TRIBUNALUL SATU MARE – SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ NR. 54/07.04.2016, RĂMASĂ DEFINITIVĂ PRIN NECONTESTATE
Revizuire. Hotărâri ce pot fi supuse revizuirii.
Din analiza dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a-f Cod procedură penală, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, de amânare sau renunţare la aplicarea pedepsei, de achitare ori de încetare a procesului penal.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii. În acest sens, soluţiile ce pot fi pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară care examinează plângerea împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, nu sunt supuse revizuirii.
Extras hotărâre:
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea formulată în scris şi transmisă Curţii de Apel Oradea unde a fost înregistrată la data de … 2016 sub nr. …/38/A/2016, petenţii X şi Z, în calitate de inculpaţi contestatori au solicitat revizuirea Încheierii penale nr. …/2015 a Tribunalului Satu Mare şi a Încheierii penale nr. …/2015 a Tribunalului Satu Mare.
În motivarea cererii, revizuienţii arată următoarele:
„Faţă de revizuienţi s-a dispus soluţia de clasare a cauzei în temeiul dispoziţiilor art.315 Cod procedură penală coroborat cu dispoziţiile art.16 litere h Cod procedură penală, precum şi cu dispoziţiile art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, pentru săvârşirea evaziune fiscală, faptă prevăzută de dispoziţiile art.9 alin.1 litera c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea unei sancţiuni administrative, dar şi clasarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art.315 Cod procedură penală, coroborat cu dispoziţiile art.16 litera b, Cod procedură penală, privind săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă şi prevăzută de dispoziţiile art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicare art.38 Cod penal, precum şi evaziune fiscală, fapta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art.8, alin.1, Legea nr. 241/2005, fiind absorbită ca şi conţinut de conţinutul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prin înregistrarea în evidenţa contabilă a unor documente fiscale care nu au la baza operaţiunii comerciale reale.
În cauza dosar nr. …/83/2014 a Tribunalului Satu Mare am înţeles să atacăm soluţia de clasare, ca şi extras din rechizitoriul întocmit la data de … 2014 în cauza penală nr. …/P/2012, iar instanţa o dispus disjungerea acestei cereri şi înregistrarea separată la Tribunalul Satu Mare, formându-se dosar nr. …/83/2015 a Tribunalului Satu Marc, finalizată prin pronunţarea încheierii definitive nr. …/2015, plângerea fiind respinsă ca lipsită de obicei, între timp realizându-se încheierea în soluţionare cereri excepţii de restituire dosar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare. Desigur că, referitor la plângerea împotriva soluţiei de clasare, implicit pentru fapte disjunse din conţinutul infracţiunilor pentru care ulterior coinculpaţii au fost trimişi în judecată, solicităm admiterea plângerii, în sensul să dispuneţi soluţia clasării şi pentru faptele de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de dispoziţiile art.9 litera c), alin.1 C.P.P. stabilirea prejudiciului şi posibilitatea legală de îndeplinire a condiţiei de impunitate, prin recuperarea prejudiciului. Este evident că intervenind clasarea, prin însăşi completări ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, arătându-se că infracţiunea de complicitate la evaziune fiscala prin înregistrarea în contabilitate a unor documente contabile care nu au la baza operaţiuni reale, absoarbe în conţinut evaziunea fiscală prevăzută de dispoziţiile art.8 din Legea nr.241/2005 este un non sens, în opinia Parchetului aceste instituţii fiind identice, ceea ce nu este real. Dacă nu există infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art.8 alin.1 din Legea nr. 241/2005 fiind absorbită de cea de complicitate în forma redată, înregistrări de acte care nu reflectă operaţiuni reale, înseamnă că această formă de participaţie este săvârşită în alt mod, pentru că în modul descris nu există, din ceea ce a completat Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
În altă ordine de idei, s-a emis din nou rechizitoriu şi din nou un extras din acesta, cu soluţie de clasare identica, cu amendă administrativă identică, extras din rechizitoriul din … 2015, emis în acelaşi dosar nr. …/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, desigur că am formulat în cadrul dosar nr. …/83/2015 al Tribunalului Satu Marc, plângere, dar aceasta nu a fost soluţionată în nici un chip, pronunţându-se o încheiere nedefinitivă, care a fost atacată cu o contestaţie de către subsemnaţii revizuenţi. Implicit deducem, că a rămas aceeaşi soluţie de clasare, trebuie să mai achităm o amendă pentru aceeaşi fapta, ceea ce reprezintă o situaţie nelegală, o cauza clară de ne bis in idem.
Este adevărat că dispoziţiile art.278 din vechiul Cod proc.pen. nu prevăd decât calea internă de atac a actelor organelor de urmărire penală în sensul că actele şi măsurile luate de procuror sunt supuse numai controlului ierarhic din cadrul Ministerului Public. Această dispoziţie limitează însă nefiresc dreptul de acces liber la justiţie consacrat de art.21 din Constituţia României şi de art.13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, modificată prin Protocolul nr.11, care au devenit norme de drept intern şi care, în baza dispoziţiilor art.11 alin.2 şi art.20 alin.2 din Constituţie, se aplică cu prioritate. Atât timp cât este vorba de acte şi măsuri luate într-un proces penal, este necesar ca cel nemulţumit sa poată uza atât de controlul ierarhic intern, cât şi de controlul din partea instanţelor judecătoreşti.
De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională care, prin decizia nr.486 din 2 decembrie 1997 (publicata în M.Of. l05/6martie 1998), a constatat că art.278 din Cod proc.pen. este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.
Ori, cum deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru instanţe în baza art.145 alin.2 teza I din Constituţie, având totodată în vedere şi dispoziţiile art.2 din Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului persoanelor de a se adresa justiţiei, precum şi principiul de drept consacrat de art.3 Cod Civil care interzice judecătorului să refuze judecata pe motiv că legea nu stabileşte o procedură (cum este în cauza de faţă) instanţa a constatat că plângerea formulată în speţă este admisibilă şi urmează să o examineze pe fond, neintervenind alte motive care să împiedice acest lucru (cum ar fi, de exemplu prescripţia răspunderii penale).
Actual, apreciem că plângerea şi în ultimul dosar trebuia să primească o soluţie, instanţa nu s-a pronunţat deloc asupra acesteia, dar apreciem ca s-a menţinut, sau cel puţin dacă s-ar respinge contestaţia această soluţie ar rămâne în sensul că trebuie să achităm o amendă de două ori pentru aceeaşi faptă, aspect nelegal.
Văzând aceste temeiuri solicităm admiterea revizuirii penale, cele două hotărâri judecătoreşti, încheieri, în ciuda faptului că sunt pronunţate în plângere împotriva soluţiei de clasare sunt supuse revizuirii penale deoarece nu se pot concilia, încalcă principiul ne bis in idem.”
În drept, revizuienţii invocă cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, precum şi dispoziţiile art. 341, art. 339 Cod procedură penală.
Printr-o adresă din data de … .03.2016, cererea revizuienţilor X şi Z a fost transmisă spre competentă soluţionare Tribunalului Satu Mare, unde a fost înregistrată sub dosar cu nr. de mai sus, la data de … .03.2016.
În vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a cererii s-a dispus ataşarea dosarului nr. …/83/2015 al Tribunalului Satu Mare în care s-a pronunţat Încheierea penală nr. …/2015 (prima hotărâre a cărei revizuire se solicită) şi a dosarului cu nr. …/83/2015 al Tribunalului Satu Mare în care s-a pronunţat Încheierea penală nr. …/2015 (a doua hotărâre a cărei revizuire se solicită). Reţinând că dosarul cu nr. …/83/2015 al Tribunalului Satu Mare se află pe rolul instanţei, în curs de judecată au fost ataşate Încheierea penală nr. …/2015 pronunţată în acesta şi dispozitivul Încheierii penale nr. …/21.03.2016 a Curţii de Apel Oradea, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate în cauză împotriva încheierii nr. …/2015.
La termenul de judecată (camera de consiliu din data de … .03.2016) fixat în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu, s-a constatat că revizuienţii, legal citaţi nu se prezintă iar după ce au fost luate concluziile procurorului, instanţa a reţinut cauza în pronunţare.
Trecând la analiza cererii de revizuire formulată, a actelor şi lucrărilor aflate la dosar, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, în cameră de consiliu şi cu citarea petenţilor revizuienţi, conform dispoziţiilor art. 459 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa a reţinut următoarele:
Cererea de revizuire a fost formulată de către inculpaţii X şi Z, faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, emis în dosar nr. …/P/2012 al acestei unităţi de parchet, pentru săvârşirea, de către fiecare dintre aceştia a infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală.
Rechizitoriul privind pe inculpaţii revizuienţi a fost înregistrat iniţial pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar cu nr. …/83/2014, în care prin Încheierea penală nr. …/… 2015, s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare în vederea refacerii actului de sesizare al instanţei, conform art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală. Această hotărâre a rămas definitivă prin necontestare aşa încât dosarul de urmărire penală a fost restituit la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare la data de … 04.2015.
După refacerea actului de sesizare al instanţei, s-a emis un nou rechizitoriu în dosar nr. …/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu care a fost sesizată instanţa la data de ….05.2015. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar cu nr. …/83/2015, şi în prezent se află în cursul judecăţii, fiind finalizată procedura de cameră preliminară la data de … 03.2016, când prin Încheierea penală nr. …/CC/… 03.2016 a Curţii de Apel Oradea au fost respinse contestaţiile inculpaţilor din această cauză împotriva Încheierii penale nr. …/JCP/… 10.2015 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a dispus respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de către inculpaţi şi începerea judecăţii.
Din cuprinsul cererii introductive de instanţă, rezultă că revizuienţii X şi Z solicită revizuirea celor două încheieri (nr. …/2015 şi nr. …/2015 ale Tribunalului Satu Mare) pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară, la finalizarea procedurii de cameră preliminară efectuată ca urmare a sesizărilor succesive cu rechizitoriul emis în dosar nr. …/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, aşa cum s-a arătat mai sus.
Revizuienţii arată că cele două hotărâri nu se pot concilia cât timp prin prima dintre hotărâri, a fost respinsă ca rămasă fără obiect, plângerea formulată de către petenţii X şi Z împotriva dispoziţiei de clasare dispusă de procuror, prin acelaşi rechizitoriu prin care a sesizat instanţa de judecată iar prin cea de a doua hotărâre, judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronunţat în nici un fel la plângerea formulată de către aceeaşi petenţi împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror, prin acelaşi rechizitoriu prin care a sesizat şi instanţa de judecată (cel de-al doilea rechizitoriu, întocmit din nou ca urmare a dispoziţiei judecătorului de cameră preliminară).
Din cuprinsul Încheierii penale nr. …/2015 pronunţată în dosar cu nr. …/83/2015 al Tribunalului Satu Mare (prima hotărâre a cărei revizuire se solicită), rezultă că obiectul acestei cauze l-a reprezentat plângerea formulată de către petenţii X şi Z împotriva soluţiei procurorului de clasare a cauzei, soluţie dispusă prin acelaşi rechizitoriu emis în dosar nr. …/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, prin care s-a dispus şi trimiterea acestora în judecată, plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 340 Cod procedură penală.
Prin soluţia adoptată, de respingere ca rămasă fără obiect, s-a reţinut că atâta timp cât prin Încheierea penală nr. …/JCP/13.03.2015 pronunţată în dosar nr. …/83/2014 a Tribunalului Satu Mare, au fost admise cererile formulate de inculpaţii din cauză, printre care şi petenţii X şi Z, şi în baza art.346 alin.3 lit.a Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare în vederea refacerii actului de sesizare al instanţei, plângerea acestora a rămas fără obiect.
Din cuprinsul Încheierii penale nr. …/2015 pronunţată în dosar nr. …/83/2015 al Tribunalului Satu Mare (a doua hotărâre a cărei revizuire se solicită), rezultă că obiectul acestei cauze l-a reprezentat verificarea legalităţii sesizării instanţei, legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Este adevărat că în cadrul cererilor şi excepţiilor formulate de către inculpaţii …, în procedura de cameră preliminară, aceştia au formulat şi o plângere împotriva soluţiei de clasare cuprinsă în acelaşi rechizitoriu (aspect consemnat în cuprinsul încheierii nr. …/2015 la fila 20), dar prin soluţia adoptată judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronunţat asupra acesteia. Încheierea nr. …/2015 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare a rămas definitivă prin Încheierea penală nr. …/CC/21.03.2016 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, prin care au fost respinse contestaţiile inculpaţilor.
Cererea formulată de către revizuienţii X şi Z privind revizuirea celor două hotărâri pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Din analiza disp.art.453 alin.1 lit.a-f Cod proc.pen., care stabileşte cazurile de revizuire rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, de amânare sau renunţare la aplicarea pedepsei, de achitare ori de încetare a procesului penal.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Ori, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art.341 alin.7 pct.2 Cod proc.pen. de către judecătorul de cameră preliminară care examinează plângerea împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, respectiv în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art.346 Cod proc.pen. de către judecătorul de cameră preliminară la finalizarea procedurii de cameră preliminară, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală/fază procesuală a procesului s-ar rezolva fondul cauzei, cât timp niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauzele având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art.340 Cod proc.pen., respectiv soluţionarea cererilor şi excepţiilor în proceda camerei preliminare conform art.346 Cod proc.pen., o astfel de cale de atac nu este admisibilă întrucât s-ar contraveni principiului instituit prin art.129 din Constituţia României potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Totodată, prin decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii nr.17/19.03.2007 privind admisibilitatea cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a şi b Cod proc.pen. din 1968 s-a stabilit cu caracter obligatoriu că astfel de cereri de revizuire sunt inadmisibile (decizia publică în M.Of.nr.542/17.07.2008).
În conformitate cu disp.art.474 ind.1 Cod proc.pen., această decizie îşi menţine valabilitatea şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală adoptat prin Lg.nr.135/2010.
Întemeiat pe considerentele mai sus expuse, în baza art.459 alin.5 rap.la art.459 alin.3 lit.e şi art.453 alin.1 lit.e Cod proc.pen., va fi respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de către revizuienţii X şi Z privind revizuirea Încheierii penale nr. …/2015 pronunţată în dosar nr. …/83/2015 a Tribunalului Satu Mare şi a Încheierii penale nr. …/2015 pronunţată în dosar nr. …/83/2015 a Tribunalului Satu Mare.
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen., revizuienţii urmează a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pe care le stabileşte în cuantum de 200 lei, câte 100 lei fiecare.
