DOSAR NR…
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA PENALĂ NR. …
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …
PREŞEDINTE : A.C.D.
GREFIER : M.V.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE PROCUROR C.L.A. DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M…
Pe rol, soluţionarea acţiunii penale pusă în mişcare prin rechizitoriul din data de …… întocmit în dosarul de urmărire penală nr…….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria M., împotriva inculpatei B.E.D, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 22.10.2013 şi au fost consemnate prin încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de astăzi.
INSTANŢA
Asupra acţiunii penale de faţă constată:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă J.M. sub nr….. la data de ….. şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr……. la data de ……, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei B. E. D., pentru săvârşirea, în calitate de administrator a S.C. A. D. S.R.L., a infracţiunii de reţinere şi nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
În sarcina inculpatei s-a reţinut faptul că, în calitate de administrator a S.C. A.D. S.R.L., nu a reţinut şi nu a vărsat la bugetul consolidat al statului, în termen de cel mult 30 de zile, sumele datorate pentru perioada ……. cu titlu de impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere a plăţii, în sumă totală de …… lei.
În fapt, s-a arătat că, la data de ……. lucrătorii din cadrul Poliţiei M. – B.I.F., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul S.C. A.D. S.R.L. a reţinut şi nu a vărsat la bugetul consolidat al statului în termen de 30 de zile, impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, în sumă de ….. lei.
Ulterior, se arată în rechizitoriu, Administraţia Finanţelor Publice M. a comunicat prin adresa nr…. din ……, faptul că debitul real al S.C. A. D. S.R.L. M., reprezentată prin administrator B.E.D. este în sumă totală de ….. lei, reprezentând …. lei impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă neachitate în perioada ……………, precum şi ….. lei dobânzi şi penalităţi de întârziere a plăţii.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, se arată în actul de sesizare, a rezultat că S.C. A.D. S.R.L. M. a fost înfiinţată în anul …., de către asociaţii B.D, P.A. şi B.E.D., iar prin actul adiţional nr. ….., în baza încheierii nr. …., B.E.D. a devenit asociat unic şi administrator al acestei societăţi cu obiectul principal de activitate „fabricarea şi comerţul cu ridicata de cadouri”. În perioada 25.04.2009 – 25.01.2012 societatea a funcţionat efectiv, desfăşurând activităţi comerciale, a realizat venituri şi a avut angajaţi, astfel cum reiese din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă C. nr….. din ……, faptul că societatea a avut activitate rezultând şi din extrasul de cont bancar pe care societatea îl deţinea la Banca S.A. C., din care rezultă că au fost rulate diferite sume de bani prin intermediul acestuia.
S-a arătat faptul că, în cauză, a fost întocmit, de către inspectorii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice C., Raportul de inspecţie fiscală cu nr….. din ……., concluziile acestuia fiind că, în perioada de referinţă S.C. A.D. S.R.L. Mangalia a desfăşurat activitate, înregistrând încasări totale de ….. lei, cu preponderenţă prin casierie, disponibilul financiar fiind folosit de către administrator în alte scopuri decât virarea către bugetul consolidat al statului, al impozitelor şi contribuţiilor reţinute la sursă, la finalul activităţii de inspecţie fiscală constatându-se că, în casieria S.C. A.D. S.R.L. Mangalia exista un disponibil de 38 lei.
Deşi inculpata a declarat că nu a achitat obligaţiile pe care societatea le avea către bugetul consolidat al statului datorită faptului că activitatea acesteia a intrat în declin datorită crizei economice, reaua sa credinţă este dovedită de faptul că, deşi a existat disponibil pentru efectuarea acestor plăţi, până în prezent aceasta a achitat doar o mică parte din prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, respectiv suma de 1.000 lei, conform chitanţei seria…. nr…… din ……..
Potrivit legislaţiei financiar contabile, se arată în rechizitoriu, angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira la bugetul de stat, din veniturile lunare realizate de către angajaţi, contribuţia individuală de asigurări sociale, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, prevăzută de art. 27 din Legea nr. 76/2002, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor de sănătate, prevăzută de art. 257 alin.7 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi impozitul pe veniturile din salarii, potrivit art. 57 din Legea nr. 571/2003, scadenţa virării sumelor anterior menţionate fiind cel mai târziu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale, dată până la care angajatorul are şi obligaţia de a depune la organele fiscale, declaraţiile fiscale ce conţin cotele reţinute scriptic reprezentând impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă pentru fiecare angajat şi de a vira aceste sume la bugetul de stat.
Cu privire la latura civilă a procesului penal s-a arătat că Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului ….., s-a constituit parte civilă cu suma de 20.544 lei, reprezentând impozite cu reţinere la sursă nevirate şi dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate de S.C. A.D. S.R.L. M, prin administrator B.E.D..Cu privire la inculpată, s-a arătat că are vârsta de 62 de ani, este căsătorită, are studii superioare, nu are antecedente penale şi a avut un comportament sincer, recunoscând săvârşirea faptei.
În cuprinsul rechizitoriului s-a arătat şi faptul că, prin ordonanţa nr……. dată de procuror la data de ……. s-a instituit sechestru asigurător asupra imobilului situat în M. înscris în Cartea funciară cu nr…. din ….., având număr cadastral …., proprietatea inculpatei B.E.D..
Situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, adresa nr. ….. emisă de Administraţia Finanţelor Publice M., adresa nr. ……… emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului C., procesul verbal de inspecţie fiscală nr…. întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului C. – S.A.F.- Activitatea de Inspecţie Fiscală, adresa nr….. din ….. emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă C., adresa emisă de Oficiul Registrului Comerţului, adresă cuprinzând rulajul contului deschis la B…. S.A. Constanţa, acte în circumstanţiere, fişa de cazier judiciar, declaraţiile învinuitei şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Inculpata a fost cercetată în stare de libertate şi i-au fost stabilite în sarcină cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
În şedinţa publică din 28.05.2013, având în vedere sentinţa civilă nr…. pronunţată la data de …… de Tribunalul C., din care rezultă că, în temeiul Legii nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de S.C. A.D. S.R.L. M. şi radierea acestei societăţi din evidenţele Registrului Comerţului, instanţa a dispus încetarea calităţii de parte responsabilă civilmente a S.C. A. D. S.R.L. M..
Întrebată fiind de instanţă, în şedinţa publică din data de ……, inculpata a arătat că nu înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală.
În cursul cercetării judecătoreşti a cauzei a fost audiată inculpata B.E.D., în conformitate cu dispoziţiile art. 323 şi art. 70 Cod procedură penală, declaraţia acesteia fiind consemnată şi anexată la dosar, fila 17.
Inculpata a solicitat, în apărare, administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere şi proba testimonială cu un martor, B. L., declaraţia acesteia fiind consemnată la fila 31 din dosar.
Inculpata, prin apărător ales, a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: act constitutiv al S.C. C. F. A. S.R.L., certificat de înregistrare seria B nr. …… din …….. şi diploma de absolvire a Facultăţii de Filologie Istorie nr. …..
A fost anexată, la fila 2 din dosar, fişa de cazier judiciar a inculpatei nr. …… emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului C.
Din analiza materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, urmărirea penală şi judecata, în vederea soluţionării cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Societatea comercială A. D. S.R.L. M. a fost înfiinţată în anul ….., fiindu-i atribuit, la data de ……, numărul de ordine în Registrul Comerţului …., iar inculpata a avut calitatea de asociat precum şi de administrator, numită la data de …… cu puteri depline, astfel cum rezultă din încheierea nr…… pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul C., anexat la fila 26 din dosarul de urmărire penală.
La data 26.03.2012, prin adresa nr. ….., Poliţia Municipiului M. – Biroul de Investigare a Fraudelor a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice M. înaintarea unei situaţii privind datoriile la bugetul de stat consolidat ce reprezintă impozite si contribuţii cu reţinere la sursă, defalcat pe categoriile de contribuţii şi pe perioadele scadente, datorate de S.C. A.D. S.R.L. M. (fila 12 din dosarul de urmărire penală), relaţiile solicitate fiind comunicate prin adresa nr……. emisă de Administraţia Finanţelor Publice M., adresă potrivit cu care debitul real al S.C. A.D. S.R.L. Mangalia are o valoare de 13.950 lei, reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă neachitate în perioada ….., la care de adaugă suma de 6604 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere ( f…. din dosarul de urmărire penală).
La data de 20.04.2012, lucrătorii din cadrul Poliţiei Municipiului M. – Biroul de Investigare a Fraudelor, constatând că S.C. A.D. S.R.L. M. figurează în evidenţele A.N.A.F. cu datorii din categoria contribuţiilor cu reţinere la sursă în sumă de …… lei, la care se adaugă penalităţi şi dobânzi, aferente perioadei ……., s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către inculpată, administratorul societăţii menţionate, a infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 6 din Legea 241/2005 (proces verbal anexat la filele 10-11 din dosarul de urmărire penală).
Prin rezoluţia dată de organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului M. la data de ….., s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpata B.E.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/205, activitate confirmată de procuror prin rezoluţia din …… ( filele 7 şi 8 din dosarul de urmărire penală).
La data 07.06.2012, Poliţia Municipiului M. – Biroul de Investigare a Fraudelor a solicitat D.G.F.P. C. efectuarea de verificări fiscale în legătură cu activitatea S.C. A.D. S.R.L. M. şi comunicarea de relaţii cu privire la valoarea reală şi concretă a debitului datorat bugetului de stat consolidat din categoria contribuţiilor cu reţinere la sursă, defalcat pe categoriile de contribuţii şi pe perioadele scadente (filele 84-85 din dosarul de urmărire penală).
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice C. a comunicat organelor de cercetare penala procesul verbal încheiat la data de ….. şi înregistrat sub nr. …….
Din analiza procesului verbal nr……. întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului C.– S.A.F.- Activitatea de Inspecţie Fiscală, instanţa reţine împrejurarea că, în perioada verificată, respectiv ……, S.C. A.D. S.R.L. M. a înregistrat încasări totale în sumă de 162.182 lei, care se regăsesc în registrul de casă, încasări provenind din activitatea curentă, în sumă de ….. lei, şi din creditarea asociatului societăţii, în sumă de ….. lei, iar disponibilul financiar a fost folosit de către administrator în alte scopuri decât virarea către bugetul consolidat al statului a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.
În concret, plăţile efectuate din încasările menţionate au fost efectuate pentru: achitarea furnizorilor – …. lei, restituirea creditărilor administratorului şi ridicări de avansuri – …… lei, salariile angajaţilor – ….. lei, viramente către contul bancar – ….. lei şi plăţi reprezentând alte taxe şi contribuţii către bugetul de stat – … lei (proces verbal şi anexa nr. 5 – fila 95 din dosarul de urmărire penală).
Potrivit procesului verbal sus-menţionat, la nivelul S.C. A. D. S.R.L. M., al cărei administrator era inculpata, au fost reţinute şi nu s-au virat la bugetul general consolidat al statului impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă în cuantum total de …… lei, reprezentând: contribuţii asigurări sociale reţinute de la asiguraţi în sumă de 7.034 lei, contribuţii asigurări de sănătate reţinute de la asiguraţi în sumă de 4.864 lei, contribuţii la fondul de şomaj în sumă de 455 lei şi impozit pe veniturile din salarii în sumă de 8.201 lei.
În concret, din analiza soldurilor conturilor de casă ale societăţii din perioada în care au fost constituite impozitele si contribuţiile cu reţinere la sursă anterior menţionate, detaliate în anexa nr. … la procesul verbal nr….. din ……, se reţine împrejurarea că, aceste conturi au fost debitate cu sume de bani, însă resursele financiare au fost direcţionate spre alte plăţi decât impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, împrejurare care atestă că inculpata a avut posibilitatea efectivă de achitare, însă nu a efectuat plăţile în termenul prevăzut de lege.
Totodată, potrivit adresei nr…. din ….. emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, anexată la fila .. din dosarul de urmărire penală, în perioada ……, rezultă că S.C. A. D. S.R.L. M. a avut angajaţi.
Pentru întârzierile la plata sumelor anterior menţionate au fost calculate majorări şi penalităţi de întârziere în sumă de 6.604 lei (proces verbal …. din ….. şi anexe, la filele ….. din dosarul de urmărire penală).
Din analiza înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, instanţa reţine şi împrejurarea că, prin încheierea nr……. pronunţată de Tribunalul C., s-a dispus, în temeiul Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei S.C. A.D. S.R.L. M. şi intrarea în faliment în procedură simplificată, iar prin sentinţa civilă nr. …. din data de ….. pronunţată de Tribunalul C. – Secţia a II-a în dosarul civil nr. ……, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A.D. S.R.L. M. şi radierea acesteia din Registrul Comerţului.
Audiată fiind, în cursul urmăririi penale, dar şi de către instanţa de judecată, inculpata a recunoscut faptul că nu a achitat debitele la bugetul de stat, motivând activitatea ilicită prin scăderea drastică a activităţii societăţii ca urmare a crizei economice, prin aceea că în anul 2009 încasările au fost foarte mici şi, pentru a putea supravieţui, achita doar salariile, furnizorii şi creditul la bancă.
Având în vedere situaţia de fapt anterior reţinută, instanţa apreciază că fapta săvârşită de inculpată care, în calitate de administrator al S.C. A.D. S.R.L. Mangalia, în perioada ….., a reţinut si nu a vărsat, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă sume reprezentând impozite si contribuţii cu reţinere la sursă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei, „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, iar prin impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă se înţeleg acele impozite şi contribuţii stabilite prin lege în sarcina salariaţilor, care se reţin de către angajatori din drepturile salariale lunare cuvenite salariaţilor şi sunt virate la bugetul de stat.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este reprezentat de relaţiile sociale privind bugetul public consolidat, relaţii a căror naştere, existenţă şi normală desfăşurare este condiţionată de incriminarea faptelor prevăzute în textul de lege.
Conform dispoziţiilor cuprinse în legislaţia financiar-contabilă, angajatorii au obligaţia de a reţine şi vira la bugetul de stat contribuţia individuală de asigurări sociale, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 19/2000, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor de sănătate, prevăzută de art. 257 alin.7 din Legea nr. 95/2006, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, prevăzută de art. 27 din Legea nr. 76/2002, impozitul pe veniturile din salarii, potrivit art. 57 din Legea nr. 571/2003, scadenţa virării sumelor anterior menţionate fiind cel mai târziu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale, dată până la care angajatorul are şi obligaţia de a depune la organele fiscale, declaraţiile fiscale ce conţin cotele reţinute scriptic reprezentând impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă pentru fiecare angajat şi de a vira aceste sume la bugetul de stat.
În concret, elementul material al laturii obiective al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei s-a realizat prin activitatea acesteia care, în calitate de administrator al S.C. A.D. S.R.L. M., în perioada ……, a reţinut şi nu a vărsat, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă suma de 13.950 lei, reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă neachitate în perioada …….., la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 6.604 lei.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activităţile pe care le desfăşoară instituţiile abilitate, având ca atribuţii colectarea sumelor de bani din care se alcătuieşte bugetul general consolidat, legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatei şi rezultatul produs rezultând din însăşi materialitatea faptelor.
Sub aspectul laturii subiective, intenţia cu care inculpata a săvârşit infracţiunea ce i se reţine în sarcină rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, probe care au relevat împrejurarea că, în perioada ……, S.C. A. D. S.R.L. M. a înregistrat încasări totale în sumă de 162.182 lei, care se regăsesc în registrul de casă, încasări provenind atât din activitatea desfăşurată, în sumă de 155.032 lei, cât şi din creditări ale administratorului, în sumă de 7.150 lei, iar disponibilul financiar a fost folosit de către administrator în alte scopuri decât virarea către bugetul consolidat al statului a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.
În concret, plăţile efectuate din încasările menţionate au fost efectuate pentru: achitarea furnizorilor – 162.572 lei, restituirea creditărilor administratorului şi ridicări de avansuri – 3.472 lei, salariile angajaţilor – 30.165 lei, viramente către contul bancar – 21.219 lei şi plăţi reprezentând alte taxe şi contribuţii către bugetul de stat – 191 lei (proces verbal şi anexa nr. … – fila .. din dosarul de urmărire penală).
Susţinerile inculpatei, în sensul că, în perioada …….. societatea nu a avut nicio realizare financiară şi că a fost în imposibilitate de a achita sumele datorate bugetului consolidat al statului nu pot fi reţinute întrucât nu au fost dovedite ci chiar combătute prin probele administrate în cauză.
În concret, din analiza soldurilor conturilor de casă ale societăţii din perioada în care au fost constituite impozitele si contribuţiile cu reţinere la sursă anterior menţionate, detaliate în anexa nr. …. la procesul verbal nr….. din ……., rezultă împrejurarea că aceste conturi au fost debitate cu sume de bani, însă resursele financiare au direcţionate spre alte plăţi decât impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, împrejurare care atestă că inculpata a avut posibilitatea efectivă de achitare, însă nu a efectuat plăţile în termenul prevăzut de lege.
Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpata a fost răsturnată prin probe certe, astfel cum impun dispoziţiile art. 345 alin.2 şi art. 66 Cod procedură penală, şi sunt întrunite condiţiile legale pentru condamnarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii pentru care a fost cercetată în prezenta cauză.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatei, instanţa va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatei şi limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 241/2005.
Astfel, legiuitorul însuşi a considerat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social generic, pericol ce se desprinde din limitele de pedeapsă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei.
Fapta săvârşită de inculpată prezintă şi un grad de pericol social concret sporit care rezultă atât din circumstanţele reale ale săvârşirii faptei – deşi reţinute, contribuţiile salariaţilor nu au fost virate la bugetul de stat pentru o perioadă lungă de timp, deşi societatea administrată de către inculpat a avut încasări, acesta le-a folosit pentru derularea în continuare a activităţii societăţii, cât şi din urmările infracţiunii – neplata impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă având consecinţe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului ci şi pentru salariaţii care au fost lipsiţi de măsurile de protecţie socială de care beneficiază prin reţinerea şi virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite şi contribuţii.
Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că, prin conţinutul său concret şi, prin atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de Legea nr. 241/2005, fapta săvârşită de inculpată prezintă gradul de pericol social ce caracterizează infracţiunea pentru a fost cercetată în prezenta cauză.
La individualizarea sancţiunii penale, instanţa va ţine seama şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale şi este o persoană integrată social, fiind administrator la S.C. C. F. A. S.R.L.
Pe cale de consecinţă, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin.1 lit. a Cod penal şi ale art. 76 lit. e Cod penal şi va coborî pedeapsa sub minimul general prevăzut de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Faţă de ansamblul considerentelor anterior expuse, instanţa apreciază că o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare este suficientă şi de natură a o reeduca pe inculpată şi a o determina ca, pe viitor, să se conformeze dispoziţiilor legii penale edictate, în vederea protecţiei relaţiilor sociale privind bugetul public consolidat, dar şi pentru realizarea celorlalte scopuri ale sancţiunilor penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deşi art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din acelaşi act normativ, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, interzicerea dreptului de a alege nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunţate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpatei şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acesteia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, „Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.
Având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. (2) din Codul penal, şi norma europeană, reprezentată de art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, nu îndeplineşte cerinţele enunţate de Convenţie.
În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunii comise de inculpată, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private”, iar punctul 2 prevede că „nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.
Având în vedere atât dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O., împrejurarea că infracţiunea săvârşită de inculpată este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti, cât şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancţionator şi educativ al pedepsei cu închisoare aplicată inculpate şi, apreciind că infracţiunea comisă de inculpată o face nedemnă să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi să fie aleasă în funcţii elective publice, instanţa va face aplicarea art. 71 alin. 1 şi alin. 3 Cod penal şi îi va interzice acesteia, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a şi lit. b Cod penal.
Apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate inculpatei poate fi atins şi fără executarea acesteia, inculpata fiind la prima condamnare penală şi, dovedind că este o persoană integrată social, constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de art. 81 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 2 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa va dispune şi suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanţa va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, potrivit cu care săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate în prezenta cauză la care se va adăuga pedeapsa pentru noua infracţiune.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa reţine împrejurarea că, partea vătămată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.554 lei, reprezentând impozite si contribuţii reţinute la sursă, dar nevărsate de către inculpată la bugetul consolidat al statului, compusă din: suma de 5.548 lei, reprezentând impozit pe venituri din salarii, suma de 4.885 lei, reprezentând contribuţii de asigurări sociale, suma de 305 lei, reprezentând contribuţia la fondul de şomaj, suma de 3.212 lei, reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi suma de 6.604 lei, reprezentând majorări şi penalităţi aferente debitelor principale.
Având în vedere împrejurarea că, prin sentinţa civilă nr…… din data de ….. pronunţată de Tribunalul C. – Secţia a II a în dosarul civil nr. ……. s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. A.D. S.R.L.M. şi radierea acesteia din Registrul Comerţului şi, văzând dispoziţiile art. 251 Cod civil, instanţa a dispus încetarea, în cauză, de parte responsabilă civilmente a S.C. A.D. S.R.L.M..
Analizând pretenţiile civile formulate de partea civilă, instanţa constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei potrivit art. 998 şi urm. Cod civil din 1864, aplicabile potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011: fapta ilicită – infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei potrivit prezentei sentinţe, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, prejudiciul cauzat bugetului de stat, a cărui existenţă şi întindere rezultă din mijloacele de probă analizate în cuprinsul prezentei sentinţe, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia inculpatei, reţinută de instanţă sub forma intenţiei.
În ceea ce priveşte cererea părţii civile, de obligare a inculpatei la plata accesoriilor reglementate de Codul de procedură fiscală, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a fi admisă.
În concret, instanţa reţine că răspunderea civilă a inculpatei este reglementată de dispoziţiile Codului civil, iar nu de cele ale dreptului fiscal, inculpata neavând calitatea de debitor fiscal, motiv pentru care nu se poate realiza o combinare a celor două tipuri de răspundere civilă. Ca atare, nu se pot acorda în cauză penalităţile şi dobânzile solicitate de partea civilă.
Astfel, infracţiunile prevăzute în Legea nr. 241/2005 sunt, de regulă, infracţiuni de rezultat, care au ca urmare producerea unui prejudiciu material constând în taxele, impozitele sau contribuţiile neachitate către bugetul de stat.
În ipoteza săvârşirii unor infracţiuni prevăzute în Legea nr. 241/2005 există posibilitatea, ca de altfel în cazul oricărei infracţiuni de rezultat, exercitarea acţiunii civile alăturat acţiunii penale în cadrul procesului penal.
Acţiunea civilă, conform art. 14 Cod procedură penală, are drept scop repararea pagubei produse prin săvârşirea infracţiunii, iar repararea pagubei se face într-una din modalităţile prevăzute de art. 14 alin. 3 lit. a-c Cod procedură penală.
În practică se constată, ca şi în speţa de faţă, că în cererile de constituire de parte civilă, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, partea civilă solicită pe lângă taxele, impozitele sau contribuţiile neachitate către bugetul de stat şi dobânzile, penalităţile de întârziere şi majorările de întârziere aferente obligaţiilor principale, astfel cum sunt prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează, după acest termen, dobânzi şi penalităţi de întârziere, dobânzile calculându-se pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, iar plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.
Dobânzile şi penalităţile de întârziere se datorează cumulat şi se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1241 Cod procedură fiscală, majorările de întârziere, prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120^1, se datorează pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale.
Pentru a stabili în ce măsură se pot acorda dobânzile, penalităţile de întârziere şi majorări de întârziere, aferente obligaţiilor principale, este necesar a examina principiile care stau la baza rezolvării acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal.
Este unanim acceptat atât în doctrină, cât şi în practica judiciară, faptul că acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal se soluţionează după regulile aplicabile răspunderii civile delictuale, chiar dacă săvârşirea infracţiunii este în legătură cu alt tip de răspundere civilă, cum ar fi, de exemplu, răspunderea contractuală.
Dacă persoana fizică sau juridică doreşte să exercite acţiunea civilă în cadrul procesului penal trebuie să accepte rezolvarea acţiunii civile, potrivit regulilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi următoarele Cod Civil, iar în cazul în care persoana prejudiciată doreşte rezolvarea acţiunii civile conform regulilor stabilite pentru alte tipuri de răspundere civilă, are posibilitatea de a se adresa instanţei civile pentru repararea pagubei, astfel cum se prevede în art. 19 alin. 1 Cod procedură penală.
Aceleaşi reguli acceptate ca aplicabile în cazul în care persoana prejudiciată are drept de opţiune între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea contractuală trebuie considerat că sunt aplicabile şi atunci când persoana prejudiciată are drept de opţiune între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea fiscală.
Angajarea răspunderii fiscale intervine în conformitate cu regulile instituite de Codul de procedură fiscală şi aceste reguli nu pot fi combinate cu principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală, dat fiind deosebirile de esenţă dintre acestea. Pentru a evidenţia diferenţele dintre cele două tipuri de răspundere civilă este necesar a examina noţiunile specifice dreptului fiscal, care individualizează acest tip de răspundere civilă şi care nu pot fi aplicate răspunderii civile delictuale.
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal, iar subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport. Debitorul este contribuabilul, persoană fizică ori juridică, sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii, iar creditorul este Statul reprezentat de Ministerul Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale teritoriale ( art. 16, 17 din Codul de procedură fiscală).
Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale are loc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, dacă prin lege nu se prevede altfel, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc în condiţiile reglementate de Codul de procedură fiscală, colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz, iar titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii (art. 110 din Codul de procedură fiscală).
Din analiza succintă a acestor noţiuni specifice răspunderii fiscale, instanţa apreciază în sensul imposibilităţii aplicării unora dintre prevederile legale ce reglementează răspunderea fiscală în cazul acţiunii civile exercitate împotriva inculpatului în cadrul procesului penal, în referire la repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală.
Astfel, răspunderea fiscală presupune existenţa unor raporturi juridice de drept fiscal, a unor creanţe fiscale stabilite în condiţiile Codului de procedură fiscală, iar executarea poate fi pornită în baza unui titlu de creanţă, pe când în cazul răspunderii civile delictuale raportul juridic ia naştere prin săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, iar dreptul de creanţă este stabilit, în lipsa convenţiei părţilor, de instanţa de judecată, iar nu printr-o declaraţie a contribuabilului sau o decizie de impunere a organului fiscal.
În cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005, de cele mai multe ori, inculpatul (persoana împotriva căreia se exercită acţiunea civilă) nu are calitatea de debitor fiscal, potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură fiscală, astfel cum este şi în cazul de faţă. Debitor fiscal, aşa cum am arătat, este contribuabilul, persoană fizică ori juridică, sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, dar, în speţa de faţă, se constată că inculpata a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, societate comercială care deţinea calitatea de debitor fiscal.
În condiţiile în care inculpata nu are calitatea de debitor fiscal, nu îi sunt aplicabile regulile răspunderii fiscale. Inculpata este ţinut să repare prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, dar aceasta nu datorează obligaţiile bugetare propriu-zise, nefiind debitor fiscal, ci echivalentul acestora. Or, atât timp cât inculpata nu datorează obligaţiile bugetare propriu-zise, care reprezintă obligaţiile fiscale principale, aceasta nu poate fi obligată nici la plata obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi de întârziere, majorări de întârziere). Obligaţiile fiscale accesorii sunt datorate de debitorul fiscal numai în cazul neplăţii obligaţiile fiscale principale scadente, stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, ceea ce nu este cazul în situaţia exercitării acţiunii civile în cadrul procesului penal.
Nu s-ar putea susţine că, prin acordarea cumulată a dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi a majorărilor de întârziere se urmăreşte acoperirea integrală a prejudiciului creat bugetului de stat, cu motivarea că obligaţiile fiscale ar fi trebuit achitate la data scadenţei, iar unul dintre principiile răspunderii civile delictuale este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.
Astfel, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere nu reprezintă modalităţi de acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la termen a obligaţiilor fiscale principale, ci aceste instituţii, specifice răspunderii fiscale, constituie sancţiuni pentru neplata la termen, independent de producerea vreunui prejudiciu prin întârzierea la plată. Prejudiciul creat prin neplata la termen a obligaţiilor fiscale este acoperit prin obligarea debitorului la plata dobânzii.
Astfel, în cadrul procesului penal, partea civilă este îndreptăţită la acordarea dobânzii aferente debitului principal, dar nu dobânda prevăzută de dreptul fiscal, astfel cum a solicitat partea civilă, (pentru argumentele deja arătate), ci dobânda civilă, în condiţiile art. 1088 Cod civil, dobândă care nu a fost însă solicitată în cauză.
Dobânzile, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere nu pot fi acordate nici pentru motivul că acestea sunt prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru obligaţii certe, lichide şi exigibile, pe când, în cazul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, obligaţia de plată a inculpatei devine certă, lichidă şi exigibilă doar la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, astfel că nu s-ar putea acorda majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere pentru o dată anterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
În concluzie, instanţa apreciază că, în cazul acţiunii civile exercitate în cauză de către partea civilă, nu pot fi puse în sarcina inculpatei şi nu se pot acorda dobânzile, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, singurele sume care ar putea însoţi creanţa principală fiind cele echivalente dobânzii legale (care însă nu a fost solicitată în prezenta cauză de partea civilă), în considerarea dispoziţiilor art. 1088 din Codul civil, potrivit cărora, la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, pentru care creditorul nu este ţinut a justifica vreo pagubă.
Adoptarea oricărei soluţii contrare, în considerarea caracterului special al creanţei fiscale, s-ar constitui într-o diferenţă nejustificată de tratament, întrucât unei categorii aparte de creditori, printre care şi statul, i s-ar acorda alte sume decât cele acordate în mod obişnuit în procesul penal, cu încălcarea flagrantă a principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi autorităţilor publice, consfinţit de Constituţie si Legea de organizare judiciară (art. 2 alin. 1 şi art. 7 din Legea nr. 304/2004).
Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa, în baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 şi urm. Cod civil din 1864, va admite în parte acţiunea civilă formulată împotriva inculpatei de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului C., o va obliga pe inculpată la plata către partea civilă a sumei de 13.950 lei, reprezentând impozite cu reţinere la sursă nevirate şi va respinge, ca nefondate, celelalte pretenţii formulate de partea civilă în contradictoriu cu inculpata.
În conformitate cu dispoziţiile art. 353 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va menţine sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa dată de procuror la data de …… în dosarul de urmărire penală nr. ….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. asupra imobilului situat în……
În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa o va obliga pe inculpată la plata către stat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal,
Condamnă pe inculpata B.E.D., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea în calitate de administrator al S.C. A.D. S.R.L.a infracţiunii de reţinere şi nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
În baza art. 71 C.pen interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a si b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege..
În baza art. 81 alin.1 Cod penal
Suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conf. art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14 şi art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 şi urm. Cod civil din 1864, admite în parte acţiunea civilă formulată împotriva inculpatului de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului C.
În baza art. 998 Cod civil din 1864 obligă pe inculpată la plata către partea civilă a sumei de 13.950 lei, reprezentând impozite cu reţinere la sursă nevirate.
Respinge ca nefondate celelalte pretenţii formulate de partea civilă în contradictoriu cu inculpata.
În baza art. 353 alin.1 Cod procedură penală menţine sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa dată de procuror la data de 03.08.2012 în dosarul de urmărire penală nr……. al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. asupra imobilului situat în.
În baza art. 191 alin.1 şi 2 Cod procedură penală obligă pe inculpată la plata către stat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Cu recurs 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele care au lipsit.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.11.2013.
PREŞEDINTE GREFIER
A.C.D. M.V.
