Solutionarea cauzei în absenta aparatorului inculpatului.
Încalcarea dreptului la aparare.
Solutionarea cauzei în lipsa aparatorului ales al inculpatului, cu delegatie
la dosar, dar în prezenta unui avocat din oficiu desemnat în sedinta de
judecata în care au avut loc dezbaterile pe fond reprezinta o încalcare a
dreptului la aparare ce atrage nulitatea hotarârii pronuntate în aceste conditii.
(decizia penala nr.707/R/17.04.2003 – C.A.B.-Sectia I-a Penala)
Prin sentinta penala nr.558/26.03.2002, pronuntata de Judecatoria
Buftea, a fost condamnat inculpatul M.G. la 2 ani închisoare, în baza art.72
alin.1,lit.a din Legea nr.30/1978.
În baza art.214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost
condamnat acelasi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art.13 din Legea nr.87/1994 a mai condamnat pe acelasi
inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele astfel
aplicate si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea,
respectiv 2 ani închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a
executarii pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la 7.441.349 lei despagubiri civile catre partea
civila SC F.I. SRL si la 81.413.100 lei majorari de întârziere efecte catre
partea civila DGFP Ilfov.
S-au respins, ca neîntemeiate, pretentiile civile formulate de partea
vatamata I.F.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, la
începutul lunii septembrie 1993, inculpatul, însotit de numitii T.E., C.T.V., s-a
deplasat în Germania, de unde inculpatul, de comun acord cu partea
vatamata I.F. au achizitionat un autocamion marca MAN-22331-UNL, an de
fabricatie 1986 de la firma SC S.F., fiind emisa în acest sens, o factura
fiscala pe numele firmei SC F.I.SRL Berceni (unde inculpatul si partea
vatamata erau asociati dar firma înca nu era legal constituita, fiind în curs de
constituire) pentru o suma de 18.000 DM.
Inculpatul împreuna cu partea vatamata au cazut de acord sa
întocmeasca o alta factura fiscala în care autocamionul achizitionat sa
figureze pe numele firmei SC P. 93 SRL, unde unic asociat era inculpatul,
urmând ca, la întoarcerea în tara si în momentul în care firma SC F.I.SRL era
legal constituita, inculpatul sa transfere proprietatea autocamionului în
patrimoniul firmei la care era asociat împreuna cu partea vatamata I.F.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel partea vatamata I.F. si
inculpatul M.G. pentru nelegalitate si netemeinicie.
Partea vatamata a criticat sentinta sub aspectul despagubirilor civile pe
care le-a solicitat si ca instanta nu a trimis cauza la Parchet pentru
cercetarea infractiunii prev.de art.215 alin.3 Cod penal.
Inculpatul M.G. a criticat sentinta în sensul ca infractiunea de
contrabanda nu exista pentru ca facturile fiscale emise pe numele SC P. 93
SRL în care erau mentionate sume mai mici decât cele achitate în realitate
pentru cele doua vehicule i-au fost înmânate inculpatului de catre partea
vatamata I.F., fara ca inculpatul sa cunoasca împrejurarea ca sunt false.
Cu privire la infractiunea de gestiune frauduloasa aceasta nu exista,
întrucât cei 7 angajati au fost platiti cu sume de bani apartinând SC F.I. SRL,
ca urmare a faptului ca au fost folositi la descarcarea de marfuri ale acestei
firme.
Analizând actele si probele din dosarul cauzei, în raport de motivele de
apel invocate, Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala, prin decizia penala
nr.1975/A/6.12.2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul
M.G. si partea vatamata I.F., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor
judiciare catre stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând
disp.art.385/9 pct.17/1 C.p.p.
Analizând recursul declarat, Curtea a constatat ca decizia penala
nr.1975/A/6.12.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala
este nelegala.
Considerentele de fapt si de drept avute în vedere de Curte la
pronuntarea acestei decizii, precum si motivele de fapt au fost urmatoarele:
Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a penala a solutionat cauza penala
privind pe inculpatul M.G. la data de 22 noiembrie 2002 când partile au fost
legal citate, iar cele prezente au pus concluzii pe fond.
Pronuntarea deciziei a fost amânata la 29 noiembrie 2002 si la 6
decembrie 2002 pentru ca instanta sa poata studia probele dosarului.
Verificând încheierea de sedinta din 22 noiembrie 2002, Curtea a
constatat ca inculpatul M.G. nu a fost prezent si nici aparatorul ales al
acestuia – B.M.- care avea împuternicire avocatiala, aflata la fila 30 din
dosar.
Instanta de apel, având în vedere infractiunea pentru care a fost trimis
în judecata inculpatul, a dispus ca acesta sa fie asistat de avocat din oficiu,
deoarece la data de 6 noiembrie 2002 acesta nu avea aparator ales.
La data ramânerii în pronuntare a instantei de apel, s-a constatat ca,
atât apelantul- inculpat, cât si aparatorul acestuia nu au fost prezenti si nu au
pus concluzii pe apelul declarat în cauza.
Asa fiind, Curtea a retinut ca inculpatului i-a fost încalcat dreptul la
aparare, astfel ca i s-a adus o vatamare grava si ca, aceasta nu poate fi
înlaturata decât prin constatarea nulitatii absolute a deciziei pronuntata de
Tribunalul Bucuresti.
2
