Prin sentinţa penală 347/ 07.06. 2012 a Judecătoriei Oneşti pronunţată in dosar nr. 5405/270/2010 s-a dispus următoarele:
S-a admis în parte cererea de constituire parte civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.
S-a constatat achitat debitul în sumă 74.755 lei din care 18.688 lei impozit pe profit şi 56.067 lei TVA, conform ordinelor de plată nr. 1/21.09.2010.
In baza art. 14, 346 alin 1 cod proc. pen. cu referire la art. 998, art. 1003 cod civil a fost obligat inculpatul T.I., domiciliat în Oneşti, in solidar cu partea responsabila civilmente SC C. SRL Onesti, la plata sumei de 72.788 lei cu titlu de accesorii, din care 22.694 lei penalităţi impozit pe profit si 50.094 lei penalităţi TV, către partea civilă.
In baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală cu referire la art. 163 cod proc. pen. s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 8.333 mp, împreună cu pensiunea, prevăzută cu două terase şi anexă, situat în Onesti şi care figurează înscris în Cartea funciara 61188 ( provenită din conversia cărţii funciare pe hârtie 8222/N)- UAT Oneşti, pe numele inculpatului T.I..
S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli judiciare.
S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin decizia nr. 742/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul părţii civile Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, a fost casata în totalitate decizia penală nr.115/A/2011 şi parţial sentinţa penală nr. 638/2010, doar cu privire la latura civilă a cauzei şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oneşti.
A fost menţinută latura penală a cauzei soluţionată prin sentinţa penală nr. 638/2010, după cum urmează:
„În baza art. 9 al. 1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 10 teza a III-a din Legea nr. 241/2005, art. 91 lit. c Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, aplică inculpatului T.I., domiciliat în Oneşti, sancţiunea administrativă a amenzii de 700 lei.
Constată recuperat prejudiciul cauzat părţii civile Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti.
Dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa procurorului din data de 01.07.2010, asupra apartamentului situat în Oneşti.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dispune comunicarea dispozitivului, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.”
In considerentele deciziei penale se arata: „ se observă aşadar, că încă din prima fază procesuală (la instanţa de fond), partea civilă Ministerul Finanţelor Publice A.N.A.F – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 202.862 lei cerere aflată la fila 28, şi în care se detaliază şi ce reprezintă acest cuantum. Prima instanţă se mărgineşte în a constata că prejudiciul cauzat în sumă de 74.755 lei a fost achitat, fără a se pronunţa cu privire la restul pretenţiilor formulate, practic lipsind o soluţie în latura civilă a cauzei, în sensul admiterii sau respingerii acestora în conformitate cu prevederile art. 14, 346 Cod procedură penală. Mai mult decât atât, instanţa de fond nici nu arată care sunt argumentele pentru care a reţinut în cauză un cuantum al prejudiciului de 74.755 lei şi nu cel indicat de partea civilă în cauză, şi nici care au fost considerentele pentru care „se deduce” că celelalte, au fost respinse. Aceeaşi motivare a laturii civile se găseşte şi în decizia pronunţată în cadrul apelului formulat de partea civilă, în considerentele căreia instanţa de apel se rezumă doar a menţiona că latura civilă a cauzei putea fi analizată doar în situaţia în care apelul formulat de partea civilă viza şi latura penală a cauzei. Instanţa de recurs, este în acord cu opinia Tribunalului, în ceea ce priveşte argumentele aduse în cuprinsul deciziei raportat la „modul propriu” de soluţionare a laturii penale a cauzei, dar nu poate îmbrăţişa ideea expusă cu privire la imposibilitatea executării controlului judiciar asupra laturii civile a acuzei, doar în condiţiile în care apelul formulat de către partea civilă viza li latura penală a cauzei”
Prin rechizitoriul nr.2411/P/2009al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.I. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005, constând în acea că în calitate de administrator al SC „C.” SRL ONEŞTI, în perioada 2005-2007 s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale prin neevidenţierea în contabilitate a unor venituri realizate, cât şi prin evidenţierea unor cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 74755 lei.
În actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:
Conform plângerii penale, în perioada 03.05.2006-06.11.2007 SC C. SRL nu a înregistrat în contabilitate venituri realizate din activitatea desfăşurată, în sumă de 87.479 lei şi implicit TVA colectată în sumă de 15.426 lei. Plângerea descrie componenta veniturilor neînregistrate ca fiind următoarea:
– suma de 11.990 lei cu TVA colectată aferentă în sumă de 1.403 lei, reprezintă venituri neînregistrate aferente lunii mai 2006, când societatea nu a efectuat operaţiuni în evidenţă contabilă, respectiv nu a întocmit jurnalul de cumpărături, jurnalul de vânzări, registrul jurnal şi balanţa contabilă pentru luna mai 2006.
– suma de 66.240 lei cu TVA colectată în sumă de 12.585 lei sunt venituri rezultate din neînregistrare în evidenţa contabilă a facturii fiscale nr. 60 declaraţii inculpat 03.11.2007, emisă de către SC R. SRL.
– Suma de 9.249 lei, cu TVA colectată aferentă în sumă de 1.438 lei, reprezintă venituri rezultate din servicii de masă şi cazare, din facturi emise către diverşi clienţi în perioada 30.05.2006-06.11.2007.
Inspecţia fiscală a constatat că în perioada octombrie 2005 – ianuarie 2007, societatea a înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, în sumă de 282.495 lei pentru care a dedus TVA în sumă de 42.776 lei. Cheltuielile fictive au fost înregistrate în contul 607 – cheltuieli cu mărfurile în sumă de 193.588 lei şi diferenţa în sumă de 88.911 lei în contul 624 – cheltuieli de transport.
ANAF – D.G.F.P. Bacău a calculat obligaţii fiscale datorate bugetului consolidat al statului în sumă de 59.197 lei, reprezentând impozit pe profit şi 58.201 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată de plată. Totalizând sumele, prejudiciul adus bugetului consolidat al statului este de 117.398 lei, iar dacă se adaugă majorările de întârziere suma este de 202.852 lei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expert B.B.M., iar după formularea de obiecţiuni de către ANAF – D..G.F..P. Bacău, s-a efectuat un supliment la expertiză contabilă.
Concluziile finale ale expertizei contabile au fost că SC C. SRL, prin faptele inculpatului, a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 74.755 lei compus din 18.688 lei – impozit pe profit şi 56.067 lei TVA de plată stabilit suplimentar.
În cauza penală de faţă a fost administrat următorul material probatoriu: în cursul urmăririi penale: declaraţii testimoniale, raport expertiză contabilă, plângerea părţii vătămate, înscrisuri, declaraţie inculpat; în cursul cercetării judecătoreşti: declaraţii testimoniale, înscrisuri, raport expertiză tehnică contabilă.
Inculpatul legal citat nu s-a prezentat în faţa instanţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul T.I. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin 1 lit. b,c din Legea nr. 241/ 2005.
Prin sentinţa penală nr. 638/2010 inculpatului i s-a aplicat sancţiunea amenzii administrative în baza dispoziţiilor art. 10 teza a III a din acelaşi act normativ care statuează în sensul înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, în cazul în care prejudiciul este în cuantum de până la 5.000 euro şi a fost recuperat până la primul termen de judecata în faţa instanţei.
În cauza penală pendinte, partea civilă a solicitat pretenţii civile în sumă de 202.852 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 59,197 lei, majorări de întârziere în sumă de 61.512, t.v.a în suma de 58.201 lei şi majorări aferente în suma de 23.942 lei.
Potrivit raportului de expertiza tehnică de specialitate contabilitate efectuat de expert contabil M. prejudiciul infracţional constă în suma de 18.688 lei impozit pe profit aferent perioadei 01.01-30.11.2007 şi 56.067 lei, TVA de plata la data de 30.11.2007, precum si accesorii în sumă de 72.788 lei din care 22.694 lei penalităţi impozit pe profit si 50.094 lei penalităţi TVA.
Partea civilă a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, obiecţiuni care au fost respinse de către instanţă pentru considerentele care urmează:
Probele care fac dovada cu privire la latura civilă sunt documentele contabile ale SC C. SRL, al cărui unic administrator este inculpatul din prezenta cauza precum şi raportul de expertiza contabilă.
Contrar aserţiunilor părţii civile procesul verbal nr.6263/2009, decizia de impunere nr. 497/2009, întocmite de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P Bacău nu fac proba prin ele insele cu privire la valoarea pretenţiilor civile întrucât provin de la partea civilă, fiind preconstituite în mod unilateral de către aceasta.
De menţionat este şi faptul că aceasta decizie de impunere ( respectiv decizia nr. 574/2009) a fost anulată parţial de către Curtea de Apel Bacău prin sentinţa nr. 114/2011 pronunţată în dosar 297/32/2010.
Instanţa nu a luat în considerare aceasta decizie de impunere şi nici hotărârea judecătorească întrucât din datele existente în cauză nu rezultă că obiectul dosarului civil coincide cu latura civilă pendinte a cauzei.
Chiar şi în caz afirmativ, trebuie menţionat că valoarea debitului, recuperarea acestuia până la primul termen de judecată, a determinat şi soluţia pronunţată pe latură penală, intrată în putere de lucru judecat prin decizia nr. 742/2011 a Curţii de Apel Bacău. Pe cale de consecinţă, limita de valoare de 5000 euro impusă prin lege nu poate fi modificată.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că raportul de expertiza a fost întocmit în mod corect, iar diferenţele de valori stabilite prin acest raport faţă de cele invocate de partea civilă, atât pentru debit cât şi pentru penalităţi sunt explicate punctual.
Expertul a justificat diferenţele faţă de valorile înscrise în procesul verbal de control al ANAF din data de 18.08.2009 prin faptul că acesta nu a avut în vedere tot materialul documentar, respectiv un număr de 70 de facturi care se regăsesc în contabilitatea firmei, aşa cum expertul detaliază la obiectivul nr. 1.
În continuare s-a menţionat că doar un număr de 11 facturi nu au fost înscrise în contabilitate, şi nu 81. Valoarea totală a facturilor este de 83.831,12 lei (prezentate în anexa 1 la raportul de expertiză) din care venituri în sumă de 70.539,4 lei si TVA 13.291,72 lei.
Contrar susţinerilor părţii civile expertiza exemplifică concret evidentele contabile în care sunt înscrise documentele justificative ( facturile – fila 4 răspuns obiecţiuni expertiză): „ un număr de 24 de facturi sunt achitate cu bon fiscal şi se găsesc în monetarul zilnic, în rapoartele de casă zilnice, un număr de 12 facturi sunt achitate cu chitanţă şi se regăsesc în registrul de casă, un număr de 7 facturi sunt încasate prin bancă cu ordin de plata din care 2 în luna iunie”.
Totodată expertul a justificat baza de impozitare care nu poate fi considerată cheltuială nedeductibilă în aceasta situaţie aşa cum se prezintă în balanţă deoarece 152.930,82 lei este aferentă facturilor din jurnalul de cumpărări; 127.3458,42 lei este suma dublată prinsă în contul de stocuri.
Expertul a menţionat în privinţa operaţiunii duble pentru care organul de inspecţie fiscală a calculat impozit pe profit în sumă de 20.375, faptul că înregistrarea sumei de 127.348 lei s-a făcut intr-un cont de stocuri deci nu afectează contul de cheltuială, ca urmare impozitul pe profit de 20.375 lei nu se justifică.
La pct. 2 din răspunsul al obiecţiuni ( fila 110 dosar), expertul arată că în luna octombrie 2005 s-a înregistrat de două ori suma de 127.348 lei reprezentând marfa achiziţionată şi implicit şi TVA aferent de 24.196 lei. În urma analizei documentelor s-a constatat că suma a fost înregistrată în dublu doar în contul 317 „mărfuri”, ca achiziţie a mărfurilor influenţând soldul contului de mărfuri şi implicit a contului de TVA. Nu s-a înregistrat această sumă dublu şi în contul 607 „cheltuieli cu mărfurile” influenţând astfel costul mărfurilor
Faţă de considerentele anterior menţionate, instanţa a admis în parte cererea de constituire parte civilă.
A constatat achitat debitul în suma 74.755 lei din care 18.688 lei impozit pe profit si 56.067 lei TVA, conform ordinelor de plata nr. 1/21.09.2010.
În baza art. 14, 346 alin 1 cod proc. pen. cu referire la art. 998, art. 1003 cod civil a obligat inculpatul T.I., in solidar cu partea responsabila civilmente SC C. SRL Onesti, la plata sumei de 72.788 lei cu titlu de accesorii, din care 22.694 lei penalităţi impozit pe profit şi 50.094 lei penalităţi TV, către partea civilă.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală cu referire la art. 163 cod proc. pen. a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 8.333 mp, împreună cu pensiunea, prevăzută cu două terase şi anexă, situat în Oneşti şi care figurează înscris în Cartea funciară 61188 ( provenită din conversia cărţii funciare pe hârtie 8222/N)- UAT Onesti, pe numele inculpatului T.I..
Instanţa a aplicat dispoziţiile cu privire la sechestru asigurator întrucât cel aplicat de organele de urmărire penală a fost radiat prin sentinţa penală nr. 638/2010, aşa cum rezultă din adresa de la fila 3 dosar pendinte, fila 37 dosar prima instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal, inculpatul T.I., partea responsabilă civilmente S C C. SRL ONEŞTI şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău .
-inculpatul cât şi partea responsabilă civilmente critică ca netemeinică soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei obligări a acestora, în solidar cu suma de 72. 788 lei cu titlu de accesorii. De asemenea, solicită ridicarea sechestrului asigurator.
-Partea civilă critică soluţia primei instanţe şi solicită obligarea inculpatului cât şi partea responsabilă civilmente la plata sumei totale de 202. 852 lei despăgubiri civile conform procesului verbal nr 6263/ 05. 08. 2009.
Tribunalul, analizând hotărârea faţă de motivele de apel invocate , sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că apelurile inculpatului cât şi a parţii responsabile civilmente sunt fondate iar motivul de apel invocat de partea civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod temeinic s-a admis în parte cererea de constituire parte civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi s-a constat achitat debitul în sumă 74.755 lei din care 18.688 lei impozit pe profit şi 56.067 lei TVA, conform ordinelor de plată nr. 1/21.09.2010.
În mod greşit prima instanţă a dispus obligarea inculpatului T.I., in solidar cu partea responsabila civilmente SC C. SRL Onesti, la plata sumei de 72.788 lei cu titlu de accesorii, din care 22.694 lei penalităţi impozit pe profit şi 50.094 lei penalităţi TV, către partea civilă.
Acest lucru se impune datorită faptului că legiuitorul , în Legea nr 241/ 2005 , nu face nici o menţiune la obligarea inculpatului şi la plata majorărilor de întârziere ci strict la valoarea prejudiciului , ceea ce denotă fără echivoc că aspectele invocate de către partea civilă în apelul promovat fac obiectul unei acţiuni civile distincte ce urmează a fi soluţionate de către instanţa de judecată competentă.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul că, prin plata prejudiciului , s-a putut dispune aplicarea , pe latură penală, a unei amenzi administrative,- deşi hotărârea este criticabilă, pentru considerentele arătate în decizia nr 115/20011 a Tribunalului Bacău , astfel că, pentru a putea determina majorările de întârziere trebuie determinat momentul calculării acestora , care în momentul de faţă lipseşte cu desăvârşire , aspect ce poate fi lămurit separat printr-o acţiune civilă.
În acest sens s-a pronunţat şi practica judiciară , în sensul că prejudiciul , în sensul art 10 din Legea nr 241 /2005 este reprezentat de suma reţinută în actul de sesizare , întrucât instanţa este ţinută a soluţiona cauza în limitele sesizării.
Ori, instanţa a fost sesizată cu un prejudiciu în valoare de 74. 755 lei ce a fost achitat de inculpat.
În aceste condiţii Tribunalul , în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.penala va admite apelul declarat de inculpat, şi de partea responsabila civilmente SC C. SRL Onesti, se va desfiinţa sentinţa apelată şi, reţinându-se cauza spre rejudecare se va înlătura obligarea inculpatului T.I., in solidar cu partea responsabila civilmente SC C. SRL Onesti, la plata sumei de 72.788 lei cu titlu de accesorii, din care 22.694 lei penalităţi impozit pe profit şi 50.094 lei penalităţi TV, către partea civilă
Se va înlătura aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 8.333 mp, împreună cu pensiunea, prevăzută cu două terase şi anexă, situat în Onesti şi care figurează înscris în Cartea funciara 61188 ( provenită din conversia cărţii funciare pe hârtie 8222/N)- UAT Oneşti, pe numele inculpatului T.I..
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru toate aspectele menţionate în baza art 379 pct 1 lit b cod pr penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău împotriva aceleaşi sentinţe penale, privind obligarea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata sumei 202.852 lei conform procesului verbal din 6263/ 05. 08. 2009, pentru plata accesoriilor, partea civilă urmând a se adresa instanţei civile.
