Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 04.01.2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D R H sub aspectul comiterii a două infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 şi de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p şi a art. 41 alin. 2 C.p.
În expunerea actului de sesizare se reţine următoarea stare de fapt:
SC A SRL are ca principal obiect de activitate conform Cod CAEN 5530 „ Restaurante” şi deschis un sediu secundar, unde desfăşoară activitate de comerţ tip „ fast – food”. Societatea este o persoană juridică cu capital privat, societate cu răspundere limitată şi are un capital subscris în sumă de 200 lei, cu unic asociat pe învinuitul D R H – cetăţean român, ce deţine 100% din capitalul social al societăţii.
La data de 01.06.2010, inspectori din cadrul DGFP Sibiu s-au prezentat la sediul S.C A S.R.L , ocazie cu care s-a constatat că societatea verificată nu avea întocmită evidenţa contabilă pentru perioada ianuarie 2008 – până la zi, motiv pentru care inspecţia fiscală a fost suspendată până la data de 12.11.2010, perioadă pentru care s-a dispus întocmirea evidenţei contabile pentru perioada lipsă.
Din cercetările efectuate de organul de fiscal s-a reţinut că principalul furnizor al societăţii verificate, în perioada 2006-2010 a fost SC P SA, fiind solicitată de la aceasta fişa clientului SC A SRL, în vederea efectuării unui punctaj asupra documentelor justificative puse la dispoziţia organului de inspecţie fiscală de către organele de poliţie.
S-a constatat că facturile emise de către SC P SA înscrise în fişa clientului S.C A S.R.L nu se regăsesc în evidenţa contabilă a societăţii verificate.
Au rezultat un număr de 185 facturi în valoare de 8.998 lei din care TVA deductibilă în sumă de 457 lei care nu erau înregistrate în evidenţa contabilă în perioada ianuarie 2006- martie 2010 şi nu se regăseau printre documentele justificative puse la dispoziţia organului de inspecţie fiscală.
În condiţiile în care societatea folosea bunurile achiziţionate de la S.C. P S.A. în procesul de producţie, care apoi erau valorificate ca produse finite, organul de inspecţie fiscală a procedat la estimarea veniturilor realizate de S.C. A S.R.L în urma comercializării produsului finit.
Raportat la prevederile art. 19 alin 1 din Legea 571/2003, punctul 12 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii 571/2003 privind codul fiscal, pct. 214 alin 1 din Ordonanţa nr. 1752/2005 pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene art. 6 alin 1 şi art. 11 din Legea 82/1991 R, organele de inspecţie fiscală au ajustat suma venitului obţinut de societate, stabilind venituri impozabile în sumă de 61.588 lei şi cheltuieli deductibile în sumă de 8.539 lei pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2010.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că S.C. A S.R.L pentru perioada 01.06.2008 – până în prezent, deşi nu mai întocmea evidenţă contabilă, desfăşura activitate economică, respectiv în perioada 01.05.2008 – până în prezent are deschis un magazin alimentar tip ,,fast – food” unde comercializează produse tip ,,fast – food” iar în perioada 01.06.2008 – 31.12.2008 a avut deschis un magazin alimentar.
Ca urmare a verificării memoriei casei de marcat de la magazinul ,,fast – food”, s-a constatat că S.C. A S.R.L înregistrează zilnic venituri din vânzarea produselor tip ,,fast – food”, iar din centralizarea rapoartelor lunare pentru perioada ianuarie 2007 – mai 2008 s-au constatat diferenţe între veniturile înregistrate în evidenţa contabilă şi veniturile înregistrate pe casa de marcat, respectiv venituri neînregistrate în evidenţa contabilă în sumă de 14.945 lei.
Din centralizarea rapoartelor lunare pentru perioada iunie 2008- septembrie 2010 s-au constat diferenţe între veniturile estimate de organul de inspecţie fiscală (societatea nu a întocmit evidenţa contabilă pentru această perioadă) care sunt în sumă de 361.313 lei şi veniturile înregistrate pe casa de marcat în sumă de 354.725 lei, rezultând o diferenţă în sumă de 6.588 lei.
Au fost centralizate facturile de achiziţie de la S.C P S.A. pe feluri de produse pentru perioada ianuarie 2007 – mai 2008, organul de inspecţie fiscală estimând venituri din comercializarea produselor ,,fast – food” totale în sumă de 182.918 lei.
În perioada ianuarie 2007 – mai 2008, S.C. A S.R.L nu a înregistrate în contabilitate venituri din vânzarea produselor finite în sumă de 42.312 lei, motiv pentru care organul fiscal a stabilit venituri suplimentare din comercializarea produselor ,,fast – food” în sumă de 42.312 lei aferente cheltuielilor cu materiile prime şi auxiliare înregistrate de S.C A S.R.L în evidenţa contabilă. S-a constatat că S.C A S.R.L, în perioada ianuarie 2007 – mai 2008 a realizat la magazin venituri în sumă de 212.586 lei, iar din aceste venituri stabilite de organul fiscal, societatea a înregistrat în evidenţa contabilă venituri în sumă de 155.329 lei, rezultând venituri suplimentare fiscale în sumă de 57.257 lei şi cheltuieli deductibile în sumă de 13.335 lei.
În urma comparării încasărilor marcate pe casa de marcat electronică cu situaţia veniturilor din comercializarea produselor ,,fast -food” estimate de către organul de inspecţie fiscală, a rezultat o diferenţă de 80.788 lei, care a fost considerată ca reprezentând venituri încasate din vânzarea mărfurilor din gestiunea magazinului.
Organul de inspecţie fiscală a stabilit că S.C A S.R.L, în perioada iunie 2008 – septembrie 2010 a realizat venituri din vânzarea mărfurilor la magazinul ,,fast – food” în sumă de 68.203 lei, cărora le corespund cheltuieli cu mărfurile în sumă de 55.588 lei. S-a mai arătat că S.C. A S.R.L nu a întocmit şi depus declaraţiile 394 şi deconturile de TVA pentru perioada 01.02.2008 – 30.09.2010 pentru tranzacţiile comerciale derulate cu societăţile comerciale de la care se aproviziona cu materii prime şi mărfuri, motiv pentru care s-a solicitat partenerilor S.C Atena S.R.L , fişele clientului acestei societă?i.
A rezultat un număr de 201 facturi emise de diferite societăţi, în valoare de 44.386 lei din care TVA în sumă de 7.015 lei.
Au fost estimate veniturile aferente achiziţiilor de mai sus, rezultând că S.C. A S.R.L în perioada 01.01.2007 – 30.09.2010 şi-a diminuat nejustificat veniturile impozabile cu suma de 41.485 lei.
În condiţiile în care în lua iulie 2007 societatea a depăşit plafonul de 35.000 euro realizând o cifră de afaceri de 126.578 lei echivalentul a 37.430 euro, de la acea dată a devenit plătitoare de TVA, societatea fiind înregistrată ca plătitoare de TVA abia din 01.02.2008, însă nici pentru perioada 01.02.2008 – 30.09.2009 nu a înregistrat şi declarat T.V.A . Pentru perioada 01.09.2007 – 30.09.2010 organele fiscale au stabilit o TVA colectată datorată de S.C A S.R.L în sumă totală de 166.866 lei, iar pentru neachitarea în termen de scadenţă de către debitor a TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 166.866 lei, s-a arătat că se datorează penalităţi şi majorări respectiv suma de 130.244 lei.
S-a arătat de asemenea, că pe perioada verificată, societatea nu a repartizat fonduri la dividende, deşi veniturile şi T.V.A. stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale din care parţial erau încasate şi pe casa de marcat electronică au fost însuşite de către învinuitul D R H în condiţiile în care nu au fost depuse în casieria societăţii şi nu au fost contabilizate, motiv pentru care s-a stabilit pentru perioada 07.09.2005 – 30.09.2010 un impozit pe dividende în sumă de 134.336 lei, învinuitul D R H însuşindu-şi necuvenit numerarul din casă în sumă de 41.485 lei, utilizându-i în scop personal, drept pentru care s-a arătat că suma reprezintă din punct de vedere fiscal dividend care se impozitează conform prevederilor art. 67 din Codul fiscal.
Organul de inspecţie fiscală a apreciat raportat la faptul că învinuitul D R H şi-a însuşit direct suma de 705.265 lei fără să existe un document în evidenţa contabilă care să ateste o intrare de resurse băneşti ca urmare a anumitor vânzări, că această sumă reprezintă din punct de vedere o intrare de dividend şi se supune aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din dividende.
Din procesul verbal de control, s-a reţinut că pentru perioada 01.01.2007 – 28.02.2007, S.C. A S.R.L deşi a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli cu salariile pentru angajata P S, nu a declarat la organul fiscal competent aceste obligaţii fiscale, rezultând faptul că nu a achitat bugetului de stat un impozit pe salarii în sumă de 58 lei.
Societatea a depus la organul fiscal competent pentru perioada 01.09.2007- 30.11.2008 declaraţii privind impozitul pe salarii şi contribuţiile aferente calculate la un salariu brut de 600 lei pentru martorul D T (angajatul societăţii), iar pentru perioada 01.12.2007- până în prezent societatea verificată nu a mai depus declaraţii privind impozitul pe salarii şi contribuţiile aferente deşi s-a constatat că martorul D T mai prestează muncă pentru S.C A S.R.L.
Societatea nu a declarat şi achitat o contribuţie la fondul de asigurări sociale datorate de angajator în sumă de 4.384 lei, precum şi o contribuţie individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi în sumă de 2.271 lei, nu s-a declarat şi achitat contribuţia de asigurare pentru şomaj datorată de angajator în sumă de 145 lei cât şi suma de 114 lei reprezentând contribuţie individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi. Societatea nu a declarat şi achitat o contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator în sumă de 1.13 lei cât şi suma de 1.197 lei reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate reţinute de la asiguraţi.
S.C. A S.R.L. nu a declarat şi achitat o contribuţie la fondul de accidente de muncă şi boli profesionale în sumă de 136 lei, precum şi contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii datorate de angajator în sumă de 186 lei.
În drept, s-a reţinut că fapta învinuitului D R H, care în perioada 01.01.2006 – 31.12.2010 în calitate de administrator al SC A S.R.L, a efectuat achiziţii de mărfuri de la diverşi furnizori, care ulterior erau vândute prin punctul de lucru unde societatea desfăşura activitatea de comerţ tip ,,fast – food”, operaţiuni pe care nu le înregistra în evidenţa contabilă, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a impozitelor şi taxelor aferente, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 669.042 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală faptă prevăzute şi pedepsite de art.9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 Cod penal.
Fapta învinuitului D R H, care în perioada 01.01.2006 – 31.12.2010, în calitate de administrator al SC A S.R.L a reţinut şi nu a virat în termenul prevăzut de lege obligaţiile cu reţinere la sursă, pentru angajaţii societăţii, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.596 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 şi din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 şi art. 42 Cod penal.
Faţă de ambele infracţiuni, s-a arătat că urmează a se face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a Cod Penal, privind concursul real de infracţiuni.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:
– procesul verbal de constatare a infracţiunii – fila 7;
– procesul verbal încheiat de organele fiscale – filele 12 – 26;
– documentele contabile ale societăţii – filele 27-76;
– raportul de inspecţie fiscală din 2.5.01.201 l – filele 77- 122;
– anexe la raport şi documentele contabile – filele 23 – 191;
– constituirea de parte civilă în cauză – filele 192-193;
– ordonanţa de aplicarea a sechestrului asigurător şi procesul verbal încheiat – filele 197- 203;
– facturi emise de S.C. A S.R.L – filele 204 – 213;
– declaraţiile învinuitului – filele 215- 219;
– declaraţiile martorilor – filele 220 – 223;
– contractul de vânzare cumpărare dintre S.C. P S.A. şi S.C. A S.R.L – filele 225 – 227;
– cazierul învinuitului – fila 228;
– procesele verbale de prezentarea a materialului de urmărire penală – filele 229 – 230;
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul, asistat fiind de către apărător ales a declarat în faţa instanţei că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând probatoriul administrat în faza urmăririi penale, tribunalul a constat că vinovăţia inculpatului a fost dovedită fără dubiu.
Raportul de inspecţie fiscală necontestat de către inculpat, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, dovedeşte săvârşirea faptelor de evaziune fiscală reţinute în actul de sesizare.
În consecinţă,a reţinut în drept, instanţa că fapta inculpatului D R H, care în perioada 01.01.2006-31.12.2010, în calitate de administrator al SC A SRL a efectuat achiziţii de mărfuri de la diverşi furnizori, care ulterior au fost vândute prin punctul de lucru unde societatea desfăşura activitatea de comerţ tip ,,fast – food”, operaţiuni pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a impozitelor şi taxelor aferente, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 669.042 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală faptă prevăzute şi pedepsite de art.9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 Cod penal.
Fapta inculpatului D R H, care în perioada 01.01.2006 – 31.12.2010, în calitate de administrator al SC A S.R.L, a reţinut şi nu a virat în termenul prevăzut de lege obligaţiile cu reţinere la sursă, pentru angajaţii societăţii, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.596 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 şi din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 şi art. 42 Cod penal.
Aceste infracţiuni fiind comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv faţă de vreuna din ele, în cauză vor fi aplicabile regulile concursului real de infracţiuni.
Inculpatul urmează a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere că este tânăr, a fost sincer pe parcursul procesului penal, nu are antecedente penale.
Faţă de toate acestea, având în vedere şi dispoziţiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, inculpatul a fost condamnat după cum urmează:
– la o pedeapsă de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
– la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În baza art. 33 lit. a C.p., art. 34 C.p. a contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerilor drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal (dreptul de a fi administrator) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 74 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b, lit. c Cod penal.
Instanţa, în baza considerentelor arătate mai sus, a apreciat că scopul pedepsei va putea fi realizat şi fără privare de libertate, astfel că în temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a pedepsei aplicate a suspendat şi pedeapsa accesorie.
În baza art.359 C.pr.pen., a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art.83 C.pen.
În baza art. 21 lit. g din Legea 26/1990 s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a menţiunii privind hotărârea de condamnare a comerciantului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
