În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. Iaşi, cu sediul în…, s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 31, dosar instanţă) cu suma totală de 61.546 lei, la care a solicitat să fie adăugată dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. 92/2003 calculată pe fiecare zi de întârziere până la data plăţii şi achitării integrale a debitului datorat de inculpat.
Potrivit constituirii de parte civilă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, suma solicitată cu titlu principal este compusă din datoriile efective înregistrate la bugetul de stat pentru plata impozitului pe venituri din salarii, contribuţia individuală de asigurări sociale, contribuţia personalului la fondul de şomaj şi contribuţia pentru asigurări de sănătate şi este în sumă de 51.188 lei, restul sumelor solicitate constituind accesorii calculate în conformitate cu dispoziţiile OG 92/2003, respectiv majorări de întârziere, penalităţi şi dobânzi, percepute în conformitate cu dispoziţiile art. 120 şi urm. din OG 92/2003.
Faţă de modul în care au fost formulate pretenţiile civile, instanţa constată că, în fapt, partea civilă a calculat penalităţi şi majorări la sumele datorate de societatea administrată de inculpat către bugetul de stat, în sumă totală de 10.348 lei, care au figurat în plângerea penală formulată de această instituţie (filele 3-5, d.u.p.), pentru ca, în cursul judecăţii, să cumuleze aceste accesorii la debitul principal, iar la suma rezultată a solicitat să fie calculată dobânda legală.
Or, întrucât regimul juridic al acestor sume este tocmai de a sancţiona nerespectarea termenului prevăzut pentru onorarea obligaţiilor de plată către stat şi pentru a compensa prejudiciul produs prin întârzierea în plata sumelor datorate, ele având caracterul unor obligaţii fiscale accesorii, prin solicitarea aplicării dobânzii legale la aceste sume se realizează, în fapt, o dublă reparare a aceluiaşi prejudiciu.
Acest aspect contravine atât principiilor de drept comun în materia răspunderii civile, în conformitate cu care se interzice perceperea de „dobândă la dobândă”, cât şi dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 119 alin. 2 din OG 92/2003, în conformitate cu care „Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii”
Or, potrivit adresei nr. 47498/12.05.2011 a ANAF (fila 200, d.u.p.), rezultă că toate accesoriile pretinse de partea civilă au fost stabilite în conformitate cu normele procesual fiscale, prin decizii emise în acest sens de către organul fiscal.
În plus, instanţa constată că organul fiscal nu a respectat ordinea stingerii datoriilor, în conformitate cu normele fiscale, imputând suma achitată de inculpat, de 4091 lei, atât asupra debitului principal cât şi asupra accesoriilor deşi ordinea imperativă prevăzută de lege, spre deosebire de dreptul comun, viza stingerea cu prioritate a obligaţiei fiscale principale.
Prin urmare, în stabilirea obligaţiei principale datorată de inculpat şi de partea responsabilă civilmente, instanţa va avea în vedere această ordine imperativă, rezultând astfel că suma principală datorată este de 51.188 lei (55.289 lei – 4091lei )
În aplicarea dispoziţiilor sus-menţionate, rezultă că, pentru admiterea acţiunii civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii:
1.să existe o faptă ilicită;
2.o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciul a cărui reparare se cere;
3.să existe un prejudiciu cert, atât în ceea ce priveşte existenţa, cât şi modalitatea de reparare;
4.vinovăţia autorului faptei ilicite
Instanţa va reţine ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluţionarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracţiunea pentru care se va dispune condamnarea inculpatului, precum şi vinovăţia sa în comiterea acestora.
Cât priveşte suma concretă ce reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, instanţa reţine ca fiind dovedită suma de 51.188 lei, reprezentând sumele datorate efectiv de către inculpat şi neachitate.
Referitor la accesoriile solicitate, ce au caracterul unor obligaţii fiscale accesorii, instanţa reţine că acestea au fost calculate de către organul fiscal, în mod legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 120 şi urm din OG 92/2003, prin întocmirea unor decizii în acest sens şi ţinând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât şi de penalităţi şi majorări de întârziere, motiv pentru care se impune a fi obligat inculpatul şi la plata acestor accesorii, în sumă de 10.348 lei. (ţinând cont că instanţa a scăzut suma plătită de inculpat în cursul urmăririi penale din contul debitului principal şi nu a accesoriilor, acestea menţinându-se la nivelul pretins de partea civilă la momentul formulării sesizării penale).
Cu toate acestea, având în vedere că partea civilă a solicitat şi acordarea dobânzii legale la suma datorată de inculpat bugetului de stat şi neachitată până în prezent, faţă de dispoziţiile art. 120 din OG 92/2003, instanţa va admite în parte acest capăt de cerere.
Admiterea în parte a acestei cereri se va face prin raportare doar la debitul principal rămas în sarcina inculpatului, ţinând cont că pentru o parte din perioada scursă de la momentul scadenţei acestuia şi până în prezent, respectiv până la data de 18.02.2010, au fost calculate şi pretinse accesoriile fiscale, accesorii ce urmează a fi acordate de instanţă şi că partea civilă a procedat în mod nelegal cumulând debitul principal cu accesoriile şi apoi pretinzând ca dobânda legală să vizeze suma totală rezultată.
Or, după cum s-a arătat mai sus, nu pot fi acordate dobânzi la obligaţiile fiscale accesorii, calculate conform legii (art. 119 alin. 2 din OG 92/2003).
