Deşi omisiunea înregistrării vizează un număr de 3 documente fapta de a nu le înregistra pe acestea este constituită dintr-un singur act material, astfel încât nu se impunea reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal referitoare la infracţiunea continuată. Pe de altă parte, în raport de momentul comiterii infracţiunii mai sus menţionate – anul 2006 – de dispoziţiile Legii nr. 241/2005 şi de limitele de pedeapsă cuprinse în aceasta, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
Deşi omisiunea înregistrării vizează un număr de 3 documente fapta de a nu le înregistra pe acestea este constituită dintr-un singur act material, astfel încât nu se impunea reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal referitoare la infracţiunea continuată. Pe de altă parte, în raport de momentul comiterii infracţiunii mai sus menţionate – anul 2006 – de dispoziţiile Legii nr. 241/2005 şi de limitele de pedeapsă cuprinse în aceasta, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 107/A/2008, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 1673 din 21 decembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost condamnat inculpatul N. M. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. „b” din Legea nr. 87/1994, preluată de art. 9 lit. „b” şi „c” din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. „c” din Legea nr. 87/1994, preluată de art. 9 alin. 1 lit. „b” şi „c” din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului N. M. în cadrul dosarului penal nr. 5742/P/2006 al Judecătoriei Bistriţa la care au fost conexate dosarele penale nr. 3442/190/2007 şi nr. 1526/190/2007 ale Judecătoriei Bistriţa sunt în concurs cu infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului N. M. şi pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1743/2006 a Judecătoriei Bistriţa.
Conform art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 1743/2006 a Judecătoriei Bistriţa.
În baza art. 34 lit. „b” raportat la art. 33 lit. „a” Cod penal, s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani şi 8 luni închisoare, 2 ani şi 10 luni închisoare şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 3 luni, inculpatul N. M. urmând a executa, astfel o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare, cu aplic. art. 71 raportat la art. 64 lit. „a-c” Cod penal.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Naţional al Registrului Comerţului potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 şi s-a constatat că partea civilă S.C. „T. A.” S.R.L. Lunca Ilvei nu a formulat pretenţii civile în cadrul dosarului penal, având ca obiect evaziune fiscală.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, reprezentată în proces de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bistriţa-Năsăud, suma de 382.399 lei, cu titlul de despăgubiri civile, iar statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
Apelul declarat în cauză este fondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi examinând întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul reţine că în baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt în cele trei dosare conexate, dând încadrări juridice corespunzătoare faptelor reţinute în dosarele nr. 5742/190/2006 şi nr. 1526/190/2007, aplicând pedepse în limite legale şi just individualizate, în raport de natura faptelor comise, de numărul acestora, de pericolul social al infracţiunilor, dar şi de persoana făptuitorului.
Cu toate acestea, prima instanţă a dat o greşită încadrare juridică faptei dedusă judecăţii în dosarul nr. 3442/190/2007.
În concret, fapta reţinută în dosarul mai sus menţionat constă în omisiunea înregistrării în evidenţa contabilă a S.C.”D.” S.R.L. Bistriţa al cărei administrator a devenit inculpatul din data de 11.07.2006, a facturii fiscale seria BN VFK nr. 1338026, a ordinului de plată şi a chitanţei prin care se atestă încasarea sumei de 196.385 lei, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 57.965 lei.
De altfel, este de reţinut că deşi în dispozitivul hotărârii apelate se face aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, în raport cu fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.”b” din Legea nr. 241/2005, în considerentele sentinţei de condamnare aceste prevederi legale nu sunt menţionate.
Ca urmare, apelul declarat în cauză va fi admis, hotărârea atacată va fi desfiinţată în parte, în latura penală şi, rejudecând în aceste limite, se va înlătura din încadrarea juridică dată de instanţa de fond faptei dedusă judecăţii, în dosarul nr. 3442/190/2007, dispoziţiile referitoare la aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal în raport cu prevederile art. 9 alin. 1 lit. ”b” din Legea nr. 241/2005.
Cum instanţa de apel nu a identificat şi alte motive de reformare a hotărârii atacate, celelalte dispoziţii ale sentinţei pronunţate de instanţa de fond vor fi menţinute.
