Prin rechizitoriul nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litrii, faptă prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 296 ind. 1 alin. (1) lit.l din Legea nr. 571/2003, modificată şi uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.
În fapt, s-a reţinut că în data de Y, în urma unui control rutier efectuat de organele de poliţie la Km Z, zona Y de pe raza Y, în autoturismul marca Y cu număr de înmatriculare Z condus de inculpatul C.L., a fost identificată, în portbagajul autovehiculului , cantitatea de 100 sticle de plastic, de 1 1itru fiecare, cu lichid incolor suspectat a fi alcool, inscripţionate pe o etichetă de culoare X, ulterior, prin buletinul de analiză alcool nr. X emis de Direcţia de Sănătate Publică X-Laboratorul de Diagnostic şi Investigare în Sănătate Publică, s-a stabilit că substanţa din sticlele identificate în autoturismul numitului C. L. în data de Y este alcool de o concentraţie de 96,10%. Solicitându-i-se documente de provenienţă pentru cantitatea de alcool găsită asupra sa, inculpatul a prezentat organelor de cercetare penală la Y, chitanţa seria W nr. X din X privind achiziţionarea cantităţii de 100 litri alcool, emisă de s.c. V, cu suma de X lei, care ulterior, s-a stabilit că este falsă, astfel că prin adresa nr.X Oficiul Naţional al Registrului Comerţului s-a comunicat faptul că Sc V Srl are ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, iar la solicitarea organelor de cercetare penală Sc V Srl , prin împuternicit, a comunicat faptul că factura seria W nr. X din X, privind achiziţionarea cantităţii de 100 1 alcool nu a fost emisă de unitate, iar aceasta nu a avut relaţii comerciale cu numitul C.L. Prin raportul de constatare criminalistică nr. Y din X întocmit de IPJ X- Serviciul Criminalistic s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria W nr. X din X a fost executat probabil de C.L.
Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare s-a întemeiat pe: proces-verbal de constatare a infracţiunii (); procesele verbale de control corporal şi control al vehiculului (), proces – verbal de ridicare a bunurilor deţinute nelegal şi dovada de depunere la camera de copuri delicte a Poliţiei municipiului Orşova seria MH nr. x din 28.01.2014 (fila 48 şi 47 dosar); planşa fotografică efectuată cu ocazia constatării infracţiunii (filele 17-20); buletinul de analiză alcool nr. x din 17.02.2014 emis de Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi-Laboratorul de Diagnostic şi Investigare Sănătate Publică (fila 50 dosar); chitanţa, în original, seria BCI nr. x din 17.01.2014 emisă de SC Blucome Internaţional SRL pentru achiziţionarea a 100 1 alcool cu suma de 4999,68 lei (fila 97 dosar);adresa nr. x din 19.05.2014 Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele 81-84); adresa SC BLUCOME INTERNATIONAL SRL (filele 77, 78); adresa nr. CV x din 24.03.2014 ANAF Direcţia Generală Regională J a Finanţelor Publice Craiova (filele 51, 52 dosar); raportul de constatare criminalistică nr. x din 19.11.2014 întocmit de IPJ Mehedinţi – Serviciul Criminalistic (filele 89-96 dosar) declaraţiile martorului x (filele 40-42, 98); declaraţiile inculpatului y (filele 101-102, 34-36, 31-32, 27- 29).
În temeiul art. 346 alin. (2) Cod proc. penală, la termenul din 24.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor.
Prin adresa nr. CV x din 24.03.2014 ANAF Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. a comunicat faptul că se constituie parte civilă, în numele Statului Român, împotriva inculpatului X cu suma de 16 606 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a prejudiciului.
În faza de judecată a fost administrată în cauză proba testimonială cu martorul X (fila 25 dosar) şi proba cu expertiză fiscală judiciară –raport întocmit de expert Y, iar faţă de proba cu martorul Z, instanţa a luat act de renunţarea inculpatului la această probă, martorul fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanţă.
Analizând întregul material probator administrat în faza de urmărire penală şi în faza de judecată instanţa reţine următoarele:
În fapt, la 19.01.2014, în urma unui control rutier efectuat de poliţie la Km 364, pe E70, zona C de pe raza municipiului C, jud.M în autoturismul marca Skoda Octavia cu număr de înmatriculare X condus de inculpatul X, a fost identificată, în portbagajul autovehiculului , cantitatea de 100 sticle de plastic, de 1 1itru fiecare, cu lichid incolor suspectat a fi alcool, inscripţionate pe o etichetă de culoare roşu cu alb ETIL ALKOHOL, Beograd, sigilate cu capac de culoare roşie.
În urma analizei chimice, Direcţia de Sănătate Publică M – Laboratorul de Diagnostic şi Investigare în Sănătate Publică a stabilit prin buletinul de analiză alcool nr. X din 17.02.2014 că, substanţa din sticlele identificate în autoturismul inculpatului X este alcool de o concentraţie de 96,10%.
În faza de urmărire penală, cât şi la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut că la 19.01.2014 s-a deplasat împreună cu fiul său X şi fratele său X în Piaţa X din DTS unde a fost abordat de o persoană de sex masculin care i-a propus să-i vândă alcool etilic, fapt acceptat de inculpat.
El, împreună cu fratele său X, au cumpărat cantitatea de 30 litri alcool, câte 15 litri fiecare cu suma de 360 lei, iar la solicitarea vânzătorului, care i-a lăsat din preţ la alcoolul cumpărat, a fost de acord să-i transporte 70 de litri în municipiul C unei persoane indicate de vânzător, care trebuia să vină să-l ridice la ora 19 din gara C unde inculpatul este angajat (f.27-29, 34-36 dosar u.p, f.16 dosar instanţă).
Declaraţiile inculpatului se coroborează cu depoziţiile martorilor X şi Y date în cursul urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească (f.40-42, 25 dosar instanţă), procesul verbal de constatare a infracţiunii ( fila 15-16 dosar u.p); procesele verbale de control corporal şi control al vehiculului (filele 37-38 dosar), buletinul de analiză alcool nr. 7 din 17.02.2014 emis de Direcţia de Sănătate Publică M-Laboratorul de Diagnostic şi Investigare Sănătate Publică (fila 50 dosar u.p).
Faţă de coroborarea probele administrate în faza de urmărire penală şi faza de judecată, instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatului X, de a deţine în afara antrepozitului fiscal cantitatea de 100 litri alcool etilic, provenienţă Serbia, pentru care nu a putut face dovada cu documente a provenienţei, întruneşte sub aspectul laturi obiective elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate [….] alcool etilic peste limita a 40 litri, faptă prevăzută de art.296 ind.1 alin.(1) lit.l) şi sancţionată de art. 2961 alin.(1) lit.a) din Legea 571/2003.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia inculpatului s-a realizat în forma intenţie indirecte, inculpatul acceptând posibilitatea ca prin deţinerea a peste 40 litri alcool etilic să comită o infracţiune privind legislaţia fiscală, chiar dacă nu cunoştea direct că fapta constituie infracţiune, deşi codul fiscal Legea nr.571/2003, fiind publicat în Monitorul oficial al României, se prezumă că dispoziţiile sale sunt cunoscute de toţi cetăţenii.
Reţinând vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit.l) din Legea 571/2003, instanţa constată că fapta este sancţionată cu o pedeapsă.
Instanţa însă, în raport de art.74 Cod penal, potrivit căruia individualizarea pedepsei se va face în funcţie de gravitatea infracţiunii şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează în raport de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea faptei şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie , vârsta, situaţia socială, apreciază că inculpatului i se poate aplica instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.80-82 Cod penal.
Astfel, ţinând seama că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a avut o conduită pozitivă în procesul penal prezentându-se la orice chemare a organelor judiciare, săvârşirea faptei a fost întâmplătoare, fără consecinţe, inculpatul consimţind să achite contravaloarea accizei pentru cantitatea de alcool deţinută, depunând eforturi pentru diminuarea consecinţelor, infracţiunea este prevăzută într-o lege extrapenală cu dispoziţii penale, care nu sunt cunoscute de toţi cetăţenii, chiar dacă legea este publică, deţinerea a fost în scop personal, inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, o situaţie socială stabilă, fiind economist la CFR C, instanţa consideră că inculpatul relevă o periculozitate scăzută, şi constatând că datele privind persoana inculpatului şi condiţiile referitoare la faptă permit aplicarea acestei noi instituţii penale evocate anterior, va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei şi aplicarea unui avertisment, acesta fiind de natură a determina îndreptarea şi reintegrarea inculpatului în normele de conduită legale ale societăţii.
De asemenea, infracţiunea comisă nu este una de gravitate sporită, inculpatul fiind o persoană fizică cu instrucţie, a cumpărat alcoolul de la o persoană fizică de pe teritoriul României, acesta prezumându-se până la proba contrară ca fost introdus legal în ţară, nu a fost cumpărat pentru comercializare, ci în scopul de a-l folosi în gospodăria proprie, caracteristici ce conduc instanţa la concluzia că renunţarea la aplicarea pedepsei şi aplicarea unui avertisment este o măsură justă, echitabilă şi legală.
Pe de altă parte inculpatul a plătit produsul accizabil persoanei de la care l-a achiziţionat, l-a transportat în timpul zilei, cu autoturismul proprietate personală care nu prezenta modificări ale structurii în sensul de a avea ascunzători speciale, fapta nu a produs urmări, aspecte ce demonstrează că infracţiunea prezintă o gravitate redusă având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care fapta a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.
În temeiul art.396 alin.(3) Cod procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.81 alin.(2) C.penal, privind conduita sa viitoare, de a nu mai încălca legea penală, în caz contrar urmând a suporta o pedeapsă.
Cu privire la măsurile de siguranţă, se constată că întreaga cantitate de alcool găsită asupra inculpatului a fost ridicată şi depozitată la X- S.P.F.X , potrivit dovezii de reţinere a bunurilor nr. X/28.01.2014 (fila 47 d.u.p.).
Având în vedere că deţinerea bunurilor ce fac obiectul material al infracţiunii este interzisă de lege, se va dispune confiscarea, în temeiul art.107 alin.(3) raportat la art.112 alin.(1) lit. f) Cod penal, în folosul statului, a cantităţii de 100 recipiente de plastic cu alcool etilic de 1 1itru fiecare , inscripţionate pe o etichetă de culoare roşu cu alb Etil Alkohol, Beograd, sigilate cu capac de culoare roşie, reţinută potrivit dovezii nr.X/28.01.2014(fila 47 d.u.p.).
Cu privire la infracţiunea de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 Cod penal, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti: declaraţiile inculpatului, martorilor X, Y, înscrisul reprezentat de factura seria X nr. X din 17.01.2014, raportul de constatare criminalistică nr. X din 19.11.2014 întocmit de IPJ M – Serviciul Criminalistic prin care s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria X nr. X din 17.01.2014 a fost executat probabil de X X, instanţa constată că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, intenţie directă sau indirectă, urmând să dispună achitarea inculpatului în temeiul art.16 alin.()1) lit.b) teza a – II-a Cod procedură penală.
Solicitându-i-se documente de provenienţă pentru cantitatea de alcool găsită asupra sa, inculpatul a declarat la momentul întocmirii procesului verbal de constatare a infracţiunii (f.16 dosar u.p) că nu are documente, iar ulterior la solicitarea organelor de cercetare penală,inculpatul a prezentat la 25.04.2014, chitanţa seria X nr. X din 17.01.2014 privind achiziţionarea cantităţii de 100 l. alcool, emisă de SC X X Srl, pentru suma de 4999,68 lei, care s-a stabilit că este falsă, prin adresa nr.X din 19.05.2014 Oficiul Naţional al Registrului Comerţului comunicând faptul că SC X X Srl are ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, iar SC X X Srl, prin împuternicit, a comunicat faptul că factura seria X nr. X din 17.01.2014, privind achiziţionarea cantităţii de 100 litrii alcool nu a fost emisă de unitate, care nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul X X (f.77,78, 81-84, 97 dosar u.p).
Prin raportul de constatare criminalistică nr. X din 19.11.2014 întocmit de IPJ M – Serviciul Criminalistic s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria X nr. X din 17.01.2014 a fost executat probabil de X X (f.89-96 dosar u.p).
Declaraţiile inculpatului, coroborate cu depoziţia martorului X dată în faza cercetării judecătoreşti, şi raportul de constatare criminalistică nr. X din 19.11.2014 întocmit de IPJ M – Serviciul Criminalistic prin care s-a stabilit că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul facturii seria X nr. X din 17.01.2014 a fost executat probabil de X , conduce instanţa că respectiva factura i-a fost înmânată inculpatului de persoana care i-a vândut alcoolul etilic, inculpatul necunoscând faptul că este emisă în fals pe numele unei societăţi care are ca acţionar un cetăţean chinez şi obiect de activitate comerţul cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei.
De altfel, este de notorietate că asemenea facturi având aplicate ştampile ale unor societăţii diverse, se comercializează în alb în anumite locuri din Bucureşti şi oraşele mari ale României, acestea putând fi cumpărate de către orice persoană interesată.
Pentru a fi întrunită latura subiectivă a infracţiunii de uz de fals este necesar ca persoana care foloseşte înscrisul sub semnătură privată, cum este în speţa pendinte, să cunoască că înscrisul este fals, probarea cunoaşterii fiind sarcina acuzării, potrivit art.99 alin.(1) Cod procedură penală, inculpatul bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie până la proba contrară.
Or, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, nu rezultă că inculpatul ar fi cunoscut faptul că factura prezentată de el organelor de urmărire penală, înmânată lui de persoana neidentificată care i-a vândut alcoolul etilic este una falsă, deşi în declaraţia dată în calitate de inculpat la 04.12.2014 se reţine că ,, Arăt faptul că m-am folosit de factura respectivă care s-a stabilit că este falsă şi eu cunoscând acest aspect,, însă în aceeaşi depoziţie afirmă că factura i-a fost înmânată de persoana de la care a achiziţionat alcoolul (f.32 dosar u.p), aşa cum inculpatul a continuat să susţină în toate celelalte declaraţii (f.36,28-29dosar u.p, 16 dosar instanţă).
Concluzia acuzării că inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracţiunii este infirmată şi de faptul că la primul termen de judecată acesta a recunoscut doar prima infracţiune de comiterea cărei fost acuzat, negând comiterea infracţiunii de uz de fals.
Nu se poate prezuma că inculpatul ar fi cunoscut falsificarea facturi din menţiunile înscrise în ea, anume suma de 4999,68 lei şi cantitatea de 100 l. alcool, deşi el cumpărase doar 30 l cu 360 lei, deoarece pe de o parte, factura se referea la întreaga cantitate de 100 l. alcool etilic găsită în autoturism şi la un preţ mai apropiat de valoarea reală a unui litru de alcool etilic, iar pe de altă parte date fiind studiile economice superioare, dacă ar fi realizat existenţa falsului facturii nu ar fi prezentat-o organelor de cercetare penală pentru a-şi agrava situaţia.
Potrivit art.396 alin.(2) şi art.103 alin.(2) Cod procedură penală, condamnarea se pronunţă dacă instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, şi constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă,că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Inculpatul a precizat că la achiziţionarea cantităţii de alcool nu a solicitat persoanei respective bon sau chitanţă, ulterior în luna aprilie s-a deplasat din nou în piaţa centrală DTS de unde a achiziţionat alcoolul etilic, şi găsindu-l pe cel de la care cumpărase alcoolul şi cunoscând în ce situaţie se afla, pentru că cei 70 de litri de alcool pe care trebuia să-i ducă în C fuseseră confiscaţi de poliţie şi nu au mai ajuns la prietenul acestuia, i-a cerut să facă rost de o factură pentru a o depune la poliţie. Acesta a fost de acord şi i-a zis să revină peste o săptămână când s-au întâlnit şi i-a fost dată chitanţa seria X nr. X din 17.01.2014 privind achiziţionarea cantităţii de 100 1 alcool emisă de SC X X Srl, cu suma de 4999,68 lei pe care a depus-o în data de 25.04.2014 la Politie municipiului O, aspecte ce au fost confirmate în cea mai mare parte de susţinerile celorlalţi martori
Aplicând dispoziţiile articolelor evocate anterior, precum şi a dispoziţiei prevăzută la art.4 alin.(2) Coc procedură penală, potrivit căreia, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii instanţei se interpretează în favoarea inculpatului, instanţa urmează ca în temeiul art. art.396 alin. (5) raportat la art. 16 alin.(1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, să pronunţe achitarea inculpatului X pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art.323 teza ultimă Cod penal.
Întrucât în urma raportului de constatare criminalistică grafică, coroborat cu adresa emisă de SC X X Srl, care a comunicat faptul că factura seria X nr. X din 17.01.2014, privind achiziţionarea cantităţii de 100 litrii alcool nu a fost emisă de unitate, s-a stabilit că înscrisurile sub semnătură privată sunt emise în fals, instanţa va restabili situaţia anterioară urmând să desfiinţeze înscrisurile sub semnătură privată reprezentate de chitanţa seria X nr.X/17.01.2014 şi factura seria X nr.X/17.01.2014 emise de SC X X SRL X.
În privinţa acţiunii civile exercitate de persoana vătămată, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Regională Vamală, instanţa apreciază că, în raport de probele administrate: dispoziţiile Codului fiscal, depoziţiile inculpatului, expertiza contabilă judiciară, sunt întrunite in mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul că partea civilă a dovedit în parte existenţa prejudiciului său, constând în paguba produsă prin fapta inculpatului, s-a dovedit fapta ilicită a inculpatului prin nerespectarea dispoziţiilor art. art.296 ind.1 alin.(1) lit. l) din Legea nr.571/2003 – Cod procedură fiscală, faptă ce a fost săvârşită din culpă cu prevedere, cât şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.
Analizând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a inculpatului, instanţa constată că sunt întrunite cumulativ condiţiile art. 1349 alin.(1), (2) şi art.1357 Cod civil, respectiv existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia inculpatului, prejudiciul şi existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, urmând să dispună repararea acestuia de către inculpat.
Instanţa constată că persoana vătămată, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Regională Vamală C, în termen legal, s-a constituit parte civilă prin adresa nr. X X din 24.03.2014 (fila 55 d.u.p.), cu suma de 16.606 lei, reprezentând taxe vamale 86 lei, accize 4.548 lei, şi T.V.A.11.072 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a prejudiciului, pentru cantitatea de 100 litri alcool de provenienţă Serbia, găsită asupra inculpatului X.
Potrivit art. 203 alin. (3) din Codul vamal Comunitar, Regulamentul (CEE) 2913, art.224 alin.(1) lit.a), alin.(3) lit.a) din Codul vamal al României, debitor pentru datoria vamală devine orice persoană care a cumpărat sau deţinut mărfurile introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunităţii şi României, şi care ştia sau trebuia să ştie, în momentul achiziţiei sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal, datoria vamală la import luând naştere la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import.
Aspectele mai sus relevate nu neagă dreptul autorităţii vamale de a pretinde prin mijloace administrative sau civile datoria vamală în cazul în care consideră că o astfel de datorie s-a născut şi este exigibilă.
Pe de altă potrivit art. 233 lit. d) din Codul Vamal Comunitar, datoria vamală se stinge în cazul în care mărfurile pentru care a apărut sunt sechestrate la introducerea lor ilegală în ţară şi confiscate simultan sau ulterior.
Este adevărat că potrivit aceleiaşi dispoziţii datoria vamală se consideră totuşi a nu fi stinsă în ipoteza mai sus arătată, însă numai în scopul respectării dreptului penal aplicabil infracţiunilor vamale şi dacă în conformitate cu prevederile penale ale unui stat membru, taxele vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancţiunilor sau dacă existenţa unei datorii vamale determină iniţierea urmăririi penale.
Obligaţiile fiscale solicitate de către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală Regională Vamală C se raportează, potrivit concluziilor expertizei fiscale judiciare depuse de un expert autorizat neutru, la un debit vamal ce este în principiu compus din: acciza 4.548 lei, taxe vamale 86 lei şi TVA 1.221 lei.
Fiind dovedit şi stabilit prin expertiză, prejudiciul creat persoanei vătămate trebuie reparat de persoana răspunzătoare, respectiv inculpatul X, potrivit art.1357 alin.(1) Cod civil.
Însă, faţă de cererea părţii civile, şi concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară fiscală (f.45—54 dosar), instanţa apreciază că cererea părţii civile este întemeiată doar în parte, pentru suma totală de 5855 lei, reprezentată de 86 lei taxe vamale, 4.548 lei accize şi 1221 lei T.V.A., la care se vor calcula penalităţi legale de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la data achitării sumei
Deoarece inculpatul a fost găsit vinovat în proces, a comis infracţiunea prevăzută de art.296 ind.1 alin.(1) lit. l) din Legea nr.571/2003 – Cod fiscal, fiind sancţionat şi obligat la repararea prejudiciului, instanţa îl va obliga la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 800 lei în faza urmăririi penale şi 300 lei în faza de judecată
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat.
