TRIBUNALUL SATU MARE – SECŢIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 23/JCP/15.04.2015
Cod procedură penală. Judecătorul de cameră preliminară. Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Trimiterea cauzei la procuror.
Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. 1 Cod procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. 6 lit. b Cod procedură penală, în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una din următoarele soluţii: admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală.
Extras hotărâre:
Trecând la soluţionarea plângerii pe baza motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor de la dosar şi din dosarul nr. …/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa procurorului, de clasare după începerea urmăririi penale din data de 12.01.2015 dată în dosar nr. …/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 6, art. 9 alin. 1 lit. a, b şi f din Legea nr. 241/2005.
Soluţia de clasare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 315 alin. 1 lit. b cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În ce priveşte soluţia de clasare, procurorul a reţinut următoarele:
„În fapt, în data de 18.10.2012, D.G.F.P. Satu Mare a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei pentru a se pronunţa dacă urmare a controlului făcut la S.C. „…” S.R.L … sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 6, art. 9 alin. 1 lit. a, b şi f din Legea nr. 241/2005.
Astfel, în perioada 27-29.08.20l2, D.G.F.P. Satu Mare a efectuat un control la S.C. … S.R.L. …, verificând activitatea societăţii pe perioada 06.08.2010 – 29.08.2012, ocazie cu care s-a constatat că documentele contabile nu se găsesc la sediul societăţii. Controlul s-a efectuat ca urmare a unei solicitări venite din partea autorităţilor fiscale maghiare, cu privire la două tranzacţii vizând achiziţia de către S.C. … S.R.L. … a unui excavator … şi a unui excavator ….
Cu privire la spaţiul declarat ca sediu al S.C. … S.R.L. …, numita PI – proprietara imobilului, declară că fiica sa, stagiara avocatului OG – împuternicit al societăţii susmenţionate, a intermediat închirierea spaţiului, fără însă ca societatea să-şi desfăşoare efectiv activitatea în acel spaţiu. Totuşi, corespondenţa societăţii era trimisă avocatului societăţii.
În actul de sesizare, D.G.F.P. Satu Mare a mai precizat că potrivit fişei sintetice de plătitor, la data de 28.08.2012, societatea înregistra obligaţii la bugetul de stat în sumă totală de 25.774 lei din care stopaj la sursă 485 lei, impozit pe profit în sumă de 24.532 lei dar şi TVA de recuperat în valoare de 40.377 lei.
Prin adresa 100.497/14.05.2014, A.J.F.P. Satu Mare comunică Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare că la S.C. … S.R.L. „nu a fost întocmit RIF şi Decizie de impunere, decât proces verbal ” şi că „nu au fost stabilite prin procesul verbal prejudicii faţă de bugetul de stat.”
Prin referatul nr.12000/12.12.2014, I.P.J. Satu Mare – S.I.F. a propus clasarea cauzei.”
Prin Ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de 25.02.2015, dată în dosar nr. …/…/…/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta A.J.F.P. Satu Mare.
În ce priveşte, modul de efectuare a urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, reţine următoarele:
Organul de urmărire penală (Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei) a fost sesizat cu „sesizare penală” nr.149715/18.10.2012 transmisă cu adresa nr.150670/22.10.2012 a A.N.A.F. – D.G.F.P a Judeţului Satu Mare.
Sesizarea penală viza stabilirea persoanelor vinovate de nefuncţionarea societăţii S.C. „…” S.R.L la sediul social declarat şi de nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe şi a Deconturilor de T.V.A. şi a identificării celor două excavatoare achiziţionate din Ungaria.
La baza sesizării penale a stat procesul verbal de control întocmit de către organele de inspecţie fiscală din cadrul DGFP a Judeţului Satu Mare nr.123.682/29.08.2012, ca urmare a controlului inopinat efectuat la S.C. „…” S.R.L.
În cuprinsul actului de sesizare se arată că au fost încălcate prevederile art.6, art.9 alin.1 lit.a, b şi f din Legea nr.241/2005.
Sesizarea penală a fost însoţită de procesele verbale de control şi toate actele anexe ale acestora (filele 3 – 72 dosar urmărire penală).
După înregistrarea sesizării penale mai sus indicate, sub dosar cu număr …/P/2012 la data de 05.11.2012 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la dosar au fost depuse de către A.N.A.F. – D.G.F.P.J Satu Mare, în completarea sesizării penale iniţiale, un set de adrese însoţite de înscrisuri primite de la autorităţile fiscale din Ungaria, în legătură cu tranzacţiile intracomunitare efectuate de S.C. „…” S.R.L, cu diferiţi operatori intracomunitari din Ungaria. (filele 87 – 131 dosar urmărire penală).
În cauză au fost efectuate, în ordine cronologică următoarele acte:
La data de 13.05.2013 este luată declaraţia olografă a numitei PI, proprietara imobilului în care S.C. „…” S.R.L şi-a stabilit sediul social.
La data de 25.02.2014 este începută urmărirea penală, „in rem” cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.6, art.9 alin.1 lit.a, b şi f din Legea nr.241/2005 de către organul de cercetare penală al poliţiei, fără a fi confirmată ulterior de către procuror.
La data de 11.03.2014 se solicită de către organele de cercetare ale poliţiei, printr-o adresă către D.G.F.P.J Satu Mare, să comunice dacă se constituie parte civilă în cauză, respectiv să pună la dispoziţie actele de control efectuate (RIF, procese verbale, decizii de impunere), iar răspunsul înaintat cu adresa 100497/14.05.2014 se află la filele 75 – 85 dosar de urmărire penală.
La data de 13.11.2014 se solicită de către organele de cercetare ale poliţiei, printr-o adresă către Biroul comun de contact Artand – Borş, informaţii privind cetăţenii maghiari IA şi OLA iar răspunsul înaintat cu adresa 3305450 din data de 27.11.2014 se află la fila 133 dosar urmărire penală.
La data de 12.12.2014 organul de cercetare penală întocmeşte referat cu propunere de clasare. Propunerea privind adoptarea soluţiei de clasare de către procuror este întemeiată pe dispoziţiile art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Propunerea împreună cu dosarul de urmărire penală este înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare la data de 05.01.2015 şi fără efectuarea altor lucrări, procurorul adoptă soluţia de clasare la data de 12.01.2015, ce a fost atacată prin prezenta plângere.
În aceste condiţii se va reţine că soluţia de clasare adoptată de procuror şi întemeiată pe dispoziţiile art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv „fapta nu există”, este profund neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare dacă … fapta nu există.
Acest caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale devine incident atunci când fapta nu există în materialitatea ei (1) sau când din probele administrate nu rezultă că a fost săvârşită o faptă prevăzută de legea penală (2).
Prima situaţie are în vedere împrejurarea în care nu s-a săvârşit o faptă (acţiunea sau inacţiunea incriminată) care să producă modificări fizice în lumea înconjurătoare.
Reţinerea acestei ipoteze în cauza de faţă este exclusă cât timp S.C. „…” S.R.L a existat, fiind înregistrată în Registrul Comerţului la data de 05.08.2010 şi a desfăşurat activităţi economice (aspect ce rezultă din depunerea balanţei pe anul 2011 şi a bilanţului contabil pe anul 2010), iar prin actele de constatare şi control se impută reprezentanţilor legali ai societăţii că nu funcţionează la sediul social declarat în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, respectiv că nu au mai depus declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, obligaţiile de plată la bugetele asigurărilor sociale, decontul de T.V.A. şi Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare şi astfel se sustrag de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
A doua situaţie are în vedere în mod obligatoriu ca din probele administrate să rezulte că nu a fost săvârşită o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit dispoziţiilor art.285 Cod procedură penală „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constatat dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.
Aşadar, în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală are obligaţia să strângă probe.
Cât timp organul de urmărire penală nu îşi îndeplineşte această obligaţie nu poate trage concluzia că fapta nu există, altfel decât în mod arbitrar.
În cauza de faţă nu au fost administrate probe, deşi acuzaţiile formulate prin sesizarea penală sunt cât se poate de concrete şi de clare respectiv, aşa cum au fost mai sus detaliate.
În aceste condiţii nu se poate trage concluzia incidenţei cazului prevăzut de art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
În plus, se va mai reţine că,
Art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 incriminează sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune de sustragere de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale. Acţiunea de sustragere se realizează exclusiv în modalităţile indicate de lege: printr-o omisiune de a declara, printr-o declarare fictivă sau o declarare inexactă. Cele trei modalităţi de săvârşire trebuie să privească sediile principale sau secundare ale persoanei verificate.
În prima modalitate de săvârşire, infracţiunea constă într-o omisiune de a declara sediul principal iniţial sau modificat.
Pentru sediul principal iniţial, obligaţia de a declara pentru persoanele juridice se face la constituire prin documentaţia depusă la Registrul Comerţului, în condiţiile Legii nr.359/2004. În această ipoteză, omisiunea de a declara sediul principal nu este posibilă întrucât declararea sediului este o condiţie a constituirii.
În ce priveşte sediul principal modificat, conform dispoziţiilor art.77 Cod procedură fiscală, contribuabilul are obligaţia de a completa şi depune o declaraţie de menţiuni în termen de 30 zile de la modificarea datelor din declaraţia iniţială. Nedepunerea declaraţiei în termenul indicat constituie elementul material al infracţiunii de la art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005.
În a doua modalitate, infracţiunea constă într-o acţiune de declarare fictivă. Executarea faptei constă în depunerea unei declaraţii de înregistrare fiscală care indică un sediu fictiv. Declararea sediului principal fictiv se poate realiza şi la constituire în cazul comercianţilor, persoane juridice.
În a treia modalitate de săvârşire a infracţiunii, elementul material constă într-o acţiune de declarare inexactă. Inexactitatea constă în menţionarea parţială a datelor referitoare la sediul persoanei controlate.
În toate cele trei ipoteze, nedeclararea, declararea fictivă sau inexactă trebuie coroborată cu faptul sustragerii de la efectuarea verificărilor; pentru existenţa infracţiunii este necesar atât ca omisiunea de a declara sau declararea inexactă ori fictivă să fie făcute cu intenţia de a se sustrage de la controlul fiscal, cât şi ca această sustragere să fie efectivă.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale protejate. Pericolul social al faptei derivă din crearea unei imposibilităţi pentru organele competente de a realiza verificările legale, în condiţii de promptitudine specifice acţiunilor de depistare a faptelor de evaziune fiscală.
Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 este o infracţiune instantanee, iar consumarea infracţiunii are loc în momentul în care activitatea de verificare asupra contribuabilului este imposibilă datorită lipsei indicaţiilor privind locul de desfăşurare a activităţii.
În raport de consideraţiile teoretice mai sus expuse şi de cele ce rezultă din actele aflate în dosarul de urmărire penală, rezultă că în această cauză, ne aflăm în ipoteza declarării fictive a sediului social.
Astfel, la data constituirii S.C. „…” S.R.L. (05.08.2010), aceasta şi-a stabilit sediul social în …. Ulterior, la data de 22.11.2010 sediul social a fost mutat în …, în baza unui contract de comodat, încheiat între PI şi PP, proprietarii imobilului, în calitatea de comodanţi şi S.C. „…” S.R.L, reprezentată de către OLAgnes şi IA, în calitate de comodatar.
Aşa după cum rezultă din declaraţia olografă a numitei PI (fila 73), de la încheierea acestui contract de comodat, la acea adresă nu a funcţionat nici o societate comercială, reprezentanţii societăţii nu s-au deplasat nici măcar odată la acest sediu; corespondenţa nu a fost ridicată de la acest sediu ci a fost transmisă de către proprietari persoanei care a intermediat folosirea acelui spaţiu (avocat OG din …), la acea adresă nu se găseşte nici un document contabil al societăţii.
Cu ocazia deplasării organelor de inspecţie fiscală la sediul social declarat al S.C. „…” S.R.L, s-a constatat că la adresa respectivă nu se găsesc acte sau documente contabile ale societăţii şi nu se desfăşoară nici o activitate economică.
Din explicaţiile oferite autorităţilor fiscale din Ungaria de către numitul IA, unul dintre administratorii societăţii, în legătură cu sediul social al S.C. … S.R.L., rezultă că societatea nu avea în realitatea un sediu social, nu a fost la sediul societăţii iar adresa din România era doar o adresă de corespondenţă pentru primirea documentelor (fila 92).
Este evident astfel, că noul sediu social al S.C. „…” S.R.L, începând cu data de 22.12.2010 este unul fictiv, situaţie în care soluţia de clasare în ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.f Cod procedură penală este netemeinică, indiferent de temeiul de drept pe care s-ar întemeia o astfel de soluţie (dintre cele prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.241/2005).
În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, în nici un caz nu se putea adopta soluţia prevăzută de art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, cât timp din actele de constatare rezultă că la data de 28.08.2012, societatea înregistra obligaţii de plată la bugetul general consolidat al statului, din care cu stopaj la sursă mai vechi de 30 de zile: CAS asiguraţi – 284 lei, şomaj asiguraţi – 16 lei, sănătate asiguraţi – 149 lei şi impozit salarii – 26 lei.
Cât priveşte infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art.9 alin.1 lit.a şi b din Legea nr.241/2005 şi care au făcut obiectul începerii urmăririi penale în cauză, judecătorul de cameră preliminară mai reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.9 alin.1 litera a din Legea nr.241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
Prin incriminarea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, legiuitorul a căutat să asigure colectarea taxelor şi impozitelor, obiectul juridic fiind astfel reprezentat de „relaţiile sociale referitoare la colectarea taxelor şi impozitelor”.
Potrivit dispoziţiilor art.9 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală, omisiunea de a evidenţia, în tot sau în parte, în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Premisa infracţiunii de evaziune fiscală în această modalitate constă în efectuarea de operaţiuni comerciale sau realizarea de venituri de către făptuitor. Natura veniturilor şi a operaţiunilor comerciale, în cazul neevidenţierii în contabilitate, trebuie să fie licită. Ulterior efectuării unei operaţiuni comerciale sau realizării unui venit, contribuabilul personal sau prin prepusul contabil are obligaţia de a evidenţia acest venit.
Evidenţierea unei operaţiuni efectuate sau a unui venit realizat presupune mai multe etape: întocmirea documentului justificativ, înregistrarea documentului justificativ, sintetizarea operaţiunilor efectuate şi completarea declaraţiilor fiscale.
Elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută de art.9 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005 trebuie analizat şi reţinut în raport de aceste patru etape.
Din explicaţiile oferite autorităţilor fiscale din Ungaria de către numita OL, unul dintre administratorii societăţii, cu privire la operaţiunile economice vizând achiziţia de către S.C. „…” S.R.L a două utilaje (excavatoare), rezultă că aceste operaţiuni sunt reale, au avut loc aşa încât exista obligaţia înregistrării acestor operaţiuni în evidenţa contabilă (fila 98).
Cât timp societatea S.C. „…” S.R.L nu funcţionează la sediul social declarat, este evident că organele fiscale nu pot efectua verificări cu privire la evidenţa contabilă a societăţii, respectiv nu pot stabili dacă s-a procedat la înregistrarea acestor operaţiuni în contabilitatea societăţii. Acest aspect trebuie coroborat în plus, cu nedepunerea declaraţiilor privind obligaţiile societăţii la bugetul de stat, privind operaţiunile intracomunitare, începând cu sfârşitul anului 2010 şi începutul anului 2011, respectiv anterior datelor operaţiunilor cu acele utilaje (luna noiembrie 2011).
Pentru considerentele mai sus expuse, se va reţine temeinicia motivelor plângerii formulate în cauză şi consecutiv în baza art.340, art.341 alin.6 lit.b Cod procedură penală va fi admisă plângerea formulată de către petenta A.N.A.F. pentru Statul Român prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca, prin A.J.F.P. Satu Mare, împotriva Ordonanţei procurorului din data de 12.01.2015 dată în dosar nr…./P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, privind clasarea cauzei după începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunile prevăzute de art.6, art.9 alin.1 lit.a, b şi f din Legea nr.241/2005 şi se va dispune desfiinţarea în întregime a Ordonanţei atacate, cu trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Urmare a soluţiei astfel adoptate, se impune a se proceda la efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de reprezentanţii legali ai S.C. „…” S.R.L., conform art.305 alin.3 Cod procedură penală iar în cadrul acesteia se va proceda la strângerea tuturor probelor necesare pentru stabilirea existenţei/inexistenţei faptelor cu care organul de urmărire penală a fost sesizat, a vinovăţiei persoanelor suspecte şi a răspunderii penale a acestora.
În condiţiile în care până în prezent urmărirea penală nu conţine altceva decât actele procesuale privind începerea urmăririi penale cu privire la faptă şi solicitarea de relaţii prin două adrese (către A.J.F.P. Satu Mare şi Punctul comun de contact Artand), judecătorul de cameră preliminară nu găseşte necesar a detalia cu privire la actele ce urmează a fi efectuate de către organul de urmărire penală, dar cu necesitate se impune a se proceda şi la audierea reprezentanţilor legali ai S.C. „…” S.R.L .
