Prin sentinţa civilă nr. 4032/15.05.2013, pronunţata în dosarul nr.3268/180/2013 al Judecătoriei Bacău, s-a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea T.E. în contradictoriu cu debitoarea C.V. si cu terţul poprit C.C. si s-a desfiinţat poprirea înfiinţata de BEJ C.I..
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că T.E. a devenit creditoarea debitoarei C.V. , în baza contractului de împrumut din 26.07.2007, contract ce a stat la baza începerii executării silite a debitoarei .
A reţin ut instanţa de fon d că, în dosarul nr. 17702/180/2010, creditoarei i s-a admis cererea de partaj a bunurilor comune dobândite de soţii C.V. si C.C. iar imobilul ce a făcut obiectul partajului a fost inclus în lotul terţului poprit în cauză, terţ ce a fost obligat să plătească debitoarei C.V. o sultă de 76841,4 lei .
La 27.04.2012, terţului i s-a emis adresă de înfiinţare a popririi pentru suma pe care acesta o datora debitoarei C.V. dar, în urma admiterii contestaţiei la poprire s/a anulat poprirea înfiinţată, reţinându-se că la acel moment, S.C. de partaj nu era definitivă.
După ce sentinţa de partaj a devenit definitivă creditoarea a formulat o nouă cerere de înfiinţare a popririi, adresa fiind comunicată terţului poprit la data de 07.11.2012.
Debitorul C.C. a arătat că în perioada 31.10.2012 – 03.11.2012 a plătit sulta pe care o datora debitoarei C.V., depunând la dosar ordinele de plată şi raportat la art.460 cod procedură civilă, instanţa de fond a reţinut că, la momentul la care s-a emis ce-a de-a doua cerere de înfiinţare a popririi, condiţiile prevăzute de art.460 cod procedură civilă nu erau îndeplinite, deoarece terţul poprit nu mai era creditor al debitoarei. Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, contestatoarea.
Apelul a fost legal timbrat cu 5 lei taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar 0,3 lei.
În motivarea apelului, creditoarea-apelantă a arătat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică deoarece este clară conivenţa dintre cei doi soţi – debitor şi terţ poprit, în sensul de a o prejudicia pe creditoare. S-a arătat că terţul nu a adus la cunoştinţa creditoarei plata sultei, aceasta aflând de acest aspect doar în timpul judecăţii cauzei.
De altfel, apelanta a arătat că terţul poprit a promovat apel împotriva sentinţei prin care s-a dispus partajul imobilului, aspect ce a dus la desfiinţarea popririi înfiinţate iniţial, pentru ca ulterior să achite sulta, după ce aceasta poprire a fost desfiinţata, reaua credinţă fiind evidentă.
A mai arătat apelanta că trebuie avut în vedere faptul că însuşi partajul a fost făcut la solicitarea creditoarei care a încercat să-şi recupereze creanţa iar terţul poprit nu a făcut altceva decât să achite sulta într-un cont comun de care a beneficiat tot debitoarea.
Ambii soţi sunt vinovaţi de fraudă la lege, si ca urmare, cererea creditoarei de validare trebuia admisă.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare în apel.
Analizând motivele de apel invocate, tribunalul reţine că , în raport de obiectul cauzei, apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta, în calitate de creditoare, a solicitat validarea popririi, susţinând prin cerere că terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţia ca, în calitate de debitor al debitoarei C.V., să plătească respectivei creditoare-apelante sulta datorată de el debitoarei C.V.
Aşa cum a arătat si instanţa de fond, faţă de dispoziţiile art.460 cod procedură civilă, ce reglementează condiţiile validării, la momentul înfiinţării popririi ce se solicită a fi validata, aceste condiţii prevăzute de art.460 cod procedură civilă nu erau îndeplinite deoarece, terţul nu mai era debitor al debitoarei C.V., liberându-se de obligaţia de plată a sultei, anterior înfiinţării popririi.
Apărările făcute de apelantă sub aspectul modalităţii în care s-au derulat aspectele litigioase dintre părţi si conivenţa terţului poprit cu debitoarea, în sensul fraudării intereselor apelantei, reprezintă aspecte prin care se invocă o nulitate a plăţii, or acest aspect nu a fost invocat la fondul cauzei si nici nu a fost analizat, instanţa pronunţându-se asupra cererii de validare, astfel cum a fost ea formulată şi motivata în scris.
Ca urmare, având în vedere obiectul cererii soluţionate de instanţa de fond si dispoziţiile art. 460 cod procedură civilă tribunalul , în temeiul art.296 cod procedură civilă, va constata apelul ca nefondat.