Mediere. Promisiune de vânzare-cumpărare.
Dosar nr. 18256/55/2014
Prima instanţă :
Nu este întemeiată cererea având ca obiect consfinţirea acordului de mediere prin care părţile sunt de acord şi solicită instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească aptă să ducă la înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului – promitent cumpărător, în condiţiile în care nu se face dovada achitării de către promitentul vânzător a obligaţiilor fiscale , potrivit art. art.113 alin.4 şi 5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală care prescriu: „pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor şi a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, inclusiv sumele reprezentând amenzi existente în evidenţa organului fiscal. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept.
În speţă, între părţi nu există vreo stare litigioasă, care să presupună intervenţia mediatorului pentru rezolvarea amiabilă a litigiului; în concret, între părţi nu există nicio neînţelegere, ci un deplin consens pentru transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat în promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la 28.04.2011 (f.10), doar că acest fapt nu s-ar putea realiza pe cale notarială din cauza neachitării obligaţiilor fiscale de către vânzător. În aceste condiţii, părţile au hotărât să apeleze la ajutorul instanţei, solicitând consfinţirea acordului de mediere încheiat la 05.05.2014 de către mediator C.A., acord prin care au fost reiterate aproape în totalitate clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 28.04.2011 (f.10 dosar fond). În plus faţă de antecontract, în acordul de mediere se regăseşte clauza următoare: „Părţile convin ca instanţa să dispună O.C.P.I. înscrierea dreptului de proprietate a domnului C.G. asupra apartamentului cumpărat descris mai sus în CF după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei şi după apartamentarea şi intabularea lui în CF”.
Prin urmare, după cum am arătat, scopul părţilor în prezenta cauză nu este de a soluţiona un conflict pe cale amiabilă prin mediere, astfel după cum se arată la art.1 şi art.43 din Legea nr.192/2006, ci de a obţine prin intermediul instanţei o hotărâre judecătorească aptă să ducă la înscrierea în CF a dreptului de proprietate al domnului C., fără achitarea obligaţiilor fiscale de către vânzătorul P. Altfel nu se explică cum de părţile au apelat la mediere (reiterând acordul de voinţă referitor la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în condiţiile recunoaşterii faptului că preţul a fost achitat integral), în loc să se prezinte la notar pentru a finaliza transferul dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât nu există neînţelegeri ori lipsă de comunicare între părţi.
Instanţa de apel :
Respins apelul.
