Creanţa care se referă la drepturi salariale are prioritate la executare, dată fiind destinaţia socială a sumelor respective iar noul Cod al muncii reglementează în art. 277 faptul că neplata acestor drepturi constituie infracţiune pentru angajator.
Prin sentinţa civilă nr. 75 din 23 ianuarie 2003 a Judecătoriei Dorohoi s-a admis cererea de suspendare a executării pe calea ordonanţei preşedinţiale, formulată de către societatea comercială debitoare, cu motivarea, printre altele, că poprirea sumei până la soluţionarea unei contestaţii la executare aflată pe rolul aceleiaşi instanţe ar perturba activitatea unităţii din punct de vedere financiar.
Prin decizia civilă nr. 139 R din 3 aprilie 2003 s-a admis recursul creditoarei şi s-a modificat sentinţa în sensul că s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca nefondată.
Exceptând caracterul creanţei aşa cum s-a precizat mai sus, mai este de observat că debitoarea nu a făcut nici o dovadă că această creanţă nu ar fi certă, lichidă şi exigibilă sau că ar exista impedimente legale la executare iar pe de altă parte, valoarea sumei poprite, de circa 38 milioane lei este derizorie în raport cu volumul de afaceri al debitoarei, astfel că s-a impus modificarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare.
(Decizia civilă nr. 139R din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, nepublicată)
