Infractiunea de evaziune fiscala, art.9 alin.1 lit.a din legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Achitarea prejudiciului de catre inculpata pana la prima zi de judecata conduce la aplicarea dispozitiilor art 11pct 2 lit b rap la art 10 lit i Cod Procedura Penala.
Jud. EMT.
Prin sentinta penala 319/S din data de 17.11.2011 pronuntata de Tribunalul Brasov în dosarul penal xxx/62/2011, s-a dispus:
În baza art. 11 pct 2 lit b Cpp rap la art. 10 lit i Cpp dispune încetarea procesului penal privind pe inculpata SS pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin.1 lit.a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si în temeiul art. 10 al 1 teza II din L 241/2005 cu raportare la art. 91 Cp aplica inculpatei sanctiunea administrativa a amenzii în cuantum de 500 lei.
2.În baza 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit b/1 Cpp dispune achitarea aceleiasi inculpate pentru comiterea infractiunii de fals în declaratii prev. de art. 14 al 1 din OUG nr. 16/2001 cu raportare la art. 292 C.p cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p si în baza art. 18/1 Cpp aplica inculpatei sanctiunea amenzii administrative în cuantum de 100 lei.
Dispune anularea partiala a adeverintelor de primire si plata numai în ceea ce priveste mentiunea detinatorului cu privire la provenienta bunurilor – “din gospodaria proprie” – adeverinte mai jos identificate:nr.——
Respinge pretentiile civile formulate de partea vatamata Statul Roman prin ANAF prin Administratia Finantelor Publice a mun. Brasov.
În baza art 358 Cpp dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit pentru suma de 25.289 lei potrivit art 163 al 1-5Cpp, art 165 Cpp, art 11 din Legea nr 241/2005 prin ordonanta procurorului din data de 5.04.2011 în dosar penal nr 293/P/2011 asupra bunurilor imobile apartinand inculpatei Savu Speranta , respectiv imobil cladire si teren situat în localitatea Brasov , pe strada —– .
În baza art 189,192 al 2 Cpp obliga inculpata sa plateasca statului suma de 360 lei cheltuieli judiciare, suma ce include si onorariu avocat oficiu de 200 lei. În baza art 192 al 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, raman în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 29.06.2011 în dosar penal nr 293/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatei SS pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin.1 lit.a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 (20 acte materiale) Cod penal si fals în declaratii prevazut de art. 14 din OUG nr. 16/2001 raportat la art. 292 C.p cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. (20 acte materiale).
În cursul urmaririi penale s-a administrat urmatorul material probatoriu: proces verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare (f.8), declaratia inculpatei (f.11-12), raport de inspectie fiscala (f.14-19), nota explicativa data de inculpata (f.24), adeverinte de primire si plata (f.27-46).
În cursul urmaririi penale s-a dispus prin ordonanta din data de 05.04.2011 instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile ale învinuitei, iar prin încheierea nr.31516/07.04.2011 la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov s-a notat sechestrul asigurator asupra imobilului cadastral nr.112965 C1-U2/UAT Brasov.
În cursul judecatii s-a comunicat la dosar de catre DGFP Brasov decizia de impunere pe numele inculpatei SS, decizia de instituire a masurilor asiguratorii dispusa de organele fiscale.
Examinand cauza Tribunalul constata urmatoarele:
Cercetarile în prezenta cauza au fost demarcate la data de 23.08.2010 cand organele de politie judiciara din cadrul Sectiei Regionale de Politie Transporturi Brasov – Biroul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat cu privire la faptul ca inculpata SS a desfasurat în perioada iulie 2007/ aprilie 2008 activitati lucrative pentru care nu a achitat TVA(fila 4 dosar u.p.). În fapt s-a constatat ca inculpata SS a predat la SC R SA Brasov deseuri reciclabile de materiale feroase despre care a declarat ca provin din gospodaria proprie; cantitatea totala de materiale predate este de 130.310 kg, pentru care inculpata a primit suma totala de 73.843 lei, astfel cum rezulta din adeverintele de primire si plata: nr.—–.
De fiecare data inculpata a declarat la SC R SA Brasov ca materialele feroase predate provin din gospodaria proprie, desi potrivit propriilor declaratii date în cursul cercetarilor prealabile acest fapt nu corespundea adevarului (fila 11dosar u.p.). Inculpata a afirmat ca nu a avut cunostinta de faptul ca cele declarate la R produc consecinte juridice, ca nu a avut cunostinta de faptul ca exista o diferenta între fierul vechi provenit din gospodaria proprie si cel provenit din alte surse si doar la momentul audierii sale la data de 11.11.2010 a luat la cunostinta de faptul ca pentru fierul vechi provenit din alte surse trebuia sa I se opreasca din suma de bani încasata “cu stopaj la sursa un impozit de 16%”.
În cuprinsul notei explicative (fila 24 dosar u.p.) inculpata reafirma ca materiale predate la R provin din “alte surse” si nu din gospodaria proprie, ca declaratiile facute în cuprinsul celor 20 de adeverinte eliberate la predarea materialelor au fost facute în mod involuntar, nefiind cunoscuta gravitatea faptei. De asemenea, fiindu-i adus la cunostinta raportul de inspectie fiscala , inculpata învedereaza ca penalizarile sunt mult prea mari în raport de debitul datorat.
Potrivit raportului de inspectie fiscala nr.11010 din data de 19.11.2010, Directia Generala a Finantelor Publice Brasov a stabilit ca inculpata SS a declarat în mod nereal provenienta deseurilor; procedand în aceasta maniera, inculpata a încalcat prevederile art. 7 din OUG 16/2001 si Anexei nr. 4 din Ordinul nr. 265/S003/2001 si s-a sustras de la plata unui impozit de 16% din venitul obtinut care trebuia stopat la sursa si achitat catre bugetul de stat de catre SC R SA Brasov (fila 16 dosar u.p.).
Desi inculpata sustine în cuprinsul declaratiilor furnizate organelor de inspectie fiscala ca nu a cunoscut consecintele faptelor sale este de remarcat, pe de o parte, cantitatea mare de materiale feroase predate la R care era imposibil de adunat din gospodaria proprie în decursul unei perioade de aproximativ un an. Pe de alta parte este de observat ca în cuprinsul declaratiilor de pe adeverintele semnate de inculpata apar doar doua rubrici cu privire la provenienta materialelor predate : din gospodaria proprie sau din alte surse, iar în partea de jos a paginii este mentionat impozitul pentru fiecare dintre aceste surse – 3% sau 16 %. Desi inculpata declara ca nu stie sa scrie , aceasta afirma ca stie sa citeasca , astfel încat a putut lua cunostinta de cele consemnate pe adeverintele si declaratiile primite la R (fila 18 dosar u.p.).
În conditiile în care materialele feroase proveneau din alte surse, se constata ca acestea trebuiau impozitate potrivit art 79 din legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, de catre platitorul de venituri (adica SC R SA) prin retinere la sursa, aplicandu-se cota de 16% asupra venitului brut de73.843 lei, iar impozitul obtinut trebuia virat la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care a fost retinut. Desi inculpata a declarat în mod nereal provenienta bunurilor , cantitatea mare de deseuri predate într-o luna trebuia sa trezeasca suspiciuni platitorului de impozit – SC R SA. În acest sens este de observat ca doar pentru luna iulie 2007 inculpata a predat materiale feroase contra sumei de aproximativ 16.500 lei – filele 27-31 dosar u.p. Cum inculpata a putut citi ceea ce semneaza, iar cele cuprinse în declaratiile de la R sunt extrem de clare, intentia inculpatei – care a declarat în mod nereal provenienta materialului feros – a fost în mod evident aceea de a obtine o suma mai mare pentru cantitatea predata.
Inculpata a recunoscut faptul ca cele 20 de adeverinte de primire si plata au fost completate si semnate de ea, chiar daca pe unele dintre acestea apare numele de Balan Speranta, iar pe altele SS; este de remarcat ca pe toate aceste adeverinte apare codul numeric personal al inculpatei , care anterior numelui de “Savu” a purtat numele de “Balan”.
Fapta inculpatei SS care în perioada 02.07.2007 – 05.04.2008 a comercializat catre SC R SA deseuri reciclabile de materiale feroase în cantitate de 130.310 kg pentru care a încasat suma de 73.843 lei urmare a declararii în mod necorespunzator ca bunurile provin din gospodaria proprie în scopul de a se sustrage de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj direct la sursa, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin.1 lit.a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 (20 acte materiale) Cod penal. Procedand în aceasta maniera, inculpata a creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în suma de 11.816 lei reprezentand impozit pe profit, la care s-au adaugat obligatiile fiscale accesorii în cuantum de 13.473 lei majorari/dobanzi de întarziere/penalitati.
Potrivit art 10 din L 241/2005 în cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de prezenta lege, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen , învinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat , limitele pedepsei prevazute de lege se reduc la jumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de pana la 100.000 euro în echivalentul monedei nationale se poate aplica pedeapsa amenzii penale . daca prejudiciul cauzat si recuperate în aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro în echivalentul monedei nationale , se aplica o sanctiune administrativa care se trece în cazierul judiciar.
Tribunalul are a observa ca inculpata a achitat prejudiciul cauzat statului roman prin fapta penala la data de 15.12.2010 , înca înainte de începerea urmaririi penale la data de 25.02.2011. Cum dispozitiile art 10 din L 241/2005 se pot aplica doar daca se constata existenta unei infractiuni , începerea urmaririi penale s-a dispus în conditii de legalitate.
Cu referire la notiunea de prejudiciu în întelesul legii penale: prejudiciul cauzat printr-o infractiune nu include – în sensul care intereseaza latura penala – penalitatile, dobanzile sau alte sume ce rezulta din prejudiciul cauzat. De altfel, în raport de prejudiciul cauzat se încadreaza juridic o fapta penala, fara a fi avute în vedere la stabilirea încadrarii juridice eventualele alte pretentii ce rezulta din fapta penala – dobanzi , penalitati, daune morale etc. De exemplu, în cazul infractiunii de înselaciune, la stabilirea încadrarii juridice a faptei în dispozitiile art. 215 al 5 Cp instanta va avea în vedere prejudiciul efectiv cauzat si nu penalitatile sau dobanzile ce ar decurge din acest prejudiciu, întrucat încadrarea juridica se face în raport de momentul epuizarii infractiunii care în cazul infractiunilor de rezultat este momentul efectuarii ultimului act material ce intra în continutul actiunii/inactiunii incriminate. Daca la stabilirea prejudiciului în sens penal s-ar avea în vedere si eventualele penalitati, dobanzi etc ce decurg din fapta penala s-ar ajunge ca încadrarea juridica a faptei sa primeasca diferite interpretari în functie de momentul trimiterii în judecata, al pronuntarii unei solutii de catre judecator etc si nu în functie de momentul comiterii faptei. De altfel , cuantumul dobanzilor , al penalitatilor, al majorarilor de întarziere nu constituie sume fixe si sunt influentate nu numai de momentul platii prejudiciului cauzat , ci si de momentul la care se sesizeaza instanta.
Prin urmare, în cazul infractiunii de evaziune fiscala ceea ce intereseaza încadrarea juridica si sanctionarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penala la momentul epuizarii acesteia, independent de penalitatile si dobanzile ce decurg din acest prejudiciu; în functie de prejudiciul cauzat si achitat se stabileste sanctiunea care se poate aplica faptuitorului. Încadrarea juridica a faptei nu poate depinde de hazard, de momentul trimiterii în judecata , de primul termen de judecata etc , existand cazuri în care de la momentul comiterii faptei pana la cel al sesizarii instantei si chiar al condamnarii în prima instanta trece o perioada îndelungata de timp în care “prejudiciul” cauzat se majoreaza – în speta de fata prejudiciul a fost achitat în luna decembrie 2010 , urmarirea penala începuta în luna februarie 2011 , trimiterea în judecata se realizeaza în luna iunie 2011, iar primul termen de judecata este stabilit pentru data de 6.10.2011.
Dispozitia de “acoperire integrala a prejudiciului cauzat” nu poate fi interpretata în sensul ca notiunea de prejudiciu , în întelesul legii penale , cuprinde si dobanzile, penalitatile si întarzierile etc, spre deosebire de notiunea de prejudiciu potrivit legii civile – care intereseaza si latura civila a procesului penal – care cuprinde toate prejudiciile cauzate prin fapta penala.
Ca legiuitorul a avut în vedere în cadrul notiunii de “acoperire integrala a prejudiciului cauzat” prejudiciul în întelesul legii penale rezulta si din dispozitiile ordonantei de urgenta nr 30/2011 care , în art XI prevede ca :
1.“Pentru obligatiile fiscale restante la data de 31.08.2011 penalitatile de întarziere se anuleaza sau se reduc astfel: penalitatile de întarziere se anuleaza daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la data de 31.12.2011; penalitatile de întarziere se reduc cu 50% daca obligatiile principale si dobanzile …se sting prin plata voluntara sau comensare pana la data de 30.06.2012.
2. pentru dobanzi datorate … conditia se considera îndeplinita daca …
3.în cazul prevazut la alineatul 1. se desfiinteaza total sau partial,chiar daca împotriva acestora sau exercitat sau nu cai de atac , actele administrative fiscale sau titlurile executarii prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor principale stinse potrivit alineat 1.
4. prevederile alineatelor 1-3 se aplica în mod corespunzator si pentru cota de 50% din majorarile de întarziere…
Prin urmare, se constata ca în toate cazurile prejudiciul efectiv cauzat statului prin fapta penala sau prin neplata contributiilor fiscale are în vedere creanta principala, creanta care produce dobanzi , penalitati de întarziere etc. Actul normativ nu face deosebiri între persoanele juridice, persoanele fizice , întreprinderile individuale, persoane cercetate penal pentru infractiuni fiscale si prin urmare, cine achita principalul si dobanda beneficiaza de prevederile ordonantei mentionate. Este de observat ca însusi legiuitorul vorbeste de plata creantei principale (principalul ) si de plata creantelor secundare – care deriva din acestea (accesoriul).
Prin urmare, instanta constata ca prejudiciul cauzat statului prin fapta inculpatei a fost integral acoperit la momentul începerii urmaririi penale, sens în care daca se constata ca s-a comis infractiunea de evaziune fiscala se face aplicarea dispozitiilor art 10 din L 241/2005.
Potrivit art 11 pct 1 lit c Cpp procurorul poate dispune încetarea procesului penal în unul din cazurile prevazute de art 10 lit f-h, i/1 si j Cpp. Singura data cand procurorul poate dispune sanctionarea unei persoane o constituie dispozitia art 11 pct 1lit b Cpp – respectiv art 10 lit b/1 Cpp ceea ce nu este cazul în speta. Per a contrario, procurorul nu poate dispune sanctionarea unei persoane cercetate penal decat în cazul prev de art 10 lit b/1 Cpp. Dispozitiile art 10 din L 241/2005 nu adauga la prevederile codului de procedura penala si nici nu pot fi interpretate în sensul ca procurorul poate dispune sanctionarea cu amenda cu caracter administrativ a unei persoane cercetate penal. Procurorul va sesiza instanta , în situatia în care nu va dispune scoaterea de sub urmarire penala pentru cazurile rpev de art 10 lit a-e Cpp sau încetarea procesului penal în vreunul din cazurile prev de art 10 lit f-h, i/1 si j Cpp. De altfel, în cuprinsul dispozitiilor art 9 din L 290/2004 actualizata se preved datele care se trec în cazierul judiciar al persoanei fizice: a) pedepsele … pronuntate prin hotarari penale definitive, d) pedepsele si masurile pronuntate prin hotarari penale definitive de instantele judecatoresti din strainatate…, e) hotararile definitive care impun modificari în cazierul judiciar.
Conform legii penale romane hotarari definitive pronunta instantele de judecata, procurorul dispunand prin rezolutii sau ordonante. Drept urmare, singura hotarare care poate fi trecuta în cazierul judiciar prin aplicarea dispozitiilor art 9 , 10 din L 241/2005 este cea pronuntata de o instanta de judecata. De altfel, din chiar cuprinsul dispozitiilor art 10 L 241/2005 constatam ca pedeapsa , redusa sau nu ca urmare a achitarii prejudiciului, ca si sanctiunea administrativa (cu caracter administrativ) nu pot fi aplicate decat de instanta de judecata printr-o hotarare în conditiile legii.
Prin urmare în mod corect s-a dispus sesizarea instantei de judecata pentru a aprecia asupra infractiunii de evaziune fiscala comisa de inculpata SS si eventuala sanctionare a acesteia. În ceea ce priveste sanctionarea inculpatei, instanta constata urmatoarele: în cazul în care prejudiciul cauzat statului si achitat de inculpata este de pana la 50.000 euro în echivalentul monedei nationale este obligatorie sanctionarea inculpatei cu amenda administrativa (cu caracter administrativ) neputandu-se dispune “nepedepsirea” inculpatei; în fapt, achitarea prejudiciului în cazul infractiunii de evaziune fiscala, conduce la înlocuirea raspunderii penale cu o sanctiune cu caracter administrativ prev de art 91 Cp. Ca în fapt , prin sanctionarea administrativa a inculpatei, se produce o înlocuire a raspunderii penale si nu o nepedepsire rezulta si din dispozitiile art 10 al 2 din L 241/2005 care prevad ca “dispozitiile art10 al 1 nu se aplica daca faptuitorul a mai savarsit o infractiune prevazuta de legea evaziunii fiscale într-un interval de5 ani….”. Sanctionarea administrativa conform art 10 din L 241/2005 , fiind trecuta în cazierul judiciar , face imposibila retinerea unei cauze de nepedepsire similare pe o durata de 5 ani.
Prin urmare, instanta constata ca achitarea prejudiciului de catre inculpata pana la prima zi de judecata conduce la aplicarea dispozitiilor art 11pct 2 lit b rap la art 10 lit i Cpp, sens în care se va aplica inculpatei pentru infractiunea de evaziune fiscala sanctiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei. La individualizarea judiciara a sanctiunii administrative instanta a avut în vedere pe de o parte faptul ca inculpata a achitat prejudiciul cauzat în integralitate la scurt timp de la calcularea acestuia de catre organele fiscale, anterior începerii urmaririi penale; pe de alta parte, este de remarcat faptul ca inculpata a achitat mare parte din prejudiciul accesoriu – dobanzi, penalitati si majorari de întarziere – care depaseste cuantumul prejudiciului principal – filele 52,53 dosar instanta.
În ceea ce priveste infractiunea de fals în declaratii prev de art 14 din OUG nr 16/2001 rap la art 292 Cp cu aplicarea art 41 al 2 Cp, Tribunalul constata ca fapta inculpatei nu prezinta pericolul social al unei infractiuni. Pentru a retine astfel, instanta are în vedere ca inculpata este la primul contact cu legea penala, a oferit informatii organelor fiscale cu privire la motivatia celor cuprinse în declaratiile sale de la R ; chiar daca acest fapt nu este scuzabil, instanta are a observa ca prejudiciul cauzat a fost achitat integral , inculpata contestand doar prejudiciul accesoriu (fila 26dosar u.p.) pe care însa l-a achitat aproape în întregime, statul mai avand de recuperat o suma de aproximativ 3.000 lei. (filele 52-54 dosar instanta). De asemenea , Tribunalul are în vedere ca infractiunea scop – evaziunea fiscala – este aparata de sanctiune penala urmare a achitarii prejudiciului, aspect care este analizat si în cadrul sanctionarii infractiunii mijloc – fals în declaratii. Totodata, instanta mai are a observa ca, despre fapta inculpatei , SC R – în calitate de colector de impozit -se putea sesiza oricand , dat fiind cantitatea mare de material feros pe care aceasta o declara ca provenind din gospodaria proprie, însa inculpata nu a fost atentionata în acest sens. Asa fiind, se va dispune cu rpivire la infractiunea prev de art 14 din OUG nr. 16/2001 raportat la art. 292 C.p cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. (20 acte materiale) achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit b/1 Cpp si se va aplica inculpatei amenda administrativa în cuantum de 500 lei.
Partea vatamata Statul Roman prin ANAF prin Administratia Finantelor Publice a mun. Brasov s-a constituit parte civila cu suma de 13.473 lei. Cu referire la latura civila a cauzei, Tribunalul constata urmatoarele : urmare a aplicarii cotei de 16% asupra venitului de 73.843 lei obtinut de catre inculpata organele fiscale au calculat un impozit pe profit în valoare de 11.815 lei. La aceasta suma, potrivit art.119 si art.120 alin.2 si alin.7 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala cu modificarile si completarile ulterioare, s-au calculat dobanzi, precum si penalitati de întarziere , cuantumul prejudiciului accesoriu ridicandu-se la suma de 13.473 lei. S-a apreciat ca inculpata a cauzat statului un prejudiciu total de în cuantum de 25.289 lei; urmare a raportului de inspectie fiscala , organele fiscale au emis decizia de impunere privind impozitul pe venit nr.248/19.11.2010 (fila 15 dosar instanta), decizie ce constituie titlu de creanta executoriu.
Asadar, retinem ca partea vatamata deja detine un titlu executoriu fata de inculpata cu privire la suma solicitata cu titlu de pretentii. Decizia de impunere emisa pe numele inculpatei nu poate fi anulata de instanta penala , întrucat nu acest titlu executoriu formeaza obiectul judecatii. Or a obliga inculpata sa plateasca din nou aceeasi suma pentru care deja exista un titlu executoriu presupune a dispune de doua ori cu privire la aceeasi persoana si la aceeasi suma. Statul roman are posibilitatea sa puna în executare creata fata de inculpata la momentul ramanerii definitive, în conditiile în care procesul penal suspenda executarea titlului executoriu. Mai mult decat atat, se constata ca pretentiile formulate de statul roman au fost în mare parte deja achitate pana la finalizarea cercetarilor , dispozitiile OUG 30/2011 – care prevad scutiri de la plata accesoriului , fiind în vigoare.
Potrivit art 11 din L 241/2005 în cazul comiterii de infractiuni de evaziune fiscala este obligatorie dispunerea de masuri asiguratorii. Instanta are a remarca faptul ca Ministerul Finantelor Publice – prin DGFP Brasov a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra imobilului cu nr cadastral 112965 C1-U2/UAT Brasov apartinand inculpatei. Dat fiind solutia pronuntata pe latura civila a cauzei, instanta nu se va pronunta cu privire la legalitatea si temeinicia instituirii acestei masuri de catre DGFP, în conditiile în care titlul executoriu emis fata de inculpata nu a fost anulat.
Constatam ca în cursul urmaririi penale s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile ale inculpatei, iar prin încheierea nr.31516/07.04.2011 la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov s-a notat sechestrul asigurator asupra imobilului cadastral nr.112965 C1-U2/UAT Brasov. Tribunalul are a remarca faptul ca desi se achitase prejudiciul anterior începerii urmaririi penale, sechestrul asigurator priveste atat prejudiciul principal,cat si cel accesoriu cu care partea vatamata s-a constituit parte civila. Asadar, asupra bunurilor imobile apartinand inculpatei s-au aplicat doua masuri asiguratorii cu privire la aceeasi fapta, însa cu prejudiciu apreciat diferit de cele doua institutii care au aplicat aceasta masura. Întrucat doar sechestrul asigurator aplicat de procuror intereseaza cauza penala , instanta se va pronunta cu privire la acesta si va dispune ridicarea sa. Pentru a dispune astfel Tribunalul are a observa ca sechestrul asigurator nu se poate aplica decat pentru suma care constituie prejudiciul cauzat, iar daca la momentul instituirii sale prejudiciul sau o parte din acesta a fost achitat, masura se dispune cu referire la suma ce mai este de recuperat. La momentul instituirii sechestrului asigurator în cauza penala prejudiciul principal fusese achitat; prejudiciul accesoriu a fost recuperat în cea mai mare parte. Instanta mai are a remarca faptul ca dispozitiile OUG 30/2011 nu fac deosebire între debitori, iar cu privire la prejudiciul accesoriu (care nu a interesat latura penala a cauzei) exista deja dispusa o masura asiguratorie urmare a sechestrului instituit în baza deciziei de impunere care constituie titlu executoriu. Asa fiind, se constata ca masura sechestrului asigurator nu mai este dictata de interesele cauzei penale, sens în care se va dispune ridicarea masurii asiguratorii dispusa de Ministerul Public în cursul urmaririi penale.
