Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 29 iunie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art.174 alin.1., 176 alin.1. lit. c Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea stare de fapt :
Inculpatul C.V. s-a eliberat în data de 15 august 2003 din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracţiunii de omor. După eliberare, inculpatul s-a deplasat în judeţul Sibiu, unde a fost angajat în calitate de cioban de către proprietarul de oi C.D., care îşi avea sediul stânei în păşunea satului Aciliu, oraş Sălişte. Concomitent a mai fost angajat şi numitul M.M., pe care l-a găsit în clădirea staţie CFR Sibiu şi despre care se ştia la data respectivă că este dintr-o comună din jud. Bacău.La stâna la care îşi desfăşurau activitatea de cioban, inculpatul şi victima M.M. au avut ca şi coleg pe martorul V.M.
Inculpatul consuma des băuturi alcoolice, iar după ce ajungea în stare de ebrietate devenea foarte violent, lovindu-i pe cei doi colegi ai săi şi lăudându-se cu faptul că a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de omor, făcând din aceasta un titlu de glorie, în timp ce victima era o persoană liniştită care nu făcea nici o opoziţie violenţelor exercitate asupra sa de către inculpat.
În după masa zilei de 24 octombrie 2004, martorul C.D.s-a deplasat la sediul stânei aducând mâncare şi băutură celor trei ciobani. Imediat, după plecarea martorului, inculpatul a consumat întreaga cantitate de alcool adusă şi a început să adreseze injurii celor doi colegi pe care i-a şi lovit cu pumnul şi cu bâta ciobănească ce o avea asupra sa. Dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea, martorul V. M. a părăsit incinta stânei, deplasându-se la o distanţă de câteva sute de metri, unde a rămas peste noapte, de oile aflate în stână rămânând să se ocupe victima M.M. Dimineaţa, când s-a reîntors la stână, martorul V.M. a constatat că lipseşte o parte din produsele aduse de către C.d., precum şi bunuri în valoare de aproximativ 1 milion lei, care-i aparţineau.
Încercând să-i caute pe cei doi colegi, V.M. găseşte cadavrul numitului M.M., situat între ţarcurile din apropierea stânei, în timp ce inculpatul dispăruse. Se precizează în rechizitoriu că faptele expuse se stabilesc prin următoarele probe depuse în dosarul de urmărire penală respectiv :
-procesul verbal de cercetare a locului faptei şi planşa foto;
-raportul medico legal de efectuare a autopsiei;
-declaraţiile martorilor V.M, C.D.
Prin sentinţa penală nr. 122/2007 Tribunalul Sibiu a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p., achitarea inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 alin. 1 lit. c C.p. În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost revocată măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul prin încheierea penală nr. 32 din 27 martie 2006 a Tribunalului Sibiu şi a fost anulat mandatul de arestare preventivă nr. 19 din 27.03.2006 emis de Tribunalul Sibiu pe numele inculpatului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că starea de fapt expusă în rechizitoriu nu e susţinută de probe concludente, astfel :
S-a susţinut în rechizitoriu că inculpatul s-a eliberat din penitenciar şi la câtva timp s-a deplasat în judeţul Sibiu, unde a fost angajat.Tot martorul Ciorogar a relatat că a luat un tânăr din gară, la sfârşitul lunii septembrie 2004, în cursul lunii octombrie când l-a prezentat pe acesta la Postul de Poliţie TF şi a discutat cu agentul de poliţie, furnizându-i-se toate datele numitului Caplat Mihai.
Instanţa verificând documentele, registrele aflat la sediul poliţiei, registrele de luare în evidenţă a persoanelor „care îşi duc veacul” prin gară, solicitându-se în original, după consultare a întocmit procesul-verbal de la fila 194, unde este înregistrat Caplat Mihai, ca fiind verificat la 3 octombrie 2004, iar Mărgineanu Mihai, ultima dată în august 2004. Instanţa a dispus efectuarea xerocopiilor de pe paginile registrelor care conţin datele reţinute anterior. Prima instanţa a mai reţinut şi împrejurarea că actele de căutare ale inculpatului nu au fost continue (decembrie 2004 – martie 2005 filele 38 – 41 dosar u.p. şi 46 – 52), actualizate o singură dată, înainte de emiterea rechizitoriului.
A fost analizată în continuare declaraţia martorului V., care este singura probă incriminatoare, pe care s-a construit acuzarea, dar care abundă de contradicţii şi prin raportare la declaraţia martorilor C. şi T.I. (filele 131), afirmându-se de primul despre inculpat că este violent şi că aflat sub influenţa băuturilor alcoolice i-ar fi pus şi lui cuţitul la gât, iar de ceilalţi că nu avea şi nu ar fi avut niciodată un comportament neadecvat cu atât mai puţin să fie violent.
Martorul V. în declaraţiile de la urmărire penală, a susţinut că a plecat de la stână şi a dormit în vie la câteva sute de metri distanţă, pentru ca apoi să relateze un aşa zis traseu pe care l-ar fi efectuat în acea noapte, mergând şi la poliţie, pentru ca apoi să doarmă în stână şi căutându-i pe cei doi colegi ai săi cu toată violenţa manifestată de inculpat faţă de persoana sa, in acea seară. Instanţa văzând cele două declaraţii, diferenţa dintre cele afirmate şi având contact direct cu martorul şi-a creat serioase probleme privind capacitatea intelectuală a celui audiat.
Ca atare, şi acest element care l-ar fi acuzat pe inculpat „în mod indubitabil” – comportamentul violent şi starea conflictuală pe care ar fi avut-o anterior comiterii infracţiunii de omor cu victima, nu a dus la identificarea acestuia ca autor al infracţiunii.
Instanţa a mai reţinut într-adevăr că inculpatul a dispărut şi chiar este dovedit că a mai fost condamnat pentru o infracţiune de acelaşi gen (filele 148 – 161), însă aceste singure împrejurări nu pot fi probe certe, care să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei şi vinovăţia acestuia. În zonă se mai aflau şi alte stâni cu ciobani şi nu au fost auzite certuri în după amiaza-seara zilei de 24.10.2004 (fila 35 – Jugar Constantin); mai mult era cunoscut că victima „era rea de gură”, iar arma crimei nu a fost descoperită şi identificată.
Nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie prev. de art. 52 C.p.p. şi art. 23 alin. 8 din Constituţia României, inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. cu referire la art. 10 lit. c C.p.p., achitarea fiind consecinţa faptului că nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea prev. deart. 174 alin. 1 – 176 alin. 1 lit. c C.p.p.
Prin decizia penală nr. 154/A/2007 Curtea de Apel Alba Iulia respinge apelul Parchetului reţinându-se că judecătorul fondului a aplicat corect principiul ”in dubio pro reo” întrucât din declaraţia martorului V. şi C. nu rezultă posibilitatea înlăturării îndoielii că inculpatul a săvârşit fapta şi în plus nu se întrevede posibilitatea administrării unor noi probe.
Instanţa de apel a analizat în considerente şi motivul de apel referitor la procedura de citare cu inculpatul , despre care s-a spus că a fost viciată. S-a reţinut că inculpatul a fost legal citat de la domiciliul din satul Prislopu Mare, com. Drăganu, jud. Argeş, dispunându-se emiterea unui mandat de aducere, pentru această adresă (f. 210). De asemenea, inculpatul a fost legal citat, prin afişare la Consiliul Local Sălişte, în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Împrejurarea că soţia inculpatului locuieşte la adresa unde a fost citat inculpatul şi nu a fost găsită pentru a semna de primire nu echivalează cu lipsa sau vicierea procedurii citării inculpatului, cu atât mai mult cu cât din cercetările poliţiei rezultă că acesta nu locuieşte la adresa indicată în citaţie din anul 2004.
Prin decizia penală nr. 99/2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admiţând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentinţa penală nr. 122/2007 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu reţinându-se că se impun cercetări suplimentare pentru lămurirea identităţii inculpatului. Prin urmare, indicaţiile au fost în sensul de a se audia martorii C.D. şi V.M cu privire la identitatea persoanei angajată sub numele de C.V, prezentarea celor doi martori a cărţii de identitate a inculpatului aflată la fila 52 dosar urmărire penală pentru ca aceştia să precizeze dacă într-adevăr persoana angajată şi care a locuit efectiv la stână în luna octombrie 2004 este inculpatul.
Pentru justa soluţionare a cauzei şi în vederea aflării adevărului se impunea şi audierea martorului G.C., angajat ca cioban la numitul Z. la o stână vecină cu cea a lui C.D. şi care în noaptea de 24/25 octombrie 2004 s-a aflat în aproprierea locului unde a fost descoperit cadavrul victimei (f. 35 dosar urmărire penală).
S-a considerat oportun ca în cursul cercetării judecătoreşti instanţa să dispună citarea inculpatului şi eventual emiterea unui mandat de aducere şi la adresa din judeţul Botoşani, com. Hudeşti, unde locuieşte mama acestuia, numita C.E. fiind posibil ca inculpatul să se afle la adresa respectivă, precum şi efectuarea unei adrese la Primăria comunei Drăganu, jud. Argeş pentru a se comunica dacă s-a înregistrat eventualul deces al inculaptului.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. 2563/85/2008. În respectarea dispoziţiilor deciziei de casare instanţa a procedat la citarea inculpatului C.V. de la ultimul domiciliu cunoscut din comuna Drăganu, jud. Argeş, de la domiciliul soţiei sale din comuna Găvana jud. Argeş, de la domiciliul mamei sale, din comuna Hudeşti, jud. Botoşani, precum şi prin afişare, conform art. 177 alin. 4 C.p.p., la locul săvârşirii faptei – Consiliul Local Sălişte.
Inculpatul a fost citat la aceste adrese în tot cursul procesului penal fiind emise mandate de aducere în fiecare din aceste locaţii. Conform investigaţiilor efectuate de poliţie în ce priveşte mandatul efectuat în sat Alba, comuna Hudeşti, jud. Botoşani, la locuinţa mamei inculpatului, instanţa a reţinut că el nu mai locuieşte acolo de circa 8 ani, iar mama sa nu mai are cunoştinţă unde acesta s-ar putea afla (declaraţie Cornea Elena fila 135).
În ce priveşte mandatul emis la ultimul domiciliu cunoscut din comuna Drăganu, sat Prislopu Mare, jud. Argeş, instanţa reţine că acesta nu a putut fi executat întrucât C.V. nu a mai fost văzut la această adresă de peste 5 ani.
Din actele de căutare efectuate la domiciliul socrului inculpatului, precum şi din declaraţia soţiei acestuia, instanţa reţine că inculpatul nu mai locuieşte nici la familia Dulică Ioan în comuna Găvana, jud. Argeş. Prin urmare, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a fost legal citat doar în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. 4 C.p.p la locul săvârşirii faptei.
In sensul dispoziţiilor deciziei de casare instanţa a făcut verificări la Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru a se vedea dacă el nu a fost între timp încarcerat în vreun penitenciar, răspunsul fiind negativ conform adresei de la fila 106.
S-au făcut verificări la locul de naştere al inculpatului, precum şi la ultimul domiciliu şi s-a constatat că, C.V. nu figurează ca fiind decedat (Serviciul Public Comunitar pentru Evidenţa Persoanelor Argeş – fila 115, Primăria Drăganu, jud. Argeş – fila 52, Primăria Hudeşti jud. Botoşani – fila 54). După cum rezultă din ultimul cazier comunicat instanţei, acesta nu a mai suferit o condamnare în afară de cea aplicată prin sentinţa penală nr. 47/2000 a Tribunalului Brăila fiind eliberat, aşa cum s-a menţionat în 15.08.2003.
S-a procedat la audierea martorilor G.C. (fila 78) şi C.D. (fila 79), procedându-se şi la identificarea inculpatului după fotografia existentă la fila 52 dosar urmărire penală – cartea de identitate. Faţă de neconcordanţa existentă pe actul de stare civilă al inculpatului s-a procedat la audierea numitei C.G. (f. 212), care a declarat că persoana a cărei carte de identitate se găseşte la fila 52 d.u.p. este soţul ei, C.V., despre care nu mai are cunoştiinţă din anul 2003. S-a încercat reaudierea şi a martorului V.M., martor cheie al acuzării însă, aşa cum a rezultat din procesele-verbale de căutare, mandatele de aducere emise pe numele acestuia nu au putut fi executate, întrucât martorul nu mai locuieşte la domiciliul cunoscut fiind plecat de 5 luni în Italia (procese –verbale fila 165, 118) conform declaraţiei tatălui acestuia. Faţă de acest aspect instanţa constatând imposibilitatea obiectivă de audiere a acestui martor a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. 3 C.p.p. dând citire declaraţiilor date de el în cursul urmăririi penale şi în instanţă în primul ciclu procesual.
Analizând întreg materialul probator al cauzei de faţă tribunalul reţine că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu îşi întemeiază acuzaţia pe :
-procesul-verbal de cercetare la faţa locului;
-raportul medico-legal de autopsie;
-declaraţia martorilor
Examinând cele trei probe, reţinem că : primele două probe fac doar dovada că în aproprierea stânei martorului Ciorogariu Dumitru, pe păşunea satului Aciliu a fost găsit un cadavru de sex bărbătesc ce prezenta urme de violenţă, plăgi tăiate –înţepate toracice penetrante ce au dus la decesul victimei şi leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent – leziuni ce nu au intervenit în determinismul morţii.
Martorul C.D, nu-i cunoştea bine pe nici unul din ciobanii angajaţi, el declarând în faţa organelor de cercetare penală doar ceea ce i-a povestit martorul Varga Marius pe care l-a găsit „speriat” a doua zi la stână, cum că cei doi ciobani Caplat (de fapt Mărgineanu Mihai) şi C.V. s-au certat iar cel din urmă l-ar fi bătut pe C.
Din declaraţia martorului V.M. luată în cursul urmăririi penale (f. 28) reţinem că acesta relatează în ziua respectivă de un incident între victimă şi inculpat, pe fondul consumului de alcool, şi faptul că fără nici un motiv C.V i-a adresat injurii şi l-a lovit cu bâta în zona toracelui, sens în care „de frică” nu a dormit la stână ci în via din aproprierea stânei. În noaptea respectivă nu a auzit ţipete sau zgomote ce să îl facă că creadă că între cei doi s-ar fi iscat un conflict. Martorul îl descrie pe inculpat ca fiind o fire violentă şi purtând mereu cuţit, declaraţie ce vine în contradicţie cu cea a martorului T.I. (fila 34) la care inculpatul a lucrat înainte de a fi cioban la martorul C. Acest martor nu îl descrie pe inculpat ca fiind o fire violentă ci din contră că nu consumă băuturi alcoolice şi că nu s-a certat cu nimeni cât timp a lucrat la el.
Pe aceste probe Parchetul îşi întemeiază acuzarea: inculpatul are un comportament violent, coroborat şi cu faptul că acesta a dispărut de la locul faptei întrucât ar fi conştient de repercusiunile pe care le poate avea fapta sa, ar fi evident că doar C.V. putea fi autorul omorului.
În primul ciclu procesual instanţa a procedat la audierea martorilor acuzării (f. 105, f. 106) declaraţii din care prezenta instanţă reţine că cele afirmate de martorul V. în cursul urmăririi penale sunt în evidentă contradicţie cu cele declarate în faţa instanţei asupra unor aspecte esenţiale, aşa încât considerăm că declaraţia lui nu poate sta la baza unei acuzaţii de omor. Deşi în cursul urmăririi penale el a afirmat că nu i-a auzit pe cei doi certându-se, în faţa instanţei a declarat că aceştia s-au certat toată noaptea şi „presimţind că se întâmplă ceva” a plecat după ora 24 la postul de poliţie; în timp ce în faţa procurorului el declarase că a dormit toată noaptea în vie.
Soluţia de achitare a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa apreciind că s-ar fi impus citarea inculpatului şi la locul de naştere, unde locuieşte în prezent mama. In plus Curtea a avut dubii dacă cel despre care au relata martorii C.D. şi V.M.că a fost angajat cioban la cel dintâi şi a dispărut după incident este una şi aceeaşi persoană cu C. V., fiul lui D., născut la ….1967 în com. Hudeşti, jud. Botoşani, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Drăganu, sat Prislopu Mare, jud. Argeş, CNP …. a cărui act de identitate se găseşte la fila 52 urmărire penală şi care a fost trimis în judecată în prezenta cauză. Dacă instanţa supremă ar fi constatat că probele dosarului converg în mod indubitabil că inculpatul C. V. se face vinovat de omorul săvârşit asupra lui M. M., l-ar fi putut condamna. Nu se face vorbire în decizia de casare despre temeinicia acuzaţiilor şi nici nu se dă instanţei inferioare vreo indicaţie referitoare la corecta sau greşita apreciere a probelor.
Reanalizând întreg materialul probator al cauzei, atât cel administrat în cursul urmăririi penale cât şi în primul ciclu procesual, şi faţă de probele din dosarul nr. 2563/85/2008, nu putem concluziona că acestea sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 66 C.p.p.,art.23 alin. 8 din Constituţia României,
Din declaraţia martorului G. cioban în octombrie 2004 la o stână din vecinătate,se reţine că nu l-a putut recunoaşte pe inculpatul C. V. ca fiind unul din ciobanii pe care in perioada respectivă l-a avut angajat C. Dumitru, recunoscând după fotografie doar victima. Instanţa mai reţine din declaraţia lui că în seara incidentului nu a auzit scandal la stâna vecină întrucât aceasta este mai departe de stâna lui şi oricum nu aude bine.
Reaudiat fiind stăpânul inculpatului şi al victimei, (fila 79) şi-a menţinut declaraţiile anterioare date şi l-a recunoscut pe ciobanul angajat în jur de Sf. Ilie, în 2004, sub numele de C.V., ca fiind persoana a cărei fotografie se găseşte pe actul de identitate de la fila 52 din dosarul de urmărire penală.
Faţă de cele reţinute în primul ciclu procesual referitor la incertitudinea dacă C. D. l-a identificat după fotografie pe inculpat, aşa cum rezultă din actul de la fila 36 urmărire penală, acesta a contestat că i-ar fi fost arătate mai multe fotografii şi pe baza lor să-l identifice pe C. V. Doar în momentul în care i s-a prezentat semnătura de pe actul respectiv a menţionat că „s-ar putea să se fi întâmplat” cele menţionate de organele de cercetare penală.
Pe cale de consecinţă, prezenta instanţă a avut la dispoziţie, pe lângă probele administrate de prima instanţă de fond (pe baza cărora s-a pronunţat soluţia de achitare), la stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului C.V., doar aceste trei declaraţii prin care nu se face altceva decât să se constate că persoana ce s-a aflat în octombrie 2004 angajată la oi la martorul C. D, alături de martorul V. şi de victimă se numea C. V. ale cărui date sunt reţinute din cartea de identitate aflată la fila 52 dosar urmărire penală, persoană despre care nici soţia şi nici mama nu mai au cunoştinţă din anul 2003.
Întrucât inculpatul este prezumat nevinovat procurorul pentru a-l trimite în judecată trebuie să aibă strânse de către organele de urmărire penală toate probele care atestă existenţa infracţiunii şi săvârşirea ei cu vinovăţie (art. 262 C.p.p.); la fel, instanţa nu poate condamna pe inculpat decât dacă s-au administrat probe din care rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat (art. 345 alin. 2 C.p.p.). Fapta există, ea constituie infracţiune dar nu s-a probat dincolo de orice dubiu sau bănuială rezonabilă că inculpatul C V. este autorul omorului. Faptul că între părţi a existat anterior un conflşict nu este dovedit, iar simpla împrejurare că el a mai fost condamnat pentru omor şi faptul că a părăsit stâna a doua zi dimineaţa nu reprezintă porobe certe de vinovăţie ce să poată duce la condamnarea sa.
Incumbă acuzării să ofere probe suficiente pentru a fonda o declaraţie de vinovăţie şi să indice persoanei trimise în judecată, care sunt acuzaţiile formulate împotriva sa, în scopul de a-i da ocazia să-si pregătească apărarea şi să propună probe.
Prezumţia de nevinovăţie este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăţiei. Aceasta, prin ea însăşi, „are forţa ineductabilă de a promova dreptul la probe concrete”, bineînţeles dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pe tot parcursul procesului penal. Când se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, orice îndoială profitând persoanei acuzate (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poarte reţine cu certitudine nici vinovăţia şi nici nevinovăţia celui în cauză. În acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie, conducând la achitarea inculpatului.
În dreptul nostru inculpatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia; organele judiciare sunt cele cărora – potrivit art. 66 C.p.p. – le revine obligaţia administrării probelor de vinovăţie, iar inculpatul are dreptul să dovedească lipsa de temeinicie a acestor probe. Când se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei şi această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumţia de nevinovăţie subzistă, căci orice îndoială profită învinuitului sau inculpatului.
Concluzionând, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., şi inculpatul va fi achitat de sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 al. 1, combinat cu art. 176 al.1 lit. c C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 39 C.p.
În cauză s-au constituit părţi civile solicitând daune morale doi dintre fraţii victimei, iar faţă de soluţia de achitare şi de temeiul achitării, latura civilă urmează a rămâne nesoluţionată, în baza art. 346 al. 3 C.p.p.
Ceilalţi fraţi ai părţii vătămate şi părinţii acestuia nu s-au constituit părţi civile în cauză, deşi au fost legal citaţi, şi cu această menţiune în tot cursul procesului.
Inculpatul a fost arestat în lipsă pe data de 27.03.2006, de Tribunalul Sibiu prin încheierea penală nr. 32/2006 şi a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 19/2006. Acest mandat nu a fost pus în executare întrucât inculpatul nu a fost găsit. Prin sentinţa penală nr. 122/2007 pronunţată în primul ciclu procesual s-a dispus anularea mandatului şi revocarea măsurii arestării preventive în baza art. 350 alin. 1 C.p.p.
După comunicarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 10.04.2008, mandatul de arestare preventivă nr. 19/2006 a fost retras de la executare, inculpatul fiind revocat la acea dată din urmărire naţională.
Ca urmare a faptului că sentinţa penală nr. 122/2007 ,prin care mandatul nr. 19/2006 a fost anulat, a fost casată în întregime, considerăm că se impune ca prezenta instanţă să se pronunţe asupra acestui mandat (chiar dacă s-a dispus retragerea lui de la executare). Ca urmare a soluţiei de achitare, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p. urmează ca mandatul în cauză să fie anulat.
