Solutionarea cauzei în absenta aparatorului inculpatului. Încalcarea dreptului la aparare.


Solutionarea cauzei în absenta aparatorului inculpatului.

Încalcarea dreptului la aparare.

Solutionarea cauzei în lipsa aparatorului ales al inculpatului, cu delegatie

la dosar,  dar în prezenta unui avocat din oficiu desemnat în sedinta de

judecata în care au avut loc dezbaterile pe fond reprezinta o încalcare a

dreptului la aparare ce atrage nulitatea hotarârii pronuntate în aceste conditii.

(decizia penala nr.707/R/17.04.2003 – C.A.B.-Sectia I-a Penala)

 Prin sentinta penala nr.558/26.03.2002, pronuntata de Judecatoria

Buftea, a fost condamnat inculpatul M.G. la 2 ani închisoare, în baza art.72

alin.1,lit.a din Legea nr.30/1978.

În baza art.214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost

condamnat acelasi inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art.13 din Legea nr.87/1994 a mai condamnat pe acelasi

inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele astfel

aplicate si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 2 ani închisoare.

În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a

executarii pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal.

Inculpatul a fost obligat la 7.441.349 lei despagubiri civile catre partea

civila SC F.I. SRL si la 81.413.100 lei majorari de întârziere efecte catre

partea civila DGFP Ilfov.

S-au respins, ca neîntemeiate, pretentiile civile formulate de partea

vatamata I.F.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a  retinut ca, la

începutul lunii septembrie 1993, inculpatul, însotit de numitii T.E., C.T.V., s-a

deplasat în Germania, de unde inculpatul, de comun acord cu partea

vatamata I.F. au achizitionat un autocamion marca  MAN-22331-UNL, an de

fabricatie  1986 de la firma SC S.F., fiind emisa în acest sens, o factura

fiscala pe numele firmei SC F.I.SRL Berceni (unde inculpatul si partea

vatamata erau asociati dar firma înca  nu era legal constituita, fiind în curs de

constituire) pentru o suma de 18.000 DM.

Inculpatul împreuna  cu partea vatamata au cazut de acord sa

întocmeasca o alta factura fiscala în care autocamionul achizitionat sa

figureze pe numele firmei SC P. 93 SRL, unde unic asociat era inculpatul,

urmând ca, la întoarcerea în tara si în momentul în care firma SC F.I.SRL era

legal constituita, inculpatul sa transfere proprietatea  autocamionului în

patrimoniul firmei la care era asociat împreuna cu partea vatamata I.F.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel partea vatamata I.F. si

inculpatul M.G. pentru nelegalitate si netemeinicie.

Partea vatamata a criticat sentinta sub aspectul despagubirilor civile pe

care le-a solicitat si ca instanta  nu a trimis cauza la Parchet pentru

cercetarea infractiunii prev.de art.215 alin.3 Cod penal.

Inculpatul M.G. a criticat sentinta în sensul ca infractiunea de

contrabanda nu exista pentru ca facturile fiscale emise pe numele SC P. 93

SRL în care erau mentionate sume mai mici decât cele achitate în realitate

pentru cele doua vehicule  i-au fost înmânate inculpatului de catre partea 

vatamata I.F., fara ca inculpatul sa cunoasca împrejurarea ca sunt false.

Cu privire la infractiunea de gestiune frauduloasa aceasta nu exista,

întrucât cei 7 angajati au fost platiti cu sume de bani apartinând SC F.I. SRL,

ca urmare a faptului ca au fost folositi la descarcarea de marfuri ale acestei

firme.

Analizând actele si probele din dosarul cauzei, în raport de motivele de

apel invocate, Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala, prin decizia penala

nr.1975/A/6.12.2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul

M.G. si partea vatamata I.F., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare catre stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând

disp.art.385/9 pct.17/1 C.p.p.

Analizând recursul declarat, Curtea a constatat ca decizia penala

nr.1975/A/6.12.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala

este nelegala.

Considerentele de fapt si de drept avute în vedere de Curte la

pronuntarea acestei decizii, precum si motivele de fapt au fost urmatoarele:

Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a penala a  solutionat cauza penala

privind pe inculpatul M.G. la data de 22 noiembrie 2002 când partile  au fost

legal citate, iar cele prezente au pus concluzii pe fond.

Pronuntarea deciziei a fost amânata  la 29 noiembrie 2002 si la 6

decembrie 2002 pentru ca instanta sa poata studia probele dosarului.

Verificând  încheierea de sedinta din 22 noiembrie 2002, Curtea a

constatat ca  inculpatul M.G. nu a fost prezent si nici aparatorul ales al 

acestuia – B.M.-  care avea împuternicire avocatiala, aflata la fila 30 din

dosar.

Instanta de apel, având în vedere infractiunea pentru care a fost trimis

în judecata inculpatul,  a dispus ca acesta sa fie asistat de avocat din oficiu,

deoarece la data de 6 noiembrie 2002  acesta nu avea aparator ales.

La data ramânerii în pronuntare a instantei de apel, s-a constatat ca,

atât apelantul- inculpat, cât si aparatorul acestuia nu au fost prezenti si nu au

pus concluzii pe apelul declarat în cauza.

Asa fiind, Curtea a retinut ca inculpatului i-a fost încalcat dreptul la

aparare, astfel ca i s-a adus o vatamare grava si ca, aceasta nu poate fi

înlaturata decât prin constatarea nulitatii absolute a deciziei pronuntata de

Tribunalul Bucuresti.

 

 

 

 

2