Pedeapsă accesorie. Interzicerea drepturilor părinteşti. Obligaţia instanţei de a aplica această interdicţie ţinând seama de calitatea de părinte şi de natura infracţiunii comise.
Curtea de Apel Timişoara a admis apelurile parchetului şi ale inculpatelor D.D.T şi A.N.O. împotriva sentinţei Tribunalului Arad nr. 437/22 noiembrie 2005, pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând , a înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii, interzicerea drepturilor părinteşti.
Dreptul de a fi părinte este un drept fundamental al omului, astfel că el nu poate fi interzis în mod automat de către instanţă pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie. Instanţa este obligată să examineze dacă infracţiunea comisă îl face pe inculpat nedemn de a exercita acest drept. Dacă prin fapta comisă inculpatul nu a afectat drepturile şi persoana copilului ori nu a avut un comportament ce l-ar califica drept nedemn de a exercita drepturile părinteşti, instanţa nu poate dispune interzicerea acestui drept.
Conţinutul art. 71 Cp este depăşit, fiind într-o totală contradicţie cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţele fiind obligate să ţină seama de această convenţie precum şi de practica CEDO.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia nr. 94 din 1 martie 2006
