Prin Rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor D. A. B. şi S. M. C. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, constând în aceea că în calitate de administrator al SC IZ. SRL C, nu au înregistrat în contabilitate ori în alte documente legale ale societăţii operaţiunile comerciale desfăşurate şi veniturile realizate, primul în perioada 31.03.2004-11.05.2005, iar cel de al doilea în perioada 03.05.2005- 31.12.2005.
Fapta inculpatului D. A. B. a produs bugetului de stat un prejudiciu de 2160717,6446 lei nerecuperat, iar a inculpatului S. M.C. de 2095694 lei, de asemenea nerecuperat.
s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că în perioada 31.03.2004-11.05.2005 inculpatul D. A. B. a fost unic asociat şi administrator al SC IZ. SRL C, în toată această perioadă efectuând activităţi comerciale cu material lemnos, dar fără a întocmi evidenţe contabile şi fără a depune la organele fiscale declaraţii de impunere.
Din verificări a rezultat că doar la data de 13.05.2005 a depus prima declaraţie cu privire la impozitul pe profit şi TVA-ul datorat bugetului consolidat al statului, iar la data respectivă nici nu mai avea calitatea de administrator, iar declaraţia a fost depusă după declanşarea controlului fiscal.
De asemenea, în aceiaşi perioadă, inculpatul nu a solicitat deducerea TVA-ului deoarece acest lucru ar fi declanşat controlul, iar el nu dispunea de evidenţe contabile şi până la data de 20.02.2006 nu a depus nici o sumă de bani cu titlu de obligaţii faţă de bugetul de stat, deşi a făcut încasări şi a realizat profituri însemnate.
s-a mai constatat că deşi a emis facturi în valoare de 8.181.259.299 lei rol, faţă de care datora impozit pe profit de 1.718.807.319 lei rol, a declarat la data de 13.05.2005 că datorează doar suma de 176.807.319 lei, adică de aproximativ 10 ori mai puţin decât datora în realitate.
Pe de altă parte, chiar inculpatul a recunoscut că a fost fictivă tranzacţia cu îmbrăcăminte bituminoasă efectuată cu SC A. SRL Comăneşti şi SC SRLC.
s-a mai reţinut prin actul de sesizare că există suspiciuni şi cu privire la modalitatea de întocmire a documentelor contabile prezentate de inculpat, deoarece parte a administratorilor societăţilor comerciale ce apăreau pe facturile
4
fiscale au declarat că nu au avut nici o relaţie comercială cu societatea administrată de inculpat şi nici nu îl cunosc pe acesta.
In cursul urmării penale s-a efectuat expertiză contabilă cu ale cărei concluzii nu a fost de acord inculpatul astfel că a prezentat o seria de documente contabile despre care a susţinut că le-a găsit între timp la domiciliu.
In aceste condiţii a fost efectuat un nou control şi s-a constatat că valoarea prejudiciului adus bugetului de stat este mult mai mare, s-a efectuat o nouă expertiză contabilă care a concluzionat că prejudiciul cauzat de fapta inculpatului este de 255528950 lei rol impozit pe profit şi 190241262 lei rol tva.
Ulterior, la data de 01.05.2005 inculpatul a cedat calitatea de administrator către inculpatul Stan Mihai Cătălin, încercând astfel să scape de sarcinile ce îi reveneau în calitate de administrator.
Inculpatul S. M. C. a ocupat funcţia de administrator al SC I. SRL în perioada 03.05.2005- 31.12.2005 şi a avut acelaşi comportament ca şi primul inculpat, nu a ţinut evidenţe contabile, nu a făcut nici o declaraţie de impunere, iar organele fiscale au stabilit un prejudiciu de 444915661 lei rol impozit pe profit şi 101220972 lei tva, expertiza contabilă efectuată în cauză concluzionând că prejudiciul cauzat este de 31854 lei ron impozit pe profit şi 38393 lei ron TVA.
Inculpatul S. M. C. a recunoscut parţial săvârşirea faptei, în timp ce inculpatul D. A. B. a negat săvârşirea faptei şi a susţinut că toate evidenţa contabilă i-a fost sustrasă, fiind victima unui furt.
Prin sentinţa penală nr. 173/23.03.2009 pronunţată de Judecătoria M. în dosarul nr. 2132/260/2008 au fost condamnaţi cei doi inculpaţi şi obligaţi la plata prejudiciilor cauzate.
Prin decizia penală nr. 446/09.11.2010 pronunţată de T. B. a fost admis apelul formulat de inculpatul D. A. B., a fost casată în totalitate sentinţa penală şi s-a dispus trimiterea cauzei la rejudecare.
Pe rolul Judecătoriei M. dosarul a fost reînregistrat sub acelaşi număr şi în cauză au fost reaudiaţi toţi martorii din lucrări, a fost efectuată expertiză contabilă, a fost audiat inculpatul S. M. C. şi inculpatul D. A. B. nu s-a prezentat.
Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa retine următoarele:
Inculpatul D. A. B. a deţinut funcţia de asociat unic şi administrator al SC I. SRL Comăneşti, de la înfiinţarea acesteia şi până la data de 01.05.2005 când a cedat toate părţile sociale către inculpatul S. M.C..
In perioada supusă observaţiei, obiectul principal de activitate al societăţii a fost intermedierea de material lemnos şi de construcţii.
Astfel cum rezultă din rapoartele de inspecţie fiscală efectuate în cauză, precum şi din declaraţiile inculpatului D. A. B., deşi în această perioadă societatea a desfăşurat activităţi comerciale, nu a depus declaraţiile prevăzute de lege privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturile privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada 31.03.2004-31.03.2005, acestea fiind depuse
5
toate în data de 13.05.2005, iar până la sfârşitul anului 2005 nu a mai fost depusă nici o declaraţie.
A susţinut inculpatul D. A. B. că în realitate a ţinut evidenţa contabilă a societăţii dar aceasta i-a fost sustrasă în luna aprilie 2005 şi a formulat plângere penală în acest sens la Poliţie C.
In cadrul cercetării judecătoreşti a fost efectuată adresă către această unitate care a precizat că nu a fost înregistrată nici o astfel de plângere de către inculpatul D. A. B..
De asemenea, organelor de inspecţie fiscală inculpatul nu le-a prezentat alte documente contabile, cu excepţia celor aflate la dosar, susţinând chestiune amintită, care s-a dovedit a fi în realitate falsă.
Pe de altă parte, întreaga modalitate de desfăşurare a activităţilor comerciale de către inculpatul D. A. B. reflectă rea credinţă şi nesocotirea valorilor ocrotite de lege.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa are în vedere tranzacţia ce este amintită şi în cadrul Rechizitoriului, privitoare la îmbrăcămintea bituminoasă, tranzacţie despre care şi inculpatul a recunoscut că a fost fictivă.
De asemenea, se mai are în vedere şi faptul că deşi pe unele facturi fiscale prezentate de inculpat ca dovadă a faptului că ţinea evidenţa contabilă, la rubrica mijlocului de transport folosit au fost menţionate ori autoturisme care nu erau înmatriculate la momentul emiterii facturilor, astfel cum rezultă din adresa aflată la fila 89 voi. II urmărire penală, sau autoturisme pe care în realitate nu le folosise, conform declaraţiei martorului M. I. posesor al autoturismelor cu nr. de înmatriculare BC 05 CNT şi BC 06 CNT (fila 45 dup voi 2).
Pe de altă parte, potrivit art. 6 din legea nr. 82/ 1991 „orice operaţiune economico-fmanciară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.
Conform art. 10 din acelaşi text de lege răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului.
In aceste condiţii, răspunderea pentru neînregistrarea veniturilor realizate revine administratorului societăţii, această calitate fiind deţinută iniţial de inculpatul D. A. şi ulterior de inculpatul S. M. C.
Din toate cele menţionate instanţa constată că inculpatul D. A. B., cu intenţie, nu a ţinut evidenţa contabilă, nu a depus toate declaraţiile prevăzute de lege, a ascuns veniturile reale ale societăţii, în scopul evitării achitării obligaţiilor fiscale către stat, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
In ce îl priveşte pe inculpatul S. M. C, instanţa constată că acesta a recunoscut că nu a depus nici o declaraţie privind veniturile, că a eliberat mai multe facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în contabilitate şi mai precis nu a ţinut evidenta contabilă.
6
A mai precizat inculpatul că a preluat societatea la propunerea inculpatului Daiea Andrei, iar acesta i-a remis în acest scop suma de 300 lei.
Chiar şi în această situaţie, inculpatul răspunde însă pentru faptele sale şi instanţa constată că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
In concluzie, pentru toate aceste considerente, instanţa va condamna ambii inculpaţi pentru săvârşirea faptei pentru care au fost trimişi în judecată.
In ce îl priveşte pe inculpatul D. A., pentru motivele reţinute mai sus, pentru faptul că a încercat să se sustragă răspunderii penale prin cesionarea părţilor sociale către cel de al doilea inculpat pe care 1-a plătit pentru a-i cumpăra părţile sociale, bănuind că doar acesta va răspunde pentru toate prejudiciile cauzate, cesiune ce a avut loc după ce au început controalele inspectorilor fiscali, instanţa apreciază că se impune ca pedeapsa ce îi va fi aplicată să fie executată cu privare de libertate.
De asemenea, la stabilirea pedepsei nu va fi reţinută nici o circumstanţă atenuantă, instanţa raportându-se la comportamentul avut de inculpat înainte şi după începerea urmării penale, precum şi a cercetării judecătoreşti, doar lipsa antecedentelor penale neconstituind o astfel de circumstanţă.
Astfel, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal va fi condamnat inculpatul D. A. B. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
I se vor interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a, lit. b cod pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin 2 Cod penal.
Deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul D. A. a fost încarcerat, parte pe teritoriul Italiei, parte pe teritoriul României, în baza mandatului de executare ce a fost emis de Judecătoria Moineşti în baza sentinţei penale ce a fost pronunţată iniţial în prezenta cauză, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 coroborat cu prev. art. 88 Cod penal, se va computa, respectiv deduce, din pedeapsa ce va fi aplicată prin prezenta, perioada de arest efectuată pe teritoriul Italiei şi pe teritoriul României, în baza mandatelor de executare emise în baza sentinţei penale 173/23.03.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti, de la data de 24.01.2010 până la data de 23.11.2010.
In ce îl priveşte pe inculpatul S. M. C. instanţa constată de asemenea o nesocotire gravă a valorilor sociale ocrotite de lege, fiind de acord cu preluarea unei societăţi, preluare al cărui scop în mod evident îl cunoştea, precum şi continuarea activităţii acesteia şi fraudarea bugetului de stat, urmând a fi reţinută şi antecedenţa penală a acestuia.
In aceste condiţii, în baza art. 9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal va fi condamnat inculpatul S. M. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Deoarece potrivit fişei de cazier rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 506/2005 pronunţată de Judecătoria C. la pedeapsa de 1 an închisoare şi executarea acesteia a fost suspendată condiţionat, în baza art. 85 Cod penal va fi anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în
7
baza art. 33 lit. a Cod penal şi art. 34 lit. b Cod penal se va dispune contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
I se vor interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art 64 alin 1 lit. a teza a II a, lit. b Cod penal în condiţiile şi pe durata prev. de art 71 alin 2 Cod penal.
In ce priveşte latura civilă a cauzei Statul Român- Ministerul Economiei şi Finanţelor- ANAF – DGFP B. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2095694 lei ron, prezentată defalcat în cadrul ultimelor obiecţiuni pe care le-au formulat în cauză, fila 146.
Astfel cum am arătat mai sus, în cadrul cercetării judecătoreşti a fost efectuată expertiză contabilă prin care să se stabilească pentru fiecare din inculpaţi în parte prejudiciul adus bugetului consolidat al statului.
Prin această lucrare s-a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat de cei doi inculpaţi este de 84058 lei.
Instanţa nu va reţine însă aceste concluzii deoarece analizând lucrarea rezultă că la stabilirea prejudiciului expertul a avut în vedere faptul că valoarea achiziţiilor ar fi fost mai mare decât a vânzărilor, situaţie în care tva-ul de recuperat ar fi mai mare decât tva-ul de plată, situaţie în care chiar societatea ar fi avut de recuperat taxa pe valoare adăugată.
Operaţiunea pe care o descrie expertul contabil este printre altele un beneficiu fiscal, însă la baza acordării acestuia stă certitudinea că declaraţiile efectuate, documentele emise şi înregistrate, sunt reale, certitudine ce nu rezultă în prezenta cauză, aşa cum s-a prezentat pe larg mai sus.
Mai mult, aceste deduceri despre care face vorbire expertul contabil au loc la solicitarea contribuabilului, iar în cazul de faţă contribuabilul, în speţă societatea administrată de inculpaţi, neavând o evidenţă contabilă şi nedepunând declaraţiile prevăzute de lege, nici nu a solicitat deducerea TVA-ului.
Pe de altă parte, nici varianta solicitată de partea civilă care a ajuns la prejudiciul solicitat prin estimare nu poate fi acceptată atât timp cât există un raport de expertiză contabilă ce a fost efectuat pe baza documentelor contabile aflate în cadrul dosarului de urmărire penală.
Acest din urmă raport este raportul final de expertiză efectuat în cadrul urmării penale şi cei doi inculpaţi vor fi obligaţi la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente a sumelor stabilite prin această lucrare.
Astfel, în baza art 14, 346 alin 1 Cod proc. pen. raportat la art. 998, 1000 alin 1 si 3, 1003 cod civ. Va fi obligat inculpatul D. A. B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL C. la plata despăgubirilor civile în suma de 25552,895 lei reprezentând impozit pe profit şi în sumă de 19024,12 lei reprezentând TVA, la care se vor adăuga penalităţi si dobânzi aferente ce vor fi calculate de la data de 25.04.2005 pana la data achitării in totalitate a obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, către partea civila Statul Român- Ministerul Economiei şi Finanţelor- ANAF – DGFP B..
8
In baza art. 14, art. 346 alin 1 cod proc. pen. raportat la art 998, 1000 alin 1 si 3, 1003 cod civil va fi obligat inculpatul S. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL C. la plata despăgubirilor în sumă de 31854 lei, reprezentând impozit pe profit şi în sumă de 38393 lei reprezentând TVA, la care se vor adăuga penalităţi şi dobânzi ce vor fi calculate de la data de 25.04.2005 pana la data achitării in totalitate a obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, către partea civila Statul Roman- Ministerul Economiei si Finanţelor, ANAF-DGPB..
In baza art. 65 Cod penal cu referire la art. 64 alin 1 lit. c Cod pen. şi art 12 din Legea nr. 241/ 2005, cu aplic. art. 14 alin 4 Cod pen. li se vor interzice inculpaţilor dreptul de a ocupa funcţia de administrator în cadrul societăţilor comerciale pe o durata de 5 ani.
In baza art. 14 alin 3 cod proc. pen. raportat la art. 346 Cod proc. pen. dispune înscrierea în evidenţele contabile ale SC I. SRL a facturilor fiscale şi în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu referire la prevederile Legii nr. 26/1990 se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si in forma legalizata, in vederea efectuării menţiunilor necesare in registrul comerţului.
In baza art. 191 alin 1,3 cod proc. pen va fi obligat inculpatul D. A. B., in solidar cu partea responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat in suma de 3000 lei.
Va fi obligat inculpatul D. A. B. să plătească suma de 920 lei către expertul B. V. L.., reprezentând contravaloare supliment onorariu.
In baza art. 191 alin 1,3 cod proc. pen va fi obligat inculpatul S. M. C, în solidar cu partea responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat in suma de 2000 lei, din care 200 lei onorariu avocat.
Se va dispune plata onorariului avocat in suma de cate 200 lei, către avocat R. A. M. din fondurile MJ către Baroul B.- Serviciul de asistenţă juridică M..
