ROMÂNIA DOSAR NR.22528/3/2006
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 914 SEDINTA PUBLICA DE LA 11.07.2006
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTECORALIA CONSTANTINA IACOB
GREFIERCAMELIA PAUNEATA
Pe rol fiind solutionarea cererii formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, în contradictoriu cu pârâtul ILIE DRAGOS, având ca obiect restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie.
Din partea Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti, participa procuror Voicu Cezar Sorin.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezenta pârâtul personal, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Pârâtul solicita respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a cererii, astfel cum a fost formulata.
Tribunalul retine cauza în pronuntare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr. 22528/3/21.06.2006, reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ILIE DRAGOS, ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna restrângerea dreptului la libera circulatie privind pârâtul, pentru o perioada de cel mult 3 ani.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca pârâtul a fost returnat din Belgia, la data de 09.04.2006, în baza acordului dintre cele doua state privind readmisia persoanelor aflate în situatie ilegala, aprobat prin HG nr. 825/1995.
Reclamanta a mai aratat ca, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 248/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru unele situatii legiuitorul precizeaza ca pâna la data aderarii României la Uniunea Europeana, în cazul returnarii unui cetatean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România si un stat membru al Uniunii Europene masura restrângerii dreptului la libera circulatie în strainatate trebuie sa se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu exceptia celor cu privire la care persoana în cauza face dovada ca are drept de intrare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 38, art. 39 si art. 52 din Legea nr. 248/2005, dispozitiile Codului de procedura civila si art. 242 C.proc.civ.
In dovedirea cererii, s-a depus la dosar declaratiile privind returnarea pârâtului din Belgia, la data de 09.04.2006.
Analizând probatoriul administrat, tribunalul apreciaza ca actiunea nu este fondata si o va respinge.
Libertatea individuala are mai multe fatete, decurgând însa dintr-o idee simpla, aceea ca înainte chiar de a fi un cetatean liber, fiinta umana trebuie sa fie libera, la adapost de atingerile arbitrare ce-i pot fi aduse persoanei sale fizice, intimitatii sau propriei constiinte.
Libertatea de miscare prezinta, în acest context, o importanta capitala, orice imixtiune a administratiei asupra acesteia putând constitui un abuz de putere. Ca urmare, astfel cum se statueaza si în legislatia unor tari comunitare (Franta), libertatea de miscare poate fi limitata numai printr-o hotarâre judecatoreasca, iar aceasta poate interveni doar în cazuri exceptionale, deoarece misiunea judecatorului este tocmai de a-1 proteja pe cetatean fata de orice actiune arbitrara împotriva sa; administratia poate refuza eliberarea unui pasaport, numai daca aceasta parasire a teritoriului este de natura sa afecteze siguranta publica. In acelasi timp, problemele care pot aparea în legatura cu deplasarea persoanelor pot justifica interventia administratiei pentru a concilia interese contradictorii si a veghea la securitatea cetatenilor. In consecinta, libertatea de miscare poate fi restrânsa atunci când sunt utilizate mijloace tehnice periculoase.
In cadrul legislatiei românesti, sediul materiei în discutie îl reprezinta Legea nr. 248/20.07.2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor români în strainatate. Acest act normativ se coroboreaza cu prevederile constitutionale, respectiv art. 25, „Libera circulatie”, conform caruia: „1.Dreptul la libera circulatie, în tara si în strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept. 2.Fiecarui cetatean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni în tara”.
Totodata, se impune a fi avute în vedere dispozitiile art. 20 „Tratatele internationale privind drepturile omului”, text constitutional potrivit caruia: “1.Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. 2.Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”.
Ca urmare, tribunalul apreciaza ca în speta sunt incidente si prevederile art. 2, „Libertatea de circulatie”, din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, prin care se recunosc anumite drepturi si libertati, altele decât cele care figureaza deja în Conventie si în primul Protocol aditional la Conventie, intrat în vigoare la data de 20.06.1994.
La alin. 2 al acestei prevederi se stabileste ca “orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa, alin. 3 statuând ca „exercitarea acestora drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora”. In cuprinsul alin. 4 se arata ca „drepturile recunoscute în parag. 1, pot, de asemenea, în anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrângeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratica”.
Tribunalul apreciaza ca este obligat sa tina seama si sa aplice si solutiile jurisprudentiale ale organelor Conventiei generate de acestea, indiferent daca ele au fost pronuntate în cauze privitoare la România sau, de cele mai multe ori, în cauze privitoare la celelalte state parti la Conventie.
Practica organelor Conventiei în privinta aplicarii dispozitiilor parag. 2 al art. 2 din Protocolul nr. 4 este însa foarte restrânsa, în speta o anumita relevanta prezentând numai cauza Peltonen împotriva Finlandei si cauza K.S. împotriva Finlandei. In aceasta cauza, fosta Comisie a decis ca libertatea de a parasi orice tara implica dreptul pentru cel interesat de a pleca, la alegerea sa, în orice tara dispusa sa-1 primeasca. De aceea, ea a apreciat refuzul autoritatilor finlandeze de a elibera un pasaport unui cetatean finlandez ce locuia în Suedia constituie o atingere adusa libertatii acestuia de a-si parasi tara, independent de acordul de libera circulatie în vigoare între tarile nordice, ca si refuzul de a elibera un pasaport unei persoane cu motivarea ca solicitantul nu si-a efectuat în întregime serviciul militar.
Drepturile care compun libertatea de circulatie pot cunoaste anumite limitari în cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art. 2 parag. 3 si parag. 4 din Protocolul nr. 4. Redactarea art. 2 parag. 3 este asemanatoare dispozitiilor cuprinse în parag. 2 al art. 8, art. 9, art. 10 si art. 11: limitarile acestor drepturi trebuie sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesare într-o societate democratica, necesitate analizata si în aceasta materie de organele Conventiei, prin prisma raportului de proportionalitate între scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a drepturilor în discutie si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Având ca punct de plecare cauza Olivieira împotriva Olandei, analiza circumstantiata la datele spetei a calitatilor cerute Legii nr. 248/2005, pe baza careia autoritatile nationale române dispun restrângerea libertatii de miscare în conditiile art. 2 parag. 3 si 4 anterior evocate, cât si analiza necesitatii proportionalitatii ei cu scopul pentru care aceasta a fost edictata presupun, dincolo de cerinta ca masura solicitata sa aiba o baza legala în “dreptul intern”, si examinarea calitatilor „legii” în cauza, anume ca ea sa fie accesibila justitiabilului si previzibila în privinta efectelor sale. Cum acest act normativ, mai putin jurisprudenta interpretarii si aplicarii acesteia, a fost publicat în Monitorul Oficial, tribunalul apreciaza ca este totusi îndeplinita conditia accesibilitatii legii.
In ceea ce priveste previzibilitatea ei, tribunalul apreciaza ca dispozitiile pertinente ale legii în discutie sunt redactate în termeni generali, în cuprinsul art. 38 si art. 39 din Legea nr. 248/2005 stabilindu-se ca restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate a cetatenilor români poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult trei ani, instanta competenta fiind Tribunalul Bucuresti, cererea solutionându-se cu celeritate, în termen de 5 zile de la primirea solicitarii. Singurele elemente clar definite sunt cele referitoare la categoriile de persoane carora li se poate aplica masura în discutie. întrucât aceasta masura este supusa cailor legale de atac, apel si recurs, tribunalul apreciaza ca exista suficiente garantii împotriva oricaror abuzuri ce s-ar putea produce, în ansamblu, masura analizata fiind „prevazuta de lege”, în sensul dispozitiilor art. 2 parag. 3 din Protocolul nr. 4.
Fiind vorba despre restrângerea dreptului de circulatie, se impune a fi analizat si daca aceasta masura este justificata de interesul public într-o societate democratica, iar sub acest aspect, tribunalul apreciata ca masura restrângerii exercitarii dreptului la libera circulatie al pârâtului Ilie Dragos, pe teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu exceptia celor cu privire la care se face dovada ca pârâtul are drept de intrare, masura a carui instituire se solicita „pentru o perioada de cel mult trei ani”, este disproportionata în raport cu scopul urmarit prin adoptarea acestei masuri, cu consecinta constatarii încalcarii dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie.
Returnarea pârâtului din Belgia, la data de 09.04.2006, în baza acordului dintre România si aceasta tara privind readmisia persoanelor aflate în situatie ilegala nu reprezinta o împrejurare de natura a justifica persistenta unei ingerinte atât de semnificative în libertatea de circulatie a pârâtului. Aceasta ingerinta nu poate fi privita ca necesara într-o societate democratica si proportionala cu scopul urmarit prin aplicarea ei.
Vazând si dispozitiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge ca nefondata actiunea formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, cu sediul în Bucuresti, str. Nicolae Iorga,’nr. 29, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul ILIE DRAGOS, domiciliat în Bucuresti, str. Domnita Ruxandra, 4, sectorul 2.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 11.07.2006.
PRESEDINTEGREFIER
Constantina-Coralia IacobCamelia Pauneata
Red. CCI Thred. PI/6 ex
