Comunicarea actelor de executare. Obligativitatea debitorului de a anunţa executorului judecătoresc în timpul executării silite schimbarea domiciliului.
Sentinţa civilă nr. 206/15.01.2016
Prin Sentinţa civilă nr.206/15.01.2016, pronunțată de Judecătoria Galați instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la titlu și ca tardivă contestația la executare formulate de contestatorul I.C.V., în contradictoriu cu intimata A.P. şi a respins, ca nefondată, cererea contestatorului de repunere în termenul de formulare a contestației la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat, în sinteză, că nu are cunoștință de titlul executoriu în baza căruia este executat silit şi că nu i-au fost comunicate în mod legal actele de executare silită. A menționat contestatorul că, de foarte mulți ani, locuiește în altă localitate, fapt cunoscut de creditoare, astfel încât s-a aflat în imposibilitate de a lua cunoștință de actele de executare și de a le contesta în termenul procedural, cererea de executare silită imobiliară fiind promovată cu rea-credință.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare și a cererii de repunere în termenul de formulare a contestației, instanţa a reţinut că, prin Sentința civilă nr. 11174/19.11.2010, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 4578/233/2010, pârâtul I. C. (contestatorul din cauză) a fost obligat la plata, către reclamanta A.P., a sumei de 9.372,49 lei, reprezentând 9.169,49 lei cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere și 200 lei cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea nr. 6549 din data de 08.11.2011, pronunțată de Judecătoria Galați în
dosarul nr. xxxx/xxx/20xxx, instanța a încuviinţat cererea petentului T. Ș. de executare silită a debitorului I. C., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 11174/19.11.2010, la cererea creditoarei A.P. în dosarul de executare nr. 695/TS/2011.
Actele de executare reprezentate de somația de plată pentru suma de 10.621,97 lei, reprezentând 9.372,49 lei debit și 1.249,48 lei cheltuieli de executare și înștiințarea debitorului despre înființarea popririi, au fost comunicate debitorului împreună cu copia titlului executoriu, la data de 18.11.2011, prin afișare la domiciliul menționat în titlul executoriu.
Actele de executare silită imobiliară, reprezentate de publicația de vânzare din data de 15.10.2012, pentru termenul de licitație la data de 20.11.2012 și raportul de expertiză prin care a fost evaluat imobilul, s-au comunicat debitorului la data de 19.10.2012, prin afișare pe ușa locuinței. Procesul-verbal de licitație din data de 21.12.2012 a fost comunicat debitorului la data de 27.12.2012 tot prin afișare la domiciliul acestuia.
Prin adresa nr. 027/05.02.2013, debitorul a fost înștiințat să se prezinte la executor pentru a ridica diferența de preț de 69.255,75 lei, înștiințarea fiind comunicată acestuia la data de 06.02.2013, tot prin afișare la adresa de domiciliu.
La data de 26.08.2010, în dosarul execuțional nr. 501/2010, debitorul a solicitat în scris eșalonarea sumei de 3.839,48 lei.
În drept, instanţa a reţinut că, potrivit art. 90 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, iar, dacă acesta nu se găsește la domiciliu, citația se afișează pe ușa locuinței, potrivit art. 92 alin. 1-4 C.proc.civ. de la 1865.
Totodată, a reținut că, în baza art. 98 din cod, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată.
Executarea silită fiind o fază a procesului, contestatorul debitor avea obligația, potrivit art. 98 C.proc.civ. de la 1865, de a anunța partea potrivnică și executorul despre schimbarea domiciliului.
Asta cu atât mai mult cu cât, din adresa din data de 10.02.2015, emisă de executor și din toate înscrisurile aflate în dosarul de executare, a rezultat că, pe rolul aceluiași executor judecătoresc, au fost înregistrate două dosare de executare silită având aceleași creditor și același debitor, respectiv dosarul execuțional nr. 501/TS/2010, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 9269/08.12.2008 și dosarul execuțional nr. 695/TS/2011, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 11174/19.11.2010, dosare ce au fost conexate și că debitorul contestator a solicitat executorului în scris, la data de 26.08.2010, în dosarul execuțional nr. 501/2010, eșalonarea plății debitului, fără a-și indica un alt domiciliu.
A rezultat totodată că debitorul nu a mai luat legătura cu executorul judecătoresc, deși avea cunoștință că este executat silit.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că contestatorul a venit în localitate și la imobilul executat silit la începutul anului 2012 și în vara aceluiași an, că unul dintre martori i-a adus la cunoștință că este executat silit de asociația de proprietari și că nu a răspuns la telefon atunci când a fost contactat de acesta.
Având în vedere faptul că prima somație de plată a fost comunicată la domiciliul cunoscut al debitorului contestator la data de 18.11.2011, că somația imobiliară s-a comunicat la același domiciliu la data de 08.03.2012, că actele de executare menționate s-au înscris pentru opozabilitate în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare, că ultimul act de executare reprezentat de înștiințarea debitorului să se prezinte să ridice suma rezultată din executarea silită s-a comunicat contestatorului la data de 06.02.2013, că contestatorul, așa cum s-a arătat, avea cunoștință despre faptul că are deschis un dosar de executare silită la BEJ T. Ș. la cererea creditoarei intimate A.P., dosar la care s-a conexat dosarul de executare contestat în cauză, că contestatorul venea periodic la imobilul executat silit și că acesta cunoștea că are datorii către asociația de proprietari, unde nu a mai achitat sume de bani din ianuarie 2012, fiind anunțat de martorul S. M. că urmează a i se vinde casa la licitație publică, se prezumă că contestatorul a avut cunoștință despre executarea silită, luând la cunoștință cel puțin în ianuarie 2012 când a venit acasă și a vorbit cu martorul S. M., astfel încât contestația la executare depusă la oficiul poștal la data de 27.06.2013 este formulată cu depășirea termenului procedural de 15 zile prevăzut de art. 400 C.proc.civ. de la 1865.
Instanța a apreciat că cererea de repunere în termenul de formulare a contestației la executare este nefondată, că contestatorul nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să promoveze contestația la executare în termenul procedural, cu atât mai mult cu cât contestatorul a acționat cu rea-credință, refuzând să furnizeze executorului judecătoresc și intimatei domiciliul sau numărul de telefon la care poate fi contactat de către aceștia și neachitându-și obligațiile legale de întreținere reținute în titlul executoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul invocând lipsa de temei legal pentru respingerea ca tardivă a contestaţiei la executare.
Prin Decizia civilă nr. 183/06.06.2016, analizând legalitatea sentinţei recurate prin prisma motivelor invocate şi potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că toate actele de executare contestate în prezenta cauză au fost comunicate contestatorului la adresa de domiciliu din Galaţi.
Chiar dacă acesta, în fapt, nu mai locuia la adresa sus-menţionată, ci în Cernavodă, potrivit propriilor susţineri, de începerea executării silite împotriva sa a avut cunoştinţă, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Prima instanţă a făcut o analiză detaliată a declaraţiilor de martori care, coroborate, conduc la concluzia că recurentul-contestator nu era străin de începerea acestei proceduri.
Cum ambele executări silite, atât cea pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 9269/08.12.2008, cât şi cea pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 11174/19.11.2010, în dosar de executare 695/TS/2011, ale cărui acte sunt contestate în prezenta cauză, vizau acelaşi imobil care reprezintă adresa de domiciliu dată de contestator, acesta avea obligaţia să aducă la cunoştinţa executorului mutarea de la adresă, sub sancţiunea neluării în seamă, conform art. 98 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Prin urmare, instanţa de recurs a reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat că transmiterea actelor de executare la domiciliul pe care debitorul şi l-a indicat, fără a aduce la cunoştinţă mutarea din localitate, face ca apărările contestatorului şi cererea sa de repunere în termenul de contestaţie să nu poată fi primite.
