Cuprins pe materii: Litigii profesionişti. Recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul României a Hotărârii Arbitrale pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj.
art. 1124, art.1125, art.1126 alin. 1 C.p.c.
art. 3 și 5 din Convenția de la New York
Teza potrivit căreia litigiul dintre părți urma să fie dedus judecății în fața instanțelor de contencios administrativ, conform Legii 554/2004 este nefondată. Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1125 Cod procedură civilă susținut de intimată ca motiv de ineficacitate, instanța constată că dispoziția de față se regăsește și în art. V alin. 2 din Convenția de la New York.
S-a constatat, întemeiată susţinerea apelantei referitoare la faptul că, prin desemnarea unui arbitru, în persoana dr.Victor Tănăsescu, în urma solicitării făcute în acest sens de către Secretariatul Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ prin adresa din data de 23 iunie 2006, AFDJ nu a acceptat ca tribunalul arbitral să fie constituit de CIC, chestiunea fiind ridicată imediat după comunicarea confirmării ca arbitru a Prof. Dr. Jan M van Dunné, respectiv prin “Răspunsul la cererea de arbitrare” depus la 25 septembrie 2006.
Secţia II civilă, sent. civ. nr.362 din 24 noiembrie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, formulată de R. W. R. C. reprezentat convențional de D. E. T.ȘI A. S.P.A.R.L., în contradictoriu cu A.F.D.J. Galați având ca obiect acțiunea civilă privind recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul României a Hotărârii Arbitrale pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț ( I.C.C. ) în data de 11 iunie 2012 în cauza 14431/AVH/FM/GZ ( Hotărârea – Anexa 1 ).
Prin sentinţa civilă nr.362/24.11.2015 a Tribunalului Galaţi a fost admisă cererea şi s-a dispus recunoaşterea cu efecte depline în România și încuviințează executarea silită pe teritoriul României a Hotărârii Arbitrale pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț – Dosar nr. …..
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că, Tribunalul Arbitral a fost constituit în temeiul clauzei compromisorii în sub-clauza 20.6 litera a din contractul semnat între părți în data de 4 octombrie 2004, acest text fiind pe deplin aplicabil litigiului dintre Reclamant – contractor străin și A.F.D.J., neavând legătură cu contractele încheiate cu antreprenorii locali.
În ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1125 Cod procedură civilă susținut de intimată ca motiv de ineficacitate, instanța constată că dispoziția de față se regăsește și în art. V alin. 2 din Convenția de la New York. Însă art. 1125 Cod procedură civilă prevede ineficacitatea hotărârii străine arbitrale atunci când aceasta conține dispoziții contrare ordinii publice de drept internațional privat român, nefiind incidente în speță.
Tribunalul a constatat că acțiunea de față este fondată conform art. 1124, 1125 Cod procedură civilă și art. 3 din Convenția de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, la care România a aderat prin Decretul nr. 186/24 iulie 1961 publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 24 iulie 1961.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta Regia Autonomă Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi ( AFDJ ) şi care a solicitat anularea sentinţei pronunţată de Tribunalul Galaţi Secţia a II-a civilă cu încălcarea competenţei funcţionale, prin încălcarea dreptului la apărare a pârâtei, fără motivare, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, Secţia de Contencios administrativ şi fiscal iar pe fond, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii cererii formultată de petenta R W R C .
Instanţa de control a constatat că, Hotărârea arbitrală pronunţată de Curtea Internaţională de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ în data de 11 iunie 2012 în cauza 14431/AVH/FM/GZ este o hotărâre arbitrală străină, efectele acesteia fiind reglementate de convenţiile internaţionale în materia arbitrajului. Printrea cazurile în care recunoaşterea şi executarea pot fi refuzate, enumerate expres şi limitativ de art.V al Convenţiei de la New York 1958, este şi cel prevăzut de par.1 lit.d.).
Regulile de procedură în vigoare pe teritoriul României, unde se solicită prezenta recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine, sunt cuprinse în Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, Cartea a VII – a, Titlul IV – “Arbitrajul internaţional şi efectele hotărârilor arbitrale străine”, art.1129 prevăzând, expres şi limitativ, în acord cu convenţiile internaţionale.
Cea mai importantă modificare a clauzei 20.6 din Condiţiile Generale prin Condiţiile Speciale este reprezentată de modalitatea de numire a arbitrilor, în sub-clauza 20.6 din Condiţiile Speciale ale Contractului făcându-se menţiunea expresă, în conţinutul alineatului care cuprinde regula generală a rezolvării disputei prin arbitraj că “Arbitrul(ii) va( vor ) fi desemnat(i) de Camera de Comerţ a României”. Întrucât aceasta este una dintre cele mai importante modificări din cadrul sub-clauzei 20.6, faţă de cum aceasta era prevăzută în Condiţiile Generale, raţiunea logică a acestei schimbări nu poate fi decât aceea a voinţei ca disputele părţilor să fie date tribunalului arbitral desemnat de CCIR.
Se constată că în cuprinsul sub-clauzei 20.6 din Condiţiile Generale se face referire, în cadrul aceleiaşi reguli generale de soluţionare a disputelor prin arbitraj, la arbitrajul internaţional, iar în sub-clauza 20.6 din Condiţiile Speciale este înlăturată menţiunea “internaţional”, nu pentru că un eventual litigiu nu ar fi putut fi unul de arbitraj internaţional, ci pentru că s-a urmărit ca în toate situaţiile arbitrii să fie desemnaţi de către CCIR.
Astfel, prin desemnarea unui arbitru, în persoana dr.Victor Tănăsescu, în urma solicitării făcute în acest sens de către Secretariatul Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ prin adresa din data de 23 iunie 2006, AFDJ nu a acceptat ca tribunalul arbitral să fie constituit de CIC, chestiunea fiind ridicată imediat după comunicarea confirmării ca arbitru a Prof.Dr. Jan M van Dunné, respectiv prin “Răspunsul la cererea de arbitrare” depus la 25 septembrie 2006
