Competenţa de soluţionare a litigiului purtând asupra executării silite a unei hotărâri pronunţate în contencios administrativ.
Acţiunea introductivă de instanţă poartă asupra aplicării unei amenzi şi obligării la despăgubiri de întârziere în sarcina pârâtelor pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 1963/4.11.2004 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ , astfel cum aceasta a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 68/R/10 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 24 , 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 25 din lege , instanţa de executare este cea care sancţionează şi stabileşte despăgubirile prevăzute la art. 24 alin.2 în situaţia neexecutării unei hotărâri pronunţate în contenciosul administrativ.
Instanţa de executare în acest gen de cazuri este instanţa care a soluţionat fondul litigiului în contencios administrativ astfel cum expres este definită aceasta în art. 2 alin.1 lit. ş din Legea nr. 554/2004.
Cum fondul cauzei în contencios administrativ a fost soluţionat de Tribunalul Braşov , urmează ca acesta să fie şi instanţa de executare în prezentul dosar.
Soluţia se impune având în vedere şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 care prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu procedura din prezenta lege.
Cum dispoziţiile art. 373 Cod procedură civilă sunt incompatibile cu cele ale art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 , urmează să se aplice aceste de pe urmă dispoziţii şi se va stabili drept instanţă competentă de soluţionare Tribunalul Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
