-a procedat la audierea în condiţiile speciale impuse de art. 862 C.proc.pen., a investigatorului sub acoperire, care a confirmat efectuarea tranzacţiei din data de 22.09.2008.

Din investigaţiile efectuate şi interceptările convorbirilor telefonice autorizate în cauză a rezultat şi faptul că drogurile provin din Ungaria, fiind procurate prin intermediul unei persoane din Oradea, cunoscută iniţial cu porecla «Robert» iar ulterior identificată ca fiind O.R.R.. În cursul acestor convorbiri, inculpatul S.A.S. şi numitul O.R.R. fac referire directă atât la procurarea cantităţii de 200 comprimate ecstasy cu loggo-ul « Smiley » cât şi la procurarea unei cantităţi de comprimate ecstasy cu loggo-ul « Rolex ». vol.I f. 146, 148, vol.II f. 9-10, 19-22, 79-81, 88-90, 95-97, 115-116, 146-147.

Inculpatul S.A.S. a susţinut iniţial că nu a comis fapta pentru care a fost cercetat iar în cursul urmăririi penale a refuzat să dea declaraţii cu privire la învinuirea care i-a fost adusă.

În faza de judecată, inculpatul S.A.S. a fost de acord să fie audiat, recunoscând doar faptul că în luna noiembrie 2008, în clubul M. a cumpărat de la o fată, 4 pastile de ecstasy, pe care le-a consumat împreună cu C.A., P.M. şi V.A. şi faptul că ar fi cumpărat haşiş de la martorul M.V.G., însă nu şi faptul că i-ar fi dat în schimb pastile ecstasy.

În legătură cu actul de vânzare către colaboratorul autorizat inculpatul a declarat că nu îşi aminteşte dacă la data respectivă a vândut cuiva 3 pastile ecstasy cu loggo-ul « Cross » (Crucea), aşadar fără a nega o atare posibilitate. A negat însă inculpatul că ar fi lăsat spre păstrare lui B.S. un număr de 200 pastile ecstasy, afirmând în legătură cu convorbirea telefonică redată la filele 79-80 ale vol. II al dosarului în legătură cu achiziţionarea unui număr de „200…” că nu-şi aminteşte acea convorbire şi că în acea perioadă se ocupa cu achiziţionarea de obiecte de îmbrăcăminte, încercând acreditarea ideii că era vorba despre achiziţionarea unor asemenea obiecte.

Apărarea inculpatului a fost considerată total nefondată, faţă de conţinutul convorbirilor telefonice astfel cum au fost transcrise şi faţă de declaraţia martorului B.S. care confirmă faptul că i-au fost lăsate spre păstrare 200 comprimate ecstasy şi faţă de procesele verbale existente la dosar, din care a rezultat că inculpatul s-a deplasat în mod repetat în Oradea pentru a-şi procura drogurile, fiind în legătură infracţională cu numitul O.R.R. şi în cuprinsul altor convorbiri telefonice făcându-se referiri mai mult sau mai puţin explicite la droguri.

Analizând întregul material probator administrat pe parcursul procesului penal, s-a apreciat că rezultă fără dubiu vinovăţia acestui inculpat, fiind evident că în cursul anului 2008, acesta s-a ocupat cu comercializarea de droguri de mare risc, în speţă ecstasy, fiind dovedit faptul că se bucura de o oarecare””notorietate” în Clubul M., fiind cunoscut ca o persoană care furniza asemenea droguri contracost, fapta comisă fiind una deosebit de gravă din perspectiva consecinţelor consumului de droguri asupra organismului, în condiţiile în care în mod predilect, inculpatul a vândut droguri unor persoane tinere. S-a apreciat că şi cantităţile traficate nu pot fi considerate ca fiind neînsemnate, dacă avem în vedere declaraţia martorului B.S. şi a martorului cu identitate acoperită I.M. care a declarat că a văzut la inculpat pastile „cu zecile”.

Periculozitatea crescută a inculpatului a rezultat şi din comportamentul adoptat de acesta pe parcursul procesului penal, acesta negând iniţial orice implicare, pentru ca ulterior să recunoască trunchiat starea de fapt prezentată în rechizitoriu.

Mai mult, în referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj s-a arătat că inculpatul pare nepăsător cu privire la consecinţele adverse ale consumului de droguri şi consideră că legea română încriminează şi sancţionează prea sever asemenea fapte.

Totodată, în referat au fost evidenţiaţi factorii de natură a influenţa pozitiv situaţia inculpatului, dar şi aceia care ar putea influenţa negativ evoluţia sa ulterioară, dintre aceştia din urmă fiind necesar a fi amintiţi lipsa unei calificări profesionale, a unui loc de muncă stabil şi tendinţa de minimalizare a gravităţii faptei comise şi a consecinţelor negative ale consumului de droguri.

Ca atare, instanţa a considerat că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită acesta urmând a răspunde penal pentru fapta sa.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului S.A.S., care în cursul anului 2008 a vândut şi oferit spre consum, mai multor persoane droguri de mare risc, respectiv comprimate „ecstasy” (MDMA), aşa cum au fost descrise în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru fapta sa, instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C.pen., şi anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege şi desigur, persoana inculpatului care este infractor primar.

Această ultimă împrejurare a fost reţinută în favoarea inculpatului ca circumstanţă atenuantă, conform art. 74 lit. a C.pen., sens în care în baza dispoziţiilor art. 76 lit. a C.pen. s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita minimă specială, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, deoarece instanţa a apreciat că unicul argument care ar putea justifica alegerea unei alte modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei, anume faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu este suficient, pentru a considera că acesta poate fi reeducat şi fără executarea pedepsei prin privare de libertate, raportat la atitudinea inculpatului pe tot parcursul procesului penal şi gravitatea sporită a faptei comise.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului P.D.I..

La data de 21 august, D.G.C.C.O.-Brigada Cluj şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Cluj, a început cercetările faţă de numitul P.D.I. şi alte persoane neidentificate, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri prev. şi ped. de art.2 alin. 1 şi art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000. vol.I f.41-42 iar din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat indicii că numitul P.D.I. împreună cu alte persoane, neidentificate, consumă, vinde şi oferă spre consum haşiş, cannabis, ecstasy şi cocaină mai multor tineri de pe raza mun.Cluj-Napoca. (f42)

În acest context, investigatorul sub acoperire, cu identitatea A.I., prin intermediul colaboratorului său, cu identitatea M.V. a obţinut de la inc. P.D.I., la data de 21.08.2008, un număr de 6 comprimate MDMA cu loggo-ul « Smiley » (Zâmbăreţ), în schimbul sumei de 300 lei. vol.I f.44-49, f.51-59, 130, 131-136.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 22.08.2008 de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate Brigada Cluj-Napoca analizele de laborator efectuate în cauză au stabilit că toate cele 6 comprimate conţin ca substanţă activă 3,4 – methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanţă menţionată ca drog de mare risc în tabelul anexă nr. 2 la Legea nr. 143/2000. (vol.I, f. 132-136).

S-a invocat de către inculpat faptul că toate actele procedurale anterioare acestei tranzacţii s-ar fi petrecut în aceeaşi zi, 21.08.2009, respectiv: la data de 21.08.2009, ora 11,10-11,25 se întocmeşte procesul verbal de efectuare a unor acte premergătoare, la aceeaşi dată se solicită autorizarea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului autorizat, pentru ca la orele 19,45-19,55 să se întocmească procesul verbal privind primirea de la investigatorul acoperit a celor 6 comprimate ecstasy, ceea ce înseamnă că tranzacţia s-ar fi petrecut undeva în intervalul 11,25 şi 19,45.

S-a considerat că argumentele invocate în sensul că s-ar impune înlăturarea ca mijloace de probă a proceselor verbale în discuţie este neavenită, acestea fiind întocmite cu respectarea cerinţelor legale, iar despre faptul că există posibilitatea ca, săvârşirea acestui act material să fi fost provocat, acest lucru nu poate fi stabilit în lipsa declaraţiei de recunoaştere dată de inculpat. Oricum, ceea ce este cert este faptul că inculpatul a vândut acele comprimate în data respectivă, probabil în intervalul orar stabilit, fiind cunoscut faptul că în cazul infracţiunilor de natura celor supuse judecăţii, desfăşurarea fazei de urmărire penală presupune o deosebită celeritate, iar investigatorul sub acoperire a confirmat în faţa instanţei efectuarea tranzacţiei în data de 21.08.2008.

Din investigaţiile efectuate şi interceptările convorbirilor telefonice autorizate în cauză a rezultat şi faptul că inculpatul P.D.I., discută cu diferite persoane despre droguri, utilizând un limbaj codat, respectiv referindu-se la comprimate ecstasy cu loggo-ul «Smiley», sub denumirea de «CD-uri», «discuri », « Zâmbăreţ ». vol.II, f. 197-198, 227, 230-231.

Martorul B.S. a precizat în completarea denunţului său la data de 14.11.2008 că, în cursul anului 2008, l-a cunoscut şi pe inculpatul P.D., zis „P.”, despre care cunoaşte că este consumator de droguri. (Vol.I, f.155), pentru ca ulterior, la data de 10.03.2009 să precizeze că aceste afirmaţii nu sunt reale, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi cu ocazia audierii sale în faţa instanţei. Oricum, declaraţia acestui martor viza consumul de haşiş, în denunţul său nefăcându-se vorbire despre traficul de droguri de mare risc, în speţă pastile ecstasy.

Martora Ţ.L.L. a declarat că, în toamna anului 2008, a aflat că inculpatul P.D.I. şi inculpatul S.A.S., se ocupă cu vânzarea de droguri, respectiv comprimate ecstasy MDMA şi că, în toamna anului 2008, a aflat că aceştia procură din Ungaria comprimate ecstasy, pe care le vînd în România cu suma de 50 lei per bucată, şi a arătat că inculpatul P.D.I. i-a oferit şi ei astfel de comprimate la preţul cu care le cumpăra din Ungaria. Vol.I f. 158-159. A mai arătat martora că prietena inculpatului „Iza” i-a relatat că a fost cu acesta în clubul M. unde a consumat o pastilă de ecstasy pe care inculpatul i-ar fi pus-o la dispoziţie.

În faza de judecată martora Ţ.L.L. a revenit asupra acestor declaraţii afirmând că a fumat cu inculpaţii doar ţigări normale şi că în realitate, ar fi spus poliţiştilor că bănuieşte că inculpatul P.D.I. merge la Budapesta după parfumuri şi ochelari, deoarece s-ar ocupa cu comercializarea unor asemenea obiecte şi nu este reală afirmaţia referitoare la prietena inculpatului pe nume Iza.

Martora a susţinut că nu a citit declaraţia dată în faza de urmărire penală, ci doar a semnat-o, însă acestea sunt simple afirmaţii ale martorei, nesusţinute de vreun mijloc de probă câtă vreme din cuprinsul declaraţiei rezultă că semnarea declaraţiei s-a făcut după citirea sa, iar martora nu a precizat că ar fi fost constrânsă să o semneze. În plus, referirile la activităţile inculpatului P.D.I. care ar aduce din Ungaria parfumuri şi tricouri, apar ca fiind total nesincere şi făcute evident cu intenţia de a-l disculpa pe inculpat, câtă vreme martora, anterior nu a făcut vorbire despre aceste împrejurări, iar audierea sa a privit activităţile legate de traficul de droguri desfăşurat de inculpat, martora relatând chestiuni despre care organele de poliţie nu aveau cum să aibă cunoştinţă.

Martora P.R.C. a declarat în faza de urmărire penală că, în luna decembrie 2007, a aflat de la inculpatul P.D.I., care se găsea la acea dată în insula Teneriffe, că acesta consumă din curiozitate, substanţe care îi dau o stare de euforie.

De asemenea, martora a arătat că, într-o seară din luna august 2008, în timp ce se afla la domiciliul inculpatului P.D.I., după o convorbire telefonică pe care acesta a purtat-o cu martorul B.S., inculpatul s-a ridicat din pat şi a luat dintr-o cană mai multe comprimate de culoare albă care aveau stanţate loggo-ul « Smiley » şi a ieşit din bloc, plecând împreună cu martorul B.S.. Martora a mai arătat că întrebându-l pe inculpatul P.D.I., la revenirea acestuia, dacă se ocupă cu vânzarea de droguri, acesta i-a spus că acele comprimate sunt medicamente care provoacă o stare de euforie şi le-a dat martorului B.S., deoarece trebuie să îşi « recupereze » o datorie.

Totodată, martora a precizat că a înţeles în cursul discuţiei telefonice purtate de către inculpatul P.D.I. cu martorul B.S., că preţul unui comprimat este de « 5 foi ». Martora a confirmat şi relaţiile de prietenie dintre inculpatul P.D.I. şi inculpatul S.A.S., arătând că aceştia fumau împreună ţigări confecţionate manual « pentru a dormi liniştit» sau « pentru a dormi bine ». vol. I, f. 170-171.

Cu ocazia audierii sale în faza de judecată martora şi-a menţinut declaraţiile anterioare, sens în care a declarat că este reală împrejurarea descrisă anterior referitoare la faptul că inculpatul P.D.I. ar fi vândut martorului B.S. mai multe comprimate de culoare albă cu loggo-ul smiley şi că, în cana de unde inculpatul luase pastilele mai rămăseseră câteva bucăţi cu acelaşi semn distinctiv. A mai arătat martora că obişnuiau să se întâlnească şi cu inculpatul S.A.S., când cei doi inculpaţi fumau împreună ţigări confecţionate artizanal, despre care martora a menţionat că ar conţine marijuana şi haşiş şi că într-o împrejurare, aflându-se într-un club, inculpatul le-ar fi oferit atât ei cât şi martorei Ţ.L.L. câte o pastilă ecstasy, pe care au consumat-o.

S-a avansat pe parcursul judecării cauzei, ideea că această martoră ar fi dat declaraţii nesincere, datorită faptului că ar dori să se răzbune pe inculpatul P.D.I., care ar fi părăsit-o pentru o altă fată, respectiv pentru martora P.I.

În condiţiile în care martora a fost constantă în declaraţii, referindu-se la aproximativ aceleaşi împrejurări atât cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, s-a apreciat credibilă mărturia acesteia, neexistând argumente convingătoare care să susţină teza unei răzbunări din partea acesteia, martora precizând că a acceptat situaţia, iar pe de altă parte a rezultat existenţa unei legături ilicite între cei doi inculpaţi pe de o parte, şi între inculpatul P.D.I. şi martorul B.S. pe de altă parte.

Martorul audiat sub identitatea « P.M. » a arătat în faza de urmărire penală că a aflat de la inculpatul S.A.S. şi că inculpatul P.D.I., zis « Pina », a cumpărat droguri de mare risc, respectiv pastile ecstasy şi că uneori finanţa cumpărarea drogurilor care proveneau din Ungaria, sau mai precis din Budapesta. Vol.I, f. 174-175.

În faza de judecată, acest martor a confirmat că a auzit despre acest inculpat de la alte persoane cum că s-ar ocupa cu traficul de droguri şi că ar finanţa cumpărarea de droguri din străinătate.

Învinuitul M.B.A. a fost audiat iniţial în calitate de martor. Cu această ocazie, a declarat că în cursul lunilor septembrie – decembrie 2008 şi ulterior în ianuarie – februarie 2009, a cumpărat de la inculpatul P.D.I., în repetate rânduri, comprimate ecstasy MDMA cu loggo-ul «Crucea Celtică » şi « Smiley » la preţul de 50 lei per bucată. Având în vedere cele declarate, M.B.A. a fost pus ulterior sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Şi cu această ocazie, a recunoscut că în cursul lunilor septembrie – decembrie 2008, pe fondul unor probleme emoţionale, a cumpărat de la inculpatul P.D.I., de 3 sau 4 ori, câte 2 comprimate ecstasy MDMA la preţul de 50 lei per bucată. Învinuitul a revenit parţial asupra declaraţiei date în calitate de martor, precizând că în cursul anului 2009 nu a mai cumpărat droguri de la inculpatul P.D.I. Vol. I f. 160, 231.

În faza de judecată nu a fost posibilă audierea acestui martor, deoarece a plecat în străinătate pentru o perioadă nedeterminată, sens în care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 al. 3 C.proc.pen., urmând a avea în vedere depoziţia acestuia la soluţionarea cauzei.

Inculpatul P.D.I. a susţinut iniţial că nu a comis fapta pentru care a fost cercetat iar în cursul urmăririi penale a refuzat să dea declaraţii cu privire la învinuirea care i-a fost adusă. Singurele declaraţii, date de către inculpatul P.D.I. au fost în sensul ca îl cunoaşte pe martorul B.S. şi pe martora Ţ.L.L. şi posibil, pe învinuitul M.B.A.. Vol.I, f. 186-187, 189, 196-199.

Cu ocazia audierii sale în faza de judecată, inculpatul P.D.I. a declarat că l-a cunoscut pe martorul M.B.A. în luna iulie 2008, ocazie cu care acesta l-a întrebat dacă nu îi poate procura comprimate ecstasy, context în care ştiind că se vând asemenea pastile în Clubul M., i-a sugerat martorului să îşi cumpere. Cum martorul avea reţineri în a efectua acest demers, inculpatul P.D.I. a afirmat că a cumpărat pentru martor de două ori, în împrejurări diferite, în luna septembrie 2008, câte două pastile ecstasy de la o persoană din toaleta clubului M..

Inculpatul P.D.I. a negat că ar fi vândut vreunei persoane la data de 21.08.2008 un număr de 6 comprimat de ecstasy.

Fiind întrebat în legătură cu conţinutul anumitor convorbiri telefonice inculpatul P.D.I. a susţinut că se referă la faptul că, fiind plecat mai mult timp în străinătate cumpăra diverse produse, gen tricouri, ciocolate ori parfumuri pe care le comercializa în ţară iar în legătură cu o convorbire telefonică din data de 27.09.2008 cu martorul M.B.A. în care se vorbeşte despre discuri „din acela zâmbăreţ” a susţinut că martorul intenţiona să cumpere discuri fiind D.J. Instanţa a considerat dimpotrivă, că inculpatul P.D.I. folosea în discuţiile cu posibilii clienţi un limbaj codificat. În legătură cu aşa numita ocupaţie a inculpatului care comercializa droguri , s-a apreciat că nu este reală această împrejurare, în condiţiile în care martora P.I., actuala prietenă a inculpatului P.D.I. a precizat că din momentul în care a debutat relaţia lor, respectiv septembrie 2008, acesta nu a mai efectuat ieşiri în străinătate, dimpotrivă îşi asigura existenţa în alt mod, diversele referiri la obiecte de îmbrăcăminte, ciocolată ori parfumuri sau discuri, fiind de fapt, limbajul codificat utilizat de inculpat şi interlocutorii săi.

Este interesantă susţinerea inculpatului P.D.I. din faza cercetării judecătoreşti, în sensul că nu frecventa Clubul M. şi că a fost în acest local de doar 2-3 ori, în condiţiile în care ştia locul unde se comercializau drogurile şi aproape în fiecare ocazie în care s-a aflat acolo a afirmat că a cumpărat droguri pentru martorul M.B.A.. Mai mult, a afirmat inculpatul că aceste două cumpărări pentru martorul sus amintit, s-au petrecut în cursul lunii septembrie 2008, deşi există o înregistrare a unei convorbiri telefonice din data de 08.10.2008 din care rezultă că în data respectivă inculpatul intenţiona să meargă în acelaşi club M.. Aceasta în condiţiile în care martora P.I. a afirmat că relaţia lor a debutat în urma unei întâlniri, tot în Clubul M., dar că după acest moment inculpatul P.D.I. nu a mai mers în acest club, deoarece obişnuia ca după muncă, să vină acasă, mai ales că din luna septembrie 2008 au locuit împreună.

Rezultă astfel mai mult de două împrejurări în care inculpatul s-a aflat în Clubul M., iar despre relaţia cu martorul M.B.A., s-a constatat că în realitate inculpatul îi furniza droguri, asemenea lui B.S..

Astfel, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului P.D.I. următoarele acte materiale: vânzarea către colaboratorul autorizat a unui număr de 6 pastile ecstasy, vânzarea mai multor comprimate către martorul B.S. şi vânzarea în mod repetat către martorul M.B.A. a unui număr de circa 8 pastile.

S-a apreciat de către inculpat că în condiţiile în care cantitatea traficată şi dovedită este redusă, se impune achitarea sa conform art. 10 lit. b1 C.pen., fapta fiind lipsită de gradul de pericol social la unei infracţiuni.

Probabil, din punctul său de vedere, cantităţile traficate nu sunt consistente, însă legiuitorul nu a condiţionat reţinerea acestei infracţiuni de o anumită cantitate care să fie traficată, iar acele câteva pastile au generat sau întreţinut dependenţa unor persoane tinere, fiind cunoscute efectele dezastruoase ale consumului de droguri de mare risc asupra sănătăţii. Oricum, martora P.R. a văzut la inculpat în locuinţă mai multe pastile iar numărul celor vândute colaboratorului într-o singură ocazie nu este nesemnificativ.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că soluţia de achitare nu se justifică, fapta comisă nu numai că prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dar reliefează o gravitate sporită, motiv pentru care inculpatul urmează a răspunde penal.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului P.D.I., care în cursul anului 2008 a vândut şi oferit spre consum, mai multor persoane droguri de mare risc, respectiv comprimate „ecstasy” (MDMA), aşa cum au fost descrise în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta sa, instanţa a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C.pen., şi anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege şi desigur, persoana inculpatului care este infractor primar.

Această ultimă împrejurare a fost reţinută în favoarea inculpatului ca circumstanţă atenuantă, conform art. 74 lit. a C.pen., sens în care în baza dispoziţiilor art. 76 lit. a C.pen. s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita minimă specială, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, deoarece instanţa a apreciat că raportat la concluziile reţinute în referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj conform cărora neconştientizarea deplină a consecinţelor faptelor sale şi a efectelor negative asupra celorlalţi la care se adaugă minimalizarea responsabilităţii pentru acuzaţiile care i se aduc, constituie factori de risc pentru conduita socială viitoare a inculpatului, reeducarea sa nu este posibilă prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată ori suspendare sub supraveghere.

În baza art.191 C.pr.pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1600 lei, fiecare.

Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel inculpaţii P.D.I. şi S.A.S.

Prin motivele scrise şi orale apărătorul inculpatului P.D.I. a solicitat în principal admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei şi restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, apreciind că s-au încălcat dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei, fiind incident textul art.332 alin.2 C.proc.pen. Sesizarea tribunalului nu a fost realizată în mod legal deoarece rechizitoriul trebuia să cuprindă datele înserate în art.263 C.proc.pen. respectiv în acesta nu au fost menţionate în mod concret modalitatea de săvârşire a infracţiunii, respectiv dacă a fost continuată sau nu, câte acte materiale o compuneau, data fiecărui act material, care sunt persoanele cărora inculpatul le-a vândut sau oferit droguri, în sinteză critica vizând nerespectarea art.317 C.proc.pen., ce atrage nulitatea actului de sesizare, care nu poate fi înlăturată în nici un mod. Apărătorul inculpatului P.D.I. a arătat că solicită a se constata nulitatea relativă a rezoluţiei de începere a urmăririi penale şi a procesului verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, întrucât inculpatului P.D.I. nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, înainte de a i se lua prima declaraţie, încălcându-se astfel prevederile art.6 alin.3 şi art.70 alin.2 C.proc.pen.şi ale art.6 paragraf 3 din CEDO. Prin această activitate a procurorului, inculpatului P.D.I. i s-a produs o vătămare constând în încălcarea dreptului la apărare, deoarece în lipsa unei învinuiri concrete, apărarea este ineficientă şi inexactă. Pentru aceste motive, se impune restituirea cauzei la DIICOT Cluj în vederea refacerii urmăririi penale.

În subsidiar, solicită a se înlătura din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, a acţiunii privind vânzarea către colaboratorul autorizat a 6 pastile ecstasy, a acţiunii privind vânzarea mai multor comprimate ecstasy către martorul B.S. şi a celor două acte materiale de procurare de acelaşi tip de comprimate pentru martorul M.B.A., afirmativ comise în lunile octombrie-decembrie 2008, urmând a se reţine în sarcina inculpatului doar două acte materiale de cumpărare pentru martorul M.B.A., a câte două comprimate ecstasy, acţiuni săvârşite în cursul lunii septembrie 2008, pentru care solicită să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.b1 C.proc.pen.achitarea acestuia pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În al treilea rând, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii apreciază că reeducarea sa este posibilă şi prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate de către instanţa de fond, conform art.861 C.pen.

Nu în ultimul rând apărătorul inculpatului P.D.I. a învederat faptul că procesul verbal care atestă vânzarea de către inculpat către colaboratorul autorizat a şase comprimate ecstasy, de la fila 130 vol.I u.p.este lovit de nulitate absolută întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie, consecinţa fiind anularea tuturor actelor subsecvente. Arată că legea impune ca urmărirea penală în cazul infracţiunii de trafic de droguri să fie efectuată de procuror, care poate doar prin delegare să-şi degreveze activitatea de urmărire penală. În lipsa unei asemenea delegări, s-au încălcat normele de competenţă ceea ce impune constatarea nulităţii absolute, a actelor întocmite de lucrătorul de poliţie de la B.C.C.O.T. Cluj.

În speţă, s-a dat o ordonanţă de delegare din care rezultă că printre activităţile care au fost delegate şi care pot fi efectuate de către poliţişti nu se regăseşte şi cumpărarea efectivă de droguri de la investigatorul sub acoperire, activitate ce trebuia realizată de către procuror. Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă data şi ora cumpărării celor 6 pastile ecstasy, proba nefiind astfel validă, urmând a fi înlăturată.

Prin motivele scrise şi orale de apel, apărătorul inculpatului S.A.S. solicită admiterea căii de atac promovate, reţinerea unui efect mai larg circumstanţelor atenuante vizate de art.74 C.pen. şi ca o consecinţă, reducerea pedepsei şi mai mult sub minimul special prevăzut de lege, dispunând totodată suspendarea sub supraveghere a sancţiunii conform art.86/1 C.pen.

Arată că probaţiunea care stă la baza stabilirii vinovăţiei inculpatului nu este certă, indubitabilă astfel că din cei zece martori propuşi prin rechizitoriul parchetului în defavoarea inculpatului, numai patru confirmă săvârşirea faptei de către apelant.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Raportând apelurile inculpaţilor, motivele invocate, la actele şi probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că acestea sunt fondate dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpaţi.

Inculpatul P.D.I. a susţinut iniţial că nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar în cursul urmăririi penale a refuzat să dea declaraţii referitor la învinuirea adusă. Singurele declaraţii, date de către inculpatul P.D.I. au fost în sensul că îl cunoaşte pe martorul B.S. şi pe martora Ţ.L.L. şi posibil pe martorul M.B.A. În faţa instanţei de judecată, inculpatul P.D.I. a precizat că l-a cunoscut pe martorul M.B.A.în luna iulie 2008, ocazie cu care acesta l-a întrebat dacă nu-i poate procura pastile ecstasy, context în care cunoscând că se vând asemenea comprimate în Clubul M. din Cluj, i-a sugerat martorului să-i achiziţioneze din acel loc. Cum martorul M.B.A.avea reţineri în a efectua acest demers, inculpatul P.D.I.a afirmat că a cumpărat pentru acest martor de două ori, în împrejurări diferite, în luna septembrie 2008, câte două pastile ecstasy de la o persoană necunoscută, în toaleta Clubului M..

Apelantul P.D.I. a negat că ar fi vândut vreunei persoane la data de 21.08.2008, şase comprimate ecstasy.

Inculpaţilor li s-a respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art.5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reţine vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen.

Având în vedere criticile aduse de inculpaţi hotărârii tribunalului, instanţa de apel ţinând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Potrivit art. 345 al.1 Cod pr.penala, asupra invinuirii aduse inculpatului, instanta hotărăste prin sentinţă, pronuntând după caz condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.

Art. 345 al.2 din acelaşi Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatilor se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de acestia.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpaţilor numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpati.

Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, „urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existenţa infractiunilor, la identificarea faptuitorilor şi la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.

Art. 289 Cod pr.penala dispune ca „ judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in şedinţă, oral, nemijlocit si in contradictoriu”.

Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmaririi penale trebuie verificate în activitatea de judecata de catre instanta, in şedinţă publică in mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu.

Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.

Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala , hotarârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanţ deductiv , fara discontinuitate.

Ori, în cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si cele administrate în faza judecătii, dovedesc, în mod cert, ca autorii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. sunt inculpaţii şi că faptele au existat în realitate.

Nu se impune restituirea cauzei la DIICOT Cluj pentru refacerea urmăririi penale întrucât în speţă nu au fost încălcate dispoziţiile privind sesizarea instanţei înscrise în art.263 C.proc.pen. Actul de sesizare cuprinde toate menţiunile necesare unei juste şi temeinice investiri a instanţelor de judecată arătând cine sunt autorii faptelor, probele pe care se sprijină învinuirea adusă, încadrarea juridică, precizându-se că este vorba de o infracţiune continuată, indicându-se şi perioada infracţională.

Nu se poate constata nulitatea relativă a rezoluţiei de începere a urmăririi penale şi nici a procesului verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii pentru inculpatul P.D.I. deoarece aşa cum rezultă din declaraţia de la fila 197 vol.I u.p. din data de 11 martie 2009, acestuia i s-a adus la cunoştinţă împrejurarea că are dreptul de a nu da nici o declaraţie şi dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, fapta comisă şi încadrarea juridică, fiindu-i atrasă atenţia că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. În aceste circumstanţe, inculpatul a arătat că nu recunoaşte învinuirea adusă, nu are alte declaraţii de făcut, iar depoziţia sa a fost semnată atât de procuror cât şi de apărătorul său.

Mai mult, la data de 12 martie 2009 aceluiaşi inculpat P.D.I. în prezenţa apărătorului ales i s-au adus din nou la cunoştinţă aceleaşi drepturi procesuale iar inculpatul a precizat că a luat la cunoştinţă că împotriva lui a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000, însă în continuare arată că nu doreşte să facă nici o declaraţie cu privire la învinuirea ce i se aduce.

S-a susţinut de către apărătorul ales al inculpatului P.D.I. că şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală este lovit de nulitate absolută întrucât nu cuprinde nici o referire la forma continuată a infracţiunii. Verificându-se conţinutul acestuia de la fila 249 u.p., vol.I se constată că procurorul a inserat expres încadrarea în drept a infracţiunii, denumirea acesteia precum şi forma continuată, astfel că nici această apărare a inculpatului nu este reală.

Practica judiciară şi doctrina au statuat că „dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispoziţiilor procedurale sancţionabilă cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoştinţă de aceasta (prin încălcare înţelegându-se fie aplicarea greşită a legii de procedură, fie o neaplicare) – cazul în speţă – nu există nulitate câtă vreme inculpatul sau avocatul său nu au adus la cunoştinţă organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată şi nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii în mod corect”.

Această neaplicare a dispoziţiilor procesuale nu a fost invocată de apărătorul ales al inculpatului P.D.I. în faţa procurorului deşi a fost prezent la efectuarea acelor acte şi nici în faţa Tribunalului Cluj la primul termen de judecată cu procedura completă faţă de toate părţile la 22 mai 2009 şi nici ulterior pe parcursul cercetării judecătoreşti până la închiderea dezbaterilor.

Nulităţile invocate de apărătorul inculpatului P.D.I. referitoare la nelegala sesizare a instanţei constând în nerespectarea disp.art.263 C.proc.pen., art.253 C.proc.pen., şi ca atare încălcarea dreptului la apărare vizează o nulitate relativă, pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispoziţiile art.197 alin.2 C.proc.pen.

Ca atare, nulitatea invocată pentru prima dată în apel, fiind relativă, a fost acoperită prin administrarea de către prima instanţă şi cea de apel atât a probelor în acuzare, cât şi a celor în apărare, solicitate de inculpat, nefiind justificată restituirea cauzei la procuror.

Instituţia prezentării materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de a lua cunoştinţă de probele existente la dosar şi de a-şi organiza apărarea. În acelaşi timp, oferă inculpatului posibilitatea constatării unor eventuale lipsuri în ceea ce priveşte caracterul complet al urmăririi penale. În speţa de faţă, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului P.D.I. la 19 mai 2009 în prezenţa apărătorului ales. Inculpatul a declarat că nu are alte cereri de formulat şi nu doreşte să i se ia declaraţii suplimentare. Inculpatului i s-a adus la cunoştinţă încadrarea juridică, făcându-se referire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 C.pen., inculpatul fiind trimis în judecată pentru această infracţiune. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că „în situaţia în care cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de urmărire penală ar omite să se refere la vreo infracţiune pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi pentru care inculpatul a fost trimis în judecată – ceea ce nu este cazul în speţă – sancţiunea ce poate interveni este nulitatea relativă, deoarece omisiunea poate fi îndreptată de către instanţă, asigurându-i inculpatului posibilitatea să ia cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la primul termen de judecată, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti să formuleze cereri noi şi să propună noi probe în apărare.

Inculpatul P.D.I., a fost asistat de acelaşi apărător ales, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, având astfel posibiltiatea să propună probe noi pe care le aprecia ca fiind utile în apărare, nefiind justificată astfel restituirea cauzei la procuror pentru refacererea urmăririi penale.

În practica judiciară nu a fost considerat ca temei de restituire a cauzei la procuror şi faptul că învinuitului nu i s-a adus la cunoştinţă înainte de a i se lua prima declaraţie, dreptul de a fi asistat de un apărător.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că „atâta timp cât dispoziţiile art.6 alin.5 C.proc.pen., potrivit cărora organul judiciar are obligaţia să încunoştiinţeze pe învinuit sau inculpat despre dreptul de a fi asistat de un apărător, nu sunt prevăzute sub sancţiunea unei nulităţi exprese, neîndeplinirea acestei obligaţii, în cazul în care a cauzat o vătămare, este sancţionată cu nulitatea relativă. Chiar dacă ne-am afla în prezenţa unei nulităţi absolute, este de observat că refacerea actelor procesuale afectate de nulitate absolută, este, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, de competenţa instanţei care a constatat nulitatea. În fine, restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale numai pentru că organul de urmărire penală a omis să încunoştiinţeze inculpatul că are dreptul la asistenţă juridică, ar fi expresia unui formalism excesiv şi inutil, atâta timp cât procurorul nu ar putea să facă altceva, decât să aducă la cunoştinţa inculpatului acest drept, să îi ia o nouă declaraţie şi să reitereze actele de urmărire deja efectuate, la care de altfel inculpatul a fost asistat de avocat.

Soluţia de restituire a cauzei la procuror pentru nerespectarea dispoziţiilor privind asistarea învinuitului sau inculpatului de către avocat, ar trebui să fie limitată doar la acele cauze în care întreaga urmărire a fost desfăşurată fără asigurarea asistenţei juridice, şi nu doar luarea unei declaraţii, care ar putea fi lipsită de eficienţă, de altfel, în baza dispoziţiilor art.64 alin.2 C.proc.pen. – ca mijloc de probă obţinut în mod ilegal”.

Actele şi lucrările dosarului pun în evidenţă respectarea de către procuror atât a disp.art.263 cât şi a disp.art.253 C.proc.pen., a art.70 şi art.6 alin. 3 C.proc.pen., rechizitoriul şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală învederând cine sunt autorii infracţiunilor, descrierea faptelor, a perioadei infracţionale, caracterul continuat al acestora, încadrarea juridică, probele pe care se sprijină acuzarea. De asemenea, inculpaţii au fost informaţi înainte de audiere despre faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător, precum şi cel de a nu face nici o declaraţie. Această informare nu echivalează cu aplicarea în dreptul intern a prevederilor art.6 paragraf 1 lit.a din Convenţia Europeană, nefiind vorba de o informare detaliată cu privire la natura şi cauza acuzaţiei penale, faţă de stadiul procesului penal în care este îndeplinit actul, fiind doar o garanţie a respectării dreptului la apărare specifică legislaţiei naţionale. (f.197, vol.I u.p., f.249 vol.I u.p.şi f.250 – 260), respectată întrutotul în prezenta cauză.

Nici solicitarea de restituire a cauzei la DIICOT pentru încălcarea normelor referitoare la competenţa materială, nu este fondată, la dosar fiind depuse la filele 129 şi 130 vol.I u.p.toate materialele doveditoare, necesare, pentru reliefarea caracterului legal al delegării lucrătorilor BCCOT la efectuarea anumitor acte procesuale necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile legale, practica şi doctrina învederează că „atunci când unele acte de cercetare penală, care nu suferă întârziere sunt efectuate de lucrătorii de poliţie, în baza delegării date de procuror, nu poate opera cazul de nulitate întemeiat pe necompetenţa organului de urmărire penală, deoarece legea îngăduie această procedură, atunci când există urgenţă”. De asemenea, o dată ce, în temeiul art.217 alin.ultim C.proc.pen., unele acte pot fi efectuate de organele de cercetare penală pe baza delegaţiei date de procuror, nu se poate pretinde în căile de atac că urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent. Practica judiciară este unanimă în a accepta că „cu excepţia punerii în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale (art.132 alin.ultim C.proc.pen.) care sunt de competenţa procurorului, pentru restul activităţilor procesuale, procurorul poate delega efectuarea lor de către organele de cercetare penală”.

Faţă de prevederile din art.197 alin.2 C.proc.pen., potrivit cărora dispoziţiile relative la competenţa după materie sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii care nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stadiu al procesului şi chiar luându-se în considerare din oficiu, se impune a se constata că atât urmărirea penală cât şi judecata, nu au avut loc cu vreo încălcare a legii, iar actele de procedură efectuate sunt valide din punct de vedere material.

Astfel, potrivit art.332 C.proc.pen.când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-au efectuat acte de cercetare penală de către un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului; cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor.

Ca atare, în această situaţie, ne aflăm într-un caz în care legiuitorul derogă de la trăsăturile nulităţii absolute cu care este sancţionată încălcarea normelor referitoare la competenţa materială, în sensul că nulitatea nu poate fi invocată decât până la începerea dezbaterilor în faţa primei instanţe. Bineînţeles, această nulitate absolută poate fi ridicată şi în căile de atac, ea constituind de altfel şi motiv de recurs, însă numai în condiţiile în care a fost invocată la prima instanţă înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, iar instanţa a respins cererea de restituirea cauzei la parchet.

În cauză, această excepţie a fost formulată pentru prima dată cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, la 17 februarie 2010, situaţie în raport de care Curtea constată că, nulitatea absolută, dacă ar fi existat, ceea ce nu este cazul în speţă, s-ar fi acoperit prin voinţa legii, conform art.332 alin.1 teza II-a C.proc.pen.

În raport de aceste considerente, Curtea constată neîntemeiată critica formulată de inculpatul P.D.I. cazul de nulitate absolută invocat nefiind incident, la filele 129 şi 130 existând actele procesuale doveditoare, valide, ale delegării lucrătorilor de poliţie la îndeplinirea anumitor acte urgente de cercetare penală în cauză. De reţinut este faptul că procesul-verbal de la fila 130 vol.I u.p. a fost întocmit la 21 august 2008 cu o valabilitate de 24 de ore pentru autorizarea efectuării unor acte de cumpărare-vânzare de droguri, neputându-se indica de la început ora la care ar fi avut loc tranzacţia, această împrejurare având un caracter aleator. Fiind emis pentru întreaga durată a unei zile, rezultă fără dubiu că actele săvârşite de inculpatul P.D.I. de vânzare de droguri către colaboratorul acoperit M.V., care la rândul său le-a înstrăinat investigatorului acoperit „A.I.”, acoperă conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, achiziţionarea acestora de către martorii cu identitate protejată fiind realizată în condiţii legale.

De menţionat că în ce priveşte activitatea colaboratorului M.V. precum şi a investigatorului A.I., aceasta nu a încălcat dispoziţiile art.68 alin.2 C.proc.pen., nefiind vorba despre o provocare a săvârşirii infracţiunii, în condiţiile în care implicarea inculpatului P.D.I. în traficul de droguri era cunoscută anterior atât de către colaboratori cât şi de către coinculpatul S.A.S.. Împrejurarea că inculpatul P.D.I. a comis infracţiunea după ce a discutat în prealabil cu colaboratorul acoperit, privind achiziţionarea unei cantităţi de droguri, nu conferă demersului acestuia din urmă un caracter provocator, în accepţiunea prevăzută în art.68 C.proc.pen.şi sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.

În cursul procesului penal la Tribunalul Cluj au fost audiati nemijlocit conform art.861 alin.7 Cpp. şi investigatorii sub acoperire, martori cu identitate protejată, P.M., I.M., A.I. pentru dovedirea vinovăţiei inculpaţilor .

Verificând în mod nemijlocit conţinutul declaraţiilor martorilor rezultă fără echivoc că inculpaţii sunt autorii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 C.pen. .

Prin audierea nemijlocită a martorilor cu identitate protejată, investigatorii sub acoperire P.M., I.M., A.I., Tribunalul Cluj s-a conformat în acest sens practicii judiciare interne şi europene care statuează că „declaraţia investigatorului sub acoperire care a servit ca temei pentru întocmirea rechizitoriului are valoare doveditoare dacă persoana este ascultată şi în cursul judecăţii”. În acelaşi sens, în jurisprudenţa CEDO s-a reţinut că nu este afectat caracterul echitabil al procesului în cazul în care condamnarea unei persoane s-a bazat şi pe susţinerile agenţilor acoperiţi dar şi pe ale martorilor ascultaţi nemijlocit de instanţă (cauza Kostovski contra Olandei din 20 noiembrie 1989 şi cauza Vanyan contra Rusiei din 15 decembrie 2005).

Din declaraţia martorului A.I. rezultă că prin intermediul colaboratorului său, a obţinut de la inculpatul P.D.I. la 21 august 2008, şase comprimate MDMA cu loggo-ul „Smiley” în schimbul sumei de 300 lei. Din procesul verbal întocmit la 24 septembrie 2008 de lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Cluj a rezultat că inculpaţii P.D.I. şi S.A.S. se cunosc şi desfăşoară împreună activităţi de trafic de droguri, respectiv vând şi oferă spre consum comprimate MDMA (vol.I f.143). În baza autorizaţiei date, investigatorul sub acoperire A.I. prin intermediul colaboratorului său, a obţinut şi de la inculpatul S.A.S. la 22 septembrie 2008, trei comprimate MDMA în schimbul sumei de 150 lei, cu loggo-ul „Cross”. Din analizele de laborator, efectuate în speţă, a rezultat că cele nouă comprimate conţin ca substanţă activă MDMA – drog de mare risc.

Vinovăţia inculpaţilor rezultă şi din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, conversaţii purtate cu numitul O.R. din care rezultă că inculpatul S.A.S.f ace referire directă atât la procurarea cantităţii de 200 comprimate ecstasy cu loggo-ul „Smiley” cât şi la procurarea unei cantităţi de pastile MDMA cu loggo-ul „Rolex”.

Din aceleaşi convorbiri telefonice, interceptate legal, rezultă că şi inculpatul P.D.I., a purtat conversaţii despre droguri utilizând un limbaj codat referindu-se la comprimate ecstasy sub denumirea de „CD-uri, discuri şi zâmbăreţ”. Implicarea inculpaţilor în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, este dovedită prin declaraţiile martorei Ţuţui Loredana care a declarat că în toamna anului 2008 a aflat că cei doi inculpaţi se ocupă cu vânzarea de droguri, respectiv comprimate MDMA. Mai mult, martora a arătat că în toamna anului 2008 a aflat de la inculpatul P.D.I. că acesta procură din Ungaria comprimate ecstasy, pe care le vinde în România cu suma de 50 lei/bucată, învederând că acelaşi inculpat i-a oferit şi ei astfel de comprimate la acelaşi preţ.

Martora C.A. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul S.A.S.în luna noiembrie 2008, iar acesta i-a oferit un comprimat MDMA. Martora a afirmat că după o săptămână în Clubul M., a aflat de la numitul P.M. că acesta ar fi cumpărat în luna octombrie 2008 de la inculpatul S.A.S.60 comprimate ecstasy în acelaşi club.

Martora P.R. a arătat că în luna august 2008 în timp ce se afla la domiciliul inculpatului Popa, după o convorbire telefonică pe care acesta a purtat-o cu martorul B.S., inculpatul s-a ridicat din pat şi a luat dintr-o cană mai multe comprimate de culoare albă cu loggo-ul „Smiley” după care s-a deplasat în oraş cu martorul B.S.. Despre aceste comprimate inculpatul P.D.I. i-a comunicat că ele sunt medicamente care provoacă o stare de euforie şi le-a dat martorului B.S. deoarece „trebuie să-şi recupereze o datorie”. Din conţinutul discuţiei telefonice dintre inculpatul P.D.I.şi martorul Buta a rezultat că preţul unui comprimat „era de 5 foi”.

Din declaraţia investigatorului P.M. a rezultat că acesta a aflat de la inculpatul S.A.S.că în cursul anului 2008 s-a ocupat cu traficul de droguri respectiv că vindea comprimate ecstasy altor persoane cu suma de 50-60 lei/bucată. Acelaşi martor, a aflat de la inculpatul S.A.S.că şi inculpatul P.D.I. a cumpărat astfel de droguri şi că uneori chiar finanţa achiziţionarea acestora, iar pastilele proveneau din Ungaria, din Budapesta.

Martorul audiat sub identitatea I.M. a declarat că în cursul anului 2008 s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul S.A.S.şi că din discuţiile purtate cu acesta, a aflat că vindea pastile ecstasy cu loggo-ul „Mercedes” şi „Smiley” inclusiv martorului B.S., cu suma de 50 lei/bucată. Acelaşi martor, a precizat că a văzut la inculpatul S.A.S.40-50 comprimate ecstasy cu loggo-urile menţionate şi a aflat de la acesta că drogurile proveneau din Ungaria, precum şi împrejurarea că inculpatul S.A.S.ar fi fost în posesia a 500 comprimate ecstasy putând să facă rost şi de altele.

Martorul M.B.A.a afirmat că în cursul lunilor septembrie-decembrie 2008 şi ianuarie-februarie 2009 a cumpărat de la inculpatul P.D.I. comprimate ecstasy cu loggo-ul „Crucea celtică” şi „Smiley” la preţul de 50 lei/bucată.

Şi martorul P.M. a recunoscut că în perioada septembrie-octombrie 2008 a cumpărat în Clubul M. un comprimat ecstasy de la inculpatul S.A.S.cu suma de 50 lei. Martorul V.D.A. a învederat că la sfârşitul anului 2008 începutul anului 2009, a cumpărat un comprimat ecstasy în Clubul M. de la inculpatul Sîntămărian.

Faţă de conţinutul declaraţiilor martorilor analizate mai sus, Curtea a reţinut că începând din luna iulie 2008 şi până în luna decembrie 2008, inculpaţii apelanţi au procurat din Ungaria o cantitate de peste 200 comprimate ecstasy MDMA pe care în acelaşi interval de timp au oferit-o spre consum sau au vândut-o martorilor M.V.G., B.S., M.B.A.B., P.M. şi V.D.cu suma de 50 lei/bucată, astfel că nu poate fi primită apărarea inculpatului P.D.I.în sensul că activitatea sa infracţională a fost circumscrisă doar lunii septembrie 2008.

În sarcina lor s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000 în formă continuată cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. perioada de derulare a activităţii infracţionale fiind iulie-decembrie 2008.

Având în vedere cantitatea mare de droguri traficată, durata de timp în care au săvârşit faptele – 5 luni, poziţia procesuală a acestora, de negare a faptelor imputate, Curtea a apreciat că nu se poate pune problema lipsei de pericol social a activităţii derulate şi nici a inculpaţilor, ceea ce exclude aplicarea art.181 C.pen.şi implicit achitarea lor pe acest temei.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

Tribunalul Cluj a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situaţiei de fapt expusă în considerentele hotărârii şi a vinovăţiei inculpaţilor.

Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea demonstrează, fără dubii, concluzia primei instanţe cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor imputate.

Deşi inculpaţii au negat constant în faza de urmărire penală săvârşirea infracţiunilor, susţinerile acestora nu au suport probator.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpati, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpaţilor, deoarece evidenţa identităţii dintre autori şi persoana acestora este indubitabilă.

Întrucât condamnarea inculpatilor s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăţie, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 şi art.52 C.proc.pen. care reglementează prezumţia de nevinovăţie, garanţie specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni.

Cererea inculpatului S.A.S. de a se recunoaşte un efect mai larg circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii substanţiale a sancţiunii sub minimul special prevăzut de lege, nu poate fi primită faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise, caracterul continuat al acesteia şi poziţia de nesinceritate a inculpatului. Pe de altă parte, nici susţinerea inculpatului S.A.S.în sensul că vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii ar fi probată numai prin declaraţiile a patru martori, nu poate fi primită, comiterea faptei fiind reliefată prin declaraţiile nemijlocite din faţa instanţei a martorilor M.V.G., B.S., Ţ.L.L., C.A., P.R., P.M., V.D.A., investigatorii I.M., I.M.

Solicitarea ambilor inculpaţi de a se efectua în privinţa executării pedepselor a aplicării disp.art.861 C.pen.vizând suspendarea sub supraveghere, Curtea a reţinut că este nefondată:

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Traficul de droguri de mare risc este un element care nu poate fi omis şi care trebuie bine evaluat de către instanţa de apel, în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatii trebuiau să ştie că, pe lângă drepturi, au şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în faţa societăţii.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, care au avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. – 52 alin.1 – , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorului.

Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ţine seama că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că “legea penală apără…persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”.

Pentru motivele ce preced, sancţiunea aplicată de instanţa de fond corespunde prevederilor art.72 şi 52 C.pen., astfel că va fi menţinută şi de către instanţa de apel.

Apelurile inculpaţilor sunt însă fondate sub aspectul neaplicării art.7 din Legea 76/2008, sens în care acestea au fost admise conform art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., s-a desfiinţat sentinţa penală 500 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj doar sub acest aspect şi în consecinţă: în baza art.7 din Legea 76 din 8 aprilie 2008 s-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să fie prelevate probe biologice de la ambii inculpaţi cercetaţi şi judecaţi pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

În baza art.350 C.proc.pen.s-a menţinut starea de arest a inculpatilor.

Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpatilor urmează a se constata că se impune necesitatea menţinerii şi pe viitor a măsurii arestării preventive.

Săvârşirea acestei infracţiuni, precum şi modalitatea de comitere denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.

În concluzie, existenţa cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, aşa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.

Întrucât infracţiunea săvârşită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpaţii fiind, de altfel, condamnaţi de către instanţa de fond, s-a impus menţinerea stării de arest persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art.160b cod proc.pen. cât şi prevederile art. 5 pct.1 lit. a şi c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea a menţinut starea de arest a inculpatilor întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatilor pronunţată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpati, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În baza art.88 C.pen.s-a dedus din pedepsele aplicate inculpatilor reţinerea şi arestul preventiv începând cu 11 martie 2009 şi până la zi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate cu apel.

În baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.cheltuielile judiciare în apelurile inculpaţilor au rămas în sarcina statului.

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Drepturile omului

What we do and what can you expect from us

Obligaţia de încunoştinţare a inculpatului privind dreptul de a fi asistat de apărător. Competenţa după materie. Nerespectare. Sancţiune.

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri