SENTINŢA CIVILĂ NR.3653/05.05.2009
Cerere stabilire domiciliu –respinsă
Încredinţare minor pârâtei reclamante
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 02.12.2008 sub nr. de dosar……./300/2008, reclamantul-pârât TN, în numele şi ca reprezentant legal al copilului său minor TNA, a chemat în judecată pe pârâta-reclamantă OAM, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună stabilirea domiciliului minorului la reclamantul-pârât. De asemenea, acesta a solicitat ca pârâta-reclamantă să fie obligată să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorului precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul-pârât a arătat că din relaţiile sale cu pârâta-reclamantă a rezultat copilul TAR, născut la data de 28.07.2004, astfel cum rezultă din certificatul de naştere seria NO nr. 202186 eliberat de Primăria Sectorului 2 la data de 09.08.2004 sub nr. 3117.
Acesta a mai arătat că de aproximativ 2 luni părţile nu mai locuiesc împreună, pârâta-reclamantă plecând cu copilul şi, datorită neînţelegerilor existente între acestea, nu au reuşit să decidă, de comun acord, la care dintre acestea să locuiască copilul minor.
De asemenea, acesta a susţinut faptul că, până în prezent, pârâta-reclamantă a manifestat un total dezinteres faţă de creşterea, educarea şi supravegherea copilului, sarcina aceasta revenindu-i reclamantului-pârât şi părinţilor pârâtei-reclamante în casa cărora locuiau împreună.
Reclamantul-pârât a mai arătat faptul că, datorită acestui fapt, copilul îi este foarte ataşat, fiind în interesul lui să locuiască în continuare cu acesta.
Totodată, a mai susţinut faptul că pârâta-reclamantă nu numai că nu se îngrijea de copil dar nu făcea nici menajul în casă, nu gătea, nu spăla, aceste treburi fiind făcute de mama sa şi de către reclamantul-pârât.
Mai mult, acesta a precizat faptul că, înainte să plece de acasă, pârâta-reclamantă şi-a bătut părinţii astfel încât nu îşi poate creşte copilul în condiţii bune.
în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 100, 107, 86 şi 94 C. fam. precum şi art. 274 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. c din Legea nr. 146/ 1997 şi s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.G. nr. 32/ 1995.
În susţinere, potrivit art. 112 C.pr.civ., reclamantul-pârât a anexat cererii deduse judecăţii înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv certificatul de naştere .
La data de 08.01.2009 pârâta a depus, prin Serviciul Registratură, întâmpinare şi cerere reconvenţională (fila 13).
Astfel, prin întâmpinare, pârâta-reclamantă a solicitat respingerea cererii de stabilire a domiciliului minorului TAR la reclamant, iar prin cererea reconvenţională a solicitat instanţei încredinţarea spre creştere şi educare a minorului TAR către pârâta-reclamantă precum şi obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului TAR
În motivarea în fapt a întâmpinării şi a cererii reconvenţionale pârâta-reclamantă a arătat că, încă de la naşterea copilului, reclamantul-pârât a manifestat un total dezinteres atât faţă de viaţa de familie cât şi faţă de minor.
Aceasta a mai arătat faptul că, întrucât activitatea desfăşurată de reclamantul-pârât este aceea de taximetrist şi nu are un program fix, pleca la serviciu după-amiaza şi se reîntorcea a doua zi dimineaţa, iar pe toată perioada zilei dormea, seara plecând iar la serviciu, acesta rămânând acasă doar o zi pe săptămână sau la două săptămâni.
Pârâta-reclamantă a mai susţinut faptul că reclamantul-pârât a continuat să manifeste dezinteres în creşterea şi educarea minorului, existând cazuri în care aceasta mergea cu copilul în braţe la 7 dimineaţa să îl ia pe acesta de la terasa unde consuma băuturi alcoolice cu prietenii pentru ca acesta să o însoţească cu copilul la doctor.
Aceasta a mai arătat că, pe fondul certurilor legate de faptul că reclamantul-pârât nu se ocupă de minor, acesta a devenit violent, lovind-o atât pe ea în faţa copilului cât şi pe acesta din urmă, dat fiind faptul că minorul se afla în braţele pârâtei-reclamante când era lovită de către acesta, motiv pentru care copilul are o sensibilitate foarte mare, nesuportând tensiunile şi ţipetele.
Pârâta-reclamantă a susţinut, de asemenea, faptul că din luna iunie 2006 relaţia dintre părţi s-a încheiat în urma unei bătăi la care aceasta a fost supusă de către reclamantul-pârât. În prezent, minorul locuieşte cu pârâta-reclamantă, aceasta fiind cea care se ocupă de creşterea, educarea şi întreţinerea acestuia.
Pârâta-reclamantă a arătat, totodată, faptul că, de la data despărţirii în fapt, reclamantul-pârât a început să consume din nou băuturi alcoolice în exces, având un anturaj dubios, fără a se preocupa de creşterea copilului în tot acest timp. Pârâta-reclamantă a mai arătat faptul că s-a căsătorit în luna decembrie 2008, iar mediul în care este crescut în prezent minorul fiind cel al unei familii, fiind bine îngrijit şi manifestând afecţiune atât faţă de aceasta cât şi faţă de soţul său.
Aceasta a apreciat că, avându-se în vedere vârsta de 4 ani a minorului şi faptul că până în prezent a fost crescut de către aceasta, este în interesul minorului ca acesta să locuiască în continuare cu mama sa, să meargă la aceeaşi grădiniţă şi să crească în acelaşi mediu familial, respectiv cu pârâta-reclamantă şi cu soţul său.
Pârâta-reclamantă a arătat faptul că pe numele reclamantului-pârât au fost depuse mai multe plângeri la Poliţie datorită agresiunilor fizice la care acesta a recurs precum şi faptul că minorul nu are cu cine să stea cât timp acesta lucrează în timpul nopţii.
Mai mult, aceasta a susţinut faptul că reclamantul-pârât solicită să îi fie încredinţat minorul pentru a îl lăsa în grija părinţilor pârâtei-reclamante, nu pentru a se ocupa de creşterea sa, ci doar, eventual, pentru a încasa pensia de întreţinere a minorului.
În drept, întâmpinarea şi cererea reconvenţională au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 115, art. 119 şi urm. C.pr.civ., art. 86, art. 94, art.100 şi urm. C. fam., Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului.
La termenul de astăzi apărătorul pârâtei-reclamante a depus la dosar copie certificată pentru conformitate cu originalul a cărţii de identitate a pârâtei-reclamante, în dovedirea împrejurării că pârâta-reclamantă se numeşte în prezent Nicola, şi nu Oprea, în această formă înţelegând să precizeze şi cererea reconvenţională.
Prin sentinţa civilă nr.286/13.01.2009, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 28.01.2009 sub nr……./303/2009.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17.02.2009, instanţa, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce şi proba testimonială cu doi martori.
La data de 03.03.2009, prin compartimentul registratură, s-a depus la dosar referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sector 6-Serviciul Autoritate Tutelară.
Interogatoriile părţilor au fost administrate, răspunsurile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 17.03.2009, au fost audiaţi martorii OC şi NC, propuşi de reclamant şi SV şi NE, propuşi de pârâtă, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (filele 87-88 şi 89-90).
În cadrul probei cu înscrisuri s-au mai depus la dosar în copie decizie de impunere pentru anul 2008, certificat de deces, caracterizare de la Grădiniţa nr.274 privind pe minorul TA, adeverinţa nr.390/19.01.2009 eliberată de Grădiniţa nr.216, acte medicale privind pe minor (filele 25-83), caracterizare de la locul de muncă al pârâtei,, adeverinţa nr. RU 2611/19.01.2009 eliberată de Romprest, caracterizare de la locul de muncă al pârâtei.
Instanţa a dispus emiterea unei adrese către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bucureşti pentru a se efectua un referat de evaluare psihologică a minorului .
La data de 24.04.2009, prin compartimentul registratură, s-a depus la dosar raportul psihologic nr. C/3140/16.04.2009, privind pe minor.
Părţile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din relaţia de concubinaj a părţilor s-a născut la data de ….2004 minorul AR
Pe fondul unor neînţelegeri, relaţia părţilor s-a deteriorat aceştia despărţindu-se în iunie 2008, de la acea dată şi până în prezent minorul aflându-se în grija pârâtei reclamante
Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.
Astfel, instanţa îşi va îndrepta atenţia cu prioritate asupra unui aspect ce constituie premisa analizei probatoriului administrat în cauză şi anume acela principiului interesului superior al copilului, principiu căruia urmează să i se subordoneze şi măsura încredinţării minorului unuia dintre părinţii săi; în determinarea interesului superior al minorului, instanţa va avea în vedere o serie de factori cum ar fi: posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală pe care minorul le poate găsi la unul dintre părinţi, vârsta copilului, comportarea părinţilor faţă de minor, sexul acestuia, starea de sănătate, posiblităţile concrete ale părţilor de a se ocupa efectiv de copil, etc. Aceste împrejurări, nedeterminante prin ele însele, urmează a fi apreciate de instanţă în raport de ansamblul criteriilor respective morale şi materiale, care dintre părinţi poate oferi condiţii mai bune pentru creşterea şi educarea copilului, ţinându-se seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
Astfel, din referatul de anchetă socială realizat la domiciliul pârâtei reclamante a rezultat că, până la despărţirea în fapt a părţilor, de creşterea şi îngrijirea minorului s-au ocupat ambii părinţi. După despărţirea în fapt a părţilor, şi pînă în prezent, minorul s-a aflat în grija pârâtei reclamante; minorul împreună cu mama sa, soţul acesteia, mama şi sora acestuia locuiesc într-un apartament cu 3 camere, proprietatea soţului pârâtei reclamante,a mamei şi surorii acestuia;mama şi minorul ocupă împreună o cameră şi beneficiază de condiţii locative care asigură copilului confortul necesar pentru o bună creştere şi educare.
În ceea ce priveşte condiţiile locative oferite de reclamantul pârât, acesta locuieşte într-un apartament cu 3 camere proprietatea bunicilor paterni, unde spaţiul de locuit oferă condiţii optime de locuit, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul acestuia(fila 12 din dosarul declinat)
Cu privire la situaţia materială a părţilor, instanţa reţine că pârâta reclamantă realizează un venit lunar net suficient pentru a asigura creşterea şi educarea minorului, asigurând întreţinerea acestuia; pârâtul are şi el un venit cu care se poate asigura nevoile minorului.. Veniturile materiale ale părinţilor reprezintă un factor avut în vedere de instanţă la aprecierea interesului superior al minorului, dar nu singur, ci împreună şi cu ceilalţi factori care pot influenţa dezvoltarea psiho-fizică şi intelectuală dar şi morală a copilului.
Astfel, raportat la vârsta fragedă a minorului, instanţa apreciază că acesta are nevoie de îngrijirea şi prezenţa mamei sale, prezenţă absolut necesară ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală şi fizică a copilului.
De asemenea, instanţa apreciază că şi păstrarea aceluiaşi mediu familial constituie un aspect ce poate contribui la dezvoltarea normală şi armonioasă a minorului.
Din referatul de evaluare psihologică întocmit de psiholog MO din cadrul DGASPC secto 6 se reţine, ca şi concluzie că „ minorul a dezvoltat o relaţie de ataşament faţă de mama sa”.
Reţinând din acelaşi raport că, pe parcursul relaţiei părinţilor, copilul a fost supus la stres emoţional şi că, în prezent, acesta se află într-un blocaj emoţional, instanţa apreciază că, cel puţin pentru moment, minorului trebuie să i se asigure stabilitate emoţională, prin acest lucru înţelegând şi stabilitatea mediului în care acesta s-a dezvoltat până în prezent, respectiv alături de mama sa, dar cu prezenţa obligatorie şi a tatălui său biologic, tocmai pentru a desluşi minorului confuzia în care a intrat, poate cu „ajutorul” unor factori externi, şi a înţelege cine este şi care este rolul tatălui său în viaţa sa.
În aceste condiţii şi cum nu există nici un motiv de a schimba mediul în care minorul locuieşte şi în care, aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială, beneficiază de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, mama sa fiind în măsură să-i asigure condiţiile necesare pentru creştere, educare şi învăţătură, instanţa apreciază că se impune plasarea minorului în îngrijirea mamei, reclamantă-pârâtă în prezenta cauză, în îngrijirea şi sub supravegherea căreia a rămas după despărţirea în fapt a părţilor.
Acest aspect este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 5, 16, 30 alin. 2, 31, 32 din Legea nr. 272/2004, dispoziţii potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică şi morală, şi toate măsurile luate privind copiii trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Pentru considerentele reţinute în precedent, şi având în vedere dispoziţiile art. 65 coroborat cu art. 42 din Codul familiei, instanţa urmează a dispune încredinţarea minorului AR născut la data de ……..2004 pârâtei reclamante spre creştere şi educare.
Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 3, 86 şi 107 din Codul Familiei, şi având în vedere că minorul urmează a fi încredinţat spre creştere şi educare mamei, instanţa va obliga pe pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului. In ceea ce priveşte cuantumul obligaţiei de întreţinere, la fixarea acestuia, instanţa urmează a face aplicarea cumulativă a criteriilor legale prevăzute de art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, apreciate la momentul judecării cererii: astfel, instanţa va avea în vedere atât dreptul minorului de a se bucura de condiţii materiale corespunzătoare nevoilor sale, dar şi posibilităţile materiale ale pârâtului. De asemenea, instanţa va avea în vedere disp. art. 94 alin. 3 din Codul Familiei, potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă.
Având în vedere starea de nevoie în care se află minorul, şi mijloacele materiale ale pârâtului-reclamant dar şi înţelegerea părţilor pe acest aspect urmează a-l obliga pe reclamantul pârât la plata sumei de 300 lei/lunar, cu cu titlu de pensie de întreţinere de la data pronunţării prezentei şi până la majoratul copilului.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază drept întemeiată cererea pârâtei reclamante, urmând să o admită, şi să dispună încredinţarea spre creştere şi educare a minorului către aceasta, şi să-l oblige pe reclamantul pârât la plata pensiei de întreţinere către minor.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului pârât de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul său, instanţa, cu argumentele invocate mai sus, şi , apreciind asupra interesului superior al copilului va respinge cererea acestuia, ca neîntemeiată.
Potrivit art.274 C.pr. civ, cum cererea pârâtei reclamante a fost admisă, reclamantul aflându-se în culpă procesuală, urmează ca acesta din urmă să fie obligat către pârâta reclamantă la plata sumei de 2.389 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând c/val taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.
