Dosar nr. 1807/218/2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/R/21 Ianuarie 2008
Sentinţa civilă nr. 2137/14.11.2007
Executare silită. Constatarea stării de insolvabilitate. Consecinţe.
Recursul este fondat.
Dreptul la un tribunal, ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil, include şi
dreptul de cere executarea hotărârii obţinute, altfel acest drept ar rămâne iluzoriu. Executarea
silită este privită ca parte integrantă a procesului civil, fiindu-i aplicabil art. 6 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 388 C.proc.civ. nu este suficientă pentru a
aprecia asupra valabilităţii actului, ceea ce se contestă în cauză fiind starea de insolvabilitate
însăşi şi calitatea demersurilor ce ar fi condus la constatarea acesteia.
Potrivit art. 371 ind. 5 C.proc.civ., „Executarea silită încetează dacă: (…) b) nu mai
poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de
valorificare a unor astfel de bunuri;”
Procesul verbal încheiat la data de 9 noiembrie 2006 nu precizează măsurile luate de executor
în vederea identificării bunurilor urmăribile ale debitorului DF, limitându-se să constate că
acesta ar fi insolvabil.
Având în vedere consecinţele deosebit de importante ale unui asemenea act prin care se pune
capăt executării silite, lipsindu-se practic de efect o hotărâre judecătorească, apreciem că
starea de insolvabilitate trebuie temeinic justificată, cu arătarea în concret a măsurilor
întreprinse de executor pentru identificarea bunurilor debitorului, a veniturilor sale, a
domiciliului acestuia unde se pot afla bunuri susceptibile de executare. Simpla menţiune în
sensul că debitorul nu deţine nici un fel de bun mobil sau imobil şi nici nu este angajat nu este
suficientă pentru încetarea executării, întrucât nu face decât să sugereze pasivitate din partea
autorităţii chemate să asigure executarea şi să ia toate măsurile la care, în mod rezonabil, se
aşteaptă creditorul care se adresează acestei autorităţi. (Ghibuşi c. României, 23 iunie 2005,
par. 48, 49).
Pentru argumentele expuse, instanţa va admite recursul pe temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct.
9 C.proc.civ. şi va modifica sentinţa în sensul admiterii contestaţiei la executare, dispunând
anularea procesului verbal din data de 9 noiembrie 2006 şi reluarea executării silite de la
ultimul act valabil.
În baza art. 274 C.proc.civ., va fi obligat intimatul să plătească recurentei cheltuieli de
judecată în dumă de 15,15 lei reprezentând taxe de timbru, cuantumul cheltuielilor de
deplasare a mandatarului nefiind dovedit prin chitanţe sau alte înscrisuri pertinente.
