Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Rosiorii de Vede înregistrat la Judecatoria Rosiorii de Vede la nr. 1043/292 din 21 martie 2012, a fost trimis în judecata, în stare de libertate, inculpatul P. I. , pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
În fapt, s-a retinut în sarcina inculpatului ca, în calitate de unic administrator al S.C. I. C. SRL, nu a virat la bugetul consolidat al statului, în perioada noiembrie 2008 – iulie 2009, sumele reprezentând impozite si contributii individuale retinute de la salariatii societatii, creând un prejudiciu .
Analizând probele administrate în cauza instanta a retinut ca inculpatul, în calitate de administrator unic al partii responsabile civilmente, în prezent aflata în procedura de insolventa reprezentata de lichidator judiciar, a înregistrat în evidente si a declarat la organul fiscal obligatii de plata, însa nu a virat sumele reprezentând impozite si contributii cu retinere la sursa, pe o perioada mai mare de 30 de zile, în perioada noiembrie 2008 – iulie 2009. Din procesul verbal încheiat de A.N.A.F- D.G.F.P. Teleorman – Activitatea de Inspectie Fiscala, la data de 22.01.2010 rezulta ca agentul economic a înregistrat în evidenta contabila si a declarat la organul fiscal teritorial dar nu a virat obligatiile privind stopajul la sursa datorat bugetului general consolidat al statului, respectiv impozit pe salarii, CAS asigurati, CASS asigurati si somaj asigurati.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza, instanta retine ca în perioada precizata firma administrata de inculpat a constituit obligatii cu retinere la sursa, sumele nefiind virate la bugetul statului. Expertul a mai aratat ca respectivele contributii erau retinute doar la nivel teoretic, deoarece societatea nu avea posibilitati pentru plata integrala a salariilor si obligatiilor bugetare, conturile societatii au fost blocate, fiind dirijate de banci pentru plata creditelor si dobânzilor, lichiditatea curenta la data de 30.06.2009 era de numai 0,22 lei, societatea a intrat în faliment si existenta unor sume mari de încasat de la clienti au fost motive ce au condus la blocajul financiar al firmei.
Având în vedere probele administrate în cauza si art. 6 din Legea nr. 241/2005, instanta a retinut ca faptei comise de catre inculpat îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv intentia, câta vreme contributiile mentionate mai sus nu au fost retinute la sursa faptic, ci doar operate scriptic în contabilitate ca retinute, asa cum a precizat expertul prin concluziile raportului de expertiza contabila întocmit în cauza înca din faza de urmarire penala, Mai mult, pentru perioada verificata s-a facut dovada ca a fost înfiintata poprire asupra disponibilitatilor din conturile bancare ale societatii administrate de inculpat.
Pentru considerentele expuse, constatând ca nu sunt întrunite în cauza elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, s-a impus achitarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Cu toate acestea, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 al.2 si art. 998 – 999 Cod civil , instanta a admis actiunea civila, alaturata laturii penale si l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabila civilmente, prin lichidator judiciar, sa plateasca partii civile STATUL ROMÂN – prin ANAF reprezentat de D.G.F.P. Teleorman, suma reprezentând contributii cu retinere la sursa nevirate la bugetul statului în perioada noiembrie 2008-iulie 2009.
Din probele administrate în cauza a rezultat ca inculpatul s-a aflat în culpa cu privire la producerea prejudiciului material, fiind cel care a coordonat activitatea societatii comerciale, pe care a administrat-o în asa fel încât nu au putut fi obtinute veniturile necesare acoperirii contributiilor legale catre bugetul de stat. Inculpatul a recunoscut pe parcursul întregului proces penal ca firma datoreaza aceasta suma catre bugetul de stat, în cauza fiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a acestuia. Astfel, exista o fapta ilicita constând în nevirarea contributiilor si impozitelor cu retinere la sursa, determinata de activitatea desfasurata de firma administrata de inculpat, în legatura directa de cauzalitate cu prejudiciul produs bugetului de stat. Inculpatul a invocat ca are de recuperat sume mari de la diversi debitori, dar pâna sa intre in faliment nu a facut dovada ca ar fi depus diligentele juridice necesare recuperarii acestor debite, tocmai pentru a putea redresa societatea si a plati datoriile catre stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al.1 lit. d Cod procedura penala, instanta l-a achitat pe inculpatul P. I. pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În baza art.346 al.2 Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabila civilmente, sa plateasca partii civile STATUL ROMÂN – prin ANAF reprezentata de D.G.F.P. Teleorman, suma reprezentând contributii cu retinere la sursa nevirate la bugetul statului pe perioada noiembrie 2008-iulie 2009, suma compusa din : impozite salarii, CAS salariat , somaj salariat, sanatate salariat.
A mentinut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului proprietatea inculpatului, pâna la achitarea integrala a prejudiciului, masura dispusa prin ordonanta parchet si l-a obligat pe inculpat sa plateasca, în solidar cu partea responsabila civilmente, prin lichidator judiciar, cheltuieli judiciare catre stat.
