Prin cererea înregistrată la data de 04.10.2012 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, reclamantul A. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. V., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, încredinţarea minorei C.
A arătat reclamantul că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2002, iar din căsătorie au rezultat doi copii, C. şi D. şi deoarece relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate se impune desfacerea căsătoriei şi încredinţarea minorei Claudia către tată.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
în susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.
La data de 15.01.2013 s-au prezentat părţile şi au arătat că solicită ca desfacerea căsătoriei să se pronunţe prin acordul părţilor, iar la ultimul termen de judecată reclamantul a precizat că solicită ca domiciliul ambilor copii să fie stabilit la pârâtă, iar aceasta a solicitat să revină la numele avut anterior căsătoriei.
In cauză au fost audiaţi doi martori, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar, a fost efectuată anchetă psihosocială şi a fost audiată minora mai mare de 10 ani.
Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 28.08.2002 s-au căsătorit părţile, căsătorie înregistrată sub numărul 87 din aceeaşi dată în registrul stării civile al Primăriei M., jud. B.. Din căsătoria părţilor au rezultat 2 copii, respectiv Av. D., născută la data de 20.04.2007 şi A.C., născută la data de 07.05.2002.
Potrivit art. 374 alin. 1 din Codul civil “divorţul prin acordul soţilor, poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.”, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, „instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.”
Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acord, soţii şi-au dat acordul liber şi neviciat , motiv pentru care, fără a fi necesară administrarea altor probatorii, se va pronunţa divorţul prin acord.
Instanţa constată că şi în privinţa numelui părţile şi-au manifestat acordul, în sensul ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, drept pentru care şi această cerere va fi admisă.
1
în ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la copii, se constată că în cauză nu au fost administrate probatorii din care să rezulte că se impune ca fiecare dintre părinte să exercite această autoritate cu privire la câte un singur copil, astfel că se va dispune exercitarea de către ambii părinţi a autorităţii cu privire la ambii copii.
In ce priveşte stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul mamei se constată că potrivit art. 397 Cod Civil „ după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel”.Conform art. 400 (1) „In lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.”
Părţile şi-au dat acordul ca locuinţa minorilor să fie stabilită la domiciliul pârâtei, astfel că instanţa urmează a lua act de această manifestare de voinţă, fiind apărat şi interesul superior al copiilor care datorită vârstei şi a faptului că au o relaţie mult mai apropiată cu mama lor, trebuie să crească alături de aceasta.
In ce priveşte întreţinerea minorilor se constată că potrivit art. 529 Cod Civil „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.
Raportat la cele ce urmează a se dispune cu privire la locuinţa minorilor, reclamantul va fi obligat să plătească în favoarea minorilor o pensie lunară de 70 lei de la data de 04.10.2012 şi până la majoratul acestora.
