Dosar nr. XXXX/222/2014 ordin de protecţie
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA I CIVILĂ
Şedinţa Camerei de Consiliu din data de xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Judecător
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de :
Procuror –
Decizia civilă nr. XXX A
La ordine judecarea apelului civil formulat de pârâtul apelant C. C., în contradictoriu cu reclamanta intimată B. S. A. împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/222/2014 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect, ordin de protecţie. .
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pârâtul apelant, asistat de avocat C. A. şi reclamanta intimată
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, după care :
S-a procedat la identificarea reclamantei intimate B. S. A., care se legitimează cu C.I. seria X.T. nr. XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXXX şi domiciliază în mun. Dorohoi str. X nr. Y, bl.Z, ap. T, jud. Botoşani şi la ascultarea acesteia, susţinerile sale fiind consemnate în proces verbal aparte, ataşat la dosarul cauzei.
Instanţa din oficiu pune în discuţie recalificarea căii de atac din recurs în apel. Având în vedere dispoziţiile art. 457 alin. 4 din Legea 138/2014, potrivit căruia atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege” pune în discuţie necesitatea acordării unui termen pentru declararea/motivarea apelului.
Reprezentanta pârâtului arată că a considerat calea de atac fiind recurs în conformitate cu Legea 217/2003.
Reclamanta lasă la apreciere calificarea cererii.
Instanţa în baza art. 7 al. 2 din Legea 76/2012 califică drept apel calea de atac formulată împotriva sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
Părţile prezente arată că îşi însuşesc părerea potrivit căreia calea de atac este apelul şi nu doresc acordarea unui termen pentru a face referiri cu privire la calea de atac recalificată. Se ia declaraţie reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat instanţa acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Avocat C. A. pentru pârâtul apelant arată că prima instanţă trebuia să dea valoare probatoriului administrat în cauză, în special faţă de declaraţiile martorilor solicitaţi de reclamantă, având în vedere că martora B. D. a formulat plângere penală împotriva apelantului iar martora V. V.este concubina lui U. S., faţă de care apelantul a formulat plângere penală pentru loviri şi alte violenţe, declaraţii care ar trebui îndepărtate ca fiind părtinitoare. Prin urmare, faţă de această situaţie, raportat la cei doi martori consideră că se află sub exigenţele art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod proc. civilă. A mai arătat că întrucât minorii se află în întreţinerea intimatei prin emiterea ordinului de protecţie s-a îngrădit posibilitatea acestuia de a vedea minorii şi nu s-a arătat modalitatea în care apelantul ar putea lua legătura cu minorii în viitor.
Reclamanta intimată învederează faptul că apelantul nu este în duşmănie cu martora V. V. şi că poate lua legătura cu minorii prin fratele ei.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
T R I B U N A L U L
Asupra cererii de apel de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi sub nr. XXXX/222/2014 din xx.xx.xxxx, reclamanta B. S. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie pentru obligarea pârâtului să nu se apropie la o distanţă mai mică de 50 m de dânsa, de domiciliu şi reşedinţă şi să i se interzisă orice contact inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, pentru o perioadă de 6 luni.
În motivare a arătat că în seara zilei de xx.xx.xxxx în jurul orelor 22,00 fiind în stare de ebrietate, pârâtul a ameninţat-o prin telefon că vine să o omoare şi că îi dă foc la casă iar o oră mai târziu împreună cu alte două persoane au venit cu o maşină pe care a parcat-o în apropierea locuinţei sale, continuând să o sune şi solicitându-i să vină la el. A arătat că pârâtul a ameninţat-o din nou în zilele de xx.xx.xxxx, xx.xx.xxxx şi xx.xx.xxxx iar în data de xx.xx.xxxx în jurul orelor 23,15 a intrat în locuinţa sa având o rangă în mână, i-a adresat cuvinte jignitoare şi a ameninţat-o că o va lovi, fiind nevoită să părăsească locuinţa şi să fugă la un vecin de unde a apelat serviciul 112.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a arătat că nu a agresat-o niciodată verbal sau fizic pe reclamantă, aceasta formulând prezenta acţiune din cauza refuzului său de a-şi da acordul ca aceasta să plece împreună cu cei doi minori în străinătate.
Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi martori şi a solicitat relaţii de la Postul de Poliţie Cristineşti.
Prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Dorohoi a admis cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, de către reclamanta B. S. A. cu domiciliul în mun. Dorohoi str. X nr.Y, bl.Z, ap.T, jud. Botoşani şi reşedinţa în sat DragA., com. Cristineşti, jud. Botoşani în contradictoriu cu pârâtul C. C. cu domiciliul în sat Dumeni, com.George Enescu jud. Botoşani, şi în consecinţă emite următorul ordin de protecţie:
A obligat pârâtul C. C. să păstreze o distanţă de minim 50 m faţă de reclamanta B. S. A. şi faţă de domiciliul şi reşedinţa acesteia, menţionate mai sus.
A interzis pârâtului să aibă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta B. S. A..
Aceste masuri au caracter provizoriu şi se iau pe o durata de 6 (şase luni) de la data pronunţării prezentei hotărâri.
S-a atras atenţia pârâtului că încălcarea măsurilor prevăzute în prezentul ordin constituie infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
S-a dispus comunicarea, de îndată, a prezentei hotărâri Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani – Poliţia Municipiului Dorohoi, în vederea punerii în executare, hotărârea fiind executorie, fără somaţie şi fără trecerea unui termen.
Pentru a se pronunţa în acest mod prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx a fost desfăcută căsătoria părţilor prin acordul acestora, locuinţa minorilor C. M. A. şi C. M. F. fiind stabilită la reclamanta B. S. A., în prezent, aceasta împreună cu cei doi minori locuind în satul Dragalina, com. Cristineşti, jud. Botoşani.
Din declaraţiile martorilor B. D. şi V. V.Gabriela s-a reţinut că în cursul lunii septembrie 2014, în mai multe rânduri, pârâtul a ameninţat-o pe reclamantă că o va omorî totul culminând cu cele petrecute la data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 23,00 atunci când pârâtul având o rangă asupra sa a intrat în locuinţa reclamantei şi a ameninţat-o, reclamanta fiind nevoită să se refugieze la o vecină.
A reţinut instanţa că pentru fapta din xx.xx.xxxx reclamanta a depus plângere penală, aceasta făcând obiectul dosarului penal nr. XXXXX/2014.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, sa emită un ordin de protecţie, prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre masurile..” enumerate la alin. a-h.
În art. 3 din aceeaşi lege este definita noţiunea de violenta în familie ca fiind „orice acţiune sau inacţiune intenţionata, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestata fizic sau verbal, săvârşita de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate”.
Din aceste dispoziţii rezulta ca violenta în familie poate fi manifestata fizic cât si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferinţe „fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice” Astfel, în art. 4 se precizează ca violenţa în familie se manifesta atât fizic (prin „vătămarea corporala ori a sănătăţii prin lovire) cât şi verbal (prin „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare”), psihologic („prin impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihica în orice mod şi prin orice mijloace.
În consecinţă, instanţa a apreciat întemeiată cererea reclamantei drept pentru care l-a obligat pe pârât să păstreze o distanţă de minim 50 m faţă de reclamantă şi faţă de domiciliul şi reşedinţa acesteia, menţionate mai sus şi i-a interzis să aibă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta B. S. A..
Împotriva sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a formulat cerere de recurs pârâtul C. C..
A arătat că, solicită modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi respingerea ordinului de protecţie motivat de faptul că instanţa trebuia să dea valoare probatoriului administrat în cauză, respectiv declaraţiilor martorilor.
A susţinut că, la pronunţarea hotărârii nu s –a ţinut cont de faptul că martora B. D. se află în duşmănie cu pârâtul. Astfel, chiar din declaraţia dată la xx.xx.xxxx, aceasta a arătat că a formulat plângere datorită unor evenimente împotriva pârâtului.
A arătat că şi martora V. V. G. a avut o declaraţie subiectivă, deoarece aceasta este concubina numitului U. S., împotriva căruia, el pârâtul, a formulat plângere penală, pentru loviri şi alte violenţe.
A invocat dispoziţiile art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă şi faptul că prima instanţă şi-a format convingerea doar prin analizarea celor două declaraţii cu nesocotirea dispoziţiilor art. 264 Cod procedură civilă, fără a avea în vedere probele în ansamblul lor.
A mai susţinut pârâtul că, relatările reclamantei nu corespund adevărului iar ordinul de protecţie este o măsură drastică care ar putea fi luată împotriva unei persoane ce pune în pericol integritatea fizică, psihică, ori libertatea printr-un act de violenţă.
Mai mult, prima instanţă, nu a stabilit modalitatea în care ar putea să viziteze cei doi minori conform programului de vizită stabilit prin sentinţa civilă nr. XXXX/01.11.2013.
La termenul din xx.xx.xxxx, reprezentanta pârâtului a arătat că, a promovat calea de atac sub denumirea de recurs, deoarece a avut în vedere prevederile Legii nr. 217/2003 astfel cum a fost modificată.
Prin sentinţa civilă nr. XXXX /xx.xx.xxxx prima instanţă de judecată a indicat calea de atac ca fiind cea a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012, privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, potrivit cărora dispoziţiile alin. 1 se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară, instanţa a calificat cererea ca fiind apel.
Prezente la termenul de judecată din xx.xx.xxxx, părţile au arătat că renunţă la termenul de 3 zile în care ar putea declara o nouă cale de atac, aceea a apelului, pârâtul arătând că înţelege să menţină aceleaşi motive ca cele cuprinse în cererea de recurs iar reclamanta arătând că nu înţelege să formuleze calea de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx.
Părţile în apel nu au adus completări faţă de probatoriul administrat la prima instanţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va reţine că cererea de apel este nefondată, urmând să o respingă din următoarele motive:
Este adevărat că prin reglementarea sa Legea nr. 217/2003, stabileşte că judecarea cauzelor în care se solicită emiterea unui ordin de protecţie se judecă după procedură urgentă, însă cu respectarea procedurii prevăzută de Codul de procedură civilă.
Prima instanţă de judecată, prin modalitatea în care a încuviinţat administrarea probelor şi a apreciat în legătură cu valoarea acestora, nu a încălcat vreo normă procedurală civilă şi nici principiul contradictorialităţii la care face referire apelantul prin cererea sa.
Astfel, pârâtul a depus întâmpinare (filele 20-23 fond) şi a solicitat audierea martorilor M. M., S. G. şi I. M., iar conform încheierii de şedinţă din xx.xx.xxxx, s-a încuviinţat audierea a doi martori propuşi de reclamantă şi a doi martori propuşi de către pârât.
Martorii au fost audiaţi la termenul din xx.xx.xxxx (filele 37 – 40 dosar) iar faţă de depoziţiile acestora, în mod corect prima instanţă a apreciat că în cursul lunii septembrie 2014 în mai multe rânduri pârâtul a ameninţat-o pe reclamantă, totul culminând cu cele petrecute la data de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 23 atunci când pârâtul având o rangă asupra sa , intrând în locuinţa reclamantei a ameninţat-o pe aceasta, reclamanta fiind nevoită să se refugieze la o vecină.
Nu pot fi primite susţinerile apelantului în legătură cu luarea în considerare a declaraţiilor martorilor B. D. şi V. V. G., câtă vreme depoziţiile acestora redau aspecte concrete delimitate în mod clar în spaţiu şi timp în legătură cu evenimentele din data de xx.xx.xxxx, iar nu aspecte generale în legătură cu manifestările pârâtului.
Mai este de remarcat că, plângerea penală la care face referire pârâtul (fila 43 dosar ) a fost depusă după data de xx.xx.xxxx ulterior momentului la care martorul a fost propus şi a fost încuviinţată audierea acestuia. Demersul făcut de către pârât, anume formularea plângerii penale, nu poate conduce în mod direct la concluzia că martorul s–ar fi aflat în duşmănie cu pârâtul sau că ceea ce a declarat ar fi lipsit de veridicitate. Într-o altfel de apreciere s-ar ajunge la situaţia în care prin formularea unei plângeri împotriva unei persoane care a fost propusă şi urmează a fi audiată ca martor această persoană să poată fi exclusă dintre cele ce pot fi audiate, putând fi astfel înlăturată tocmai depoziţia unei persoane care ar face parte dintre cele care au fost de faţă şi ar putea prezenta aspecte relevante în legătură cu susţinerile părţilor.
Nici motivul invocat de către apelant în legătură cu modalitatea de vizitare a minorilor conform programului de vizită stabilit conform sentinţei civile nr. XXXX/01.11.2013, nu poate fi primit câtă vreme instanţa s–a pronunţat asupra cererii ce a format obiectul cauzei, nefiind învestită cu o solicitare din partea pârâtului, nici pe calea cererii reconvenţionale, nici pe calea apărărilor formulate în legătură cu modalitatea de vizitare al celor doi minori.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va respinge cererea de apel şi va păstra sentinţa civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Califică drept apel calea de atac formulată de pârâtul C. C..
Respinge ca nefondată cererea de apel formulată de pârâtul C. C., domiciliat în sat Dumeni, com.George Enescu, jud. Botoşani, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. S. A., cu domiciliul procesual ales în sat Dragalina, com. Cristineşti, jud. Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. XXXX din data de xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică în data de xx.xx.xxxx.
Preşedinte, Judecător, Grefier,
