Prin acţiunea înregistrată la data de 09.03.2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 968/260/2012, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 01.09.1994 din culpa pârâtului, stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 01.09.1994, din căsătorie rezultând minorii, născut la 08.09.1994, şi, născut la 24.03.1999.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul este gelos şi consumă băuturi alcoolice.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
In susţinerea acţiunii, legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
La termenul din 25.04.2013, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu un martor, dispunând totodată şi efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliul părţilor.
La termenul din 06.02.2014 instanţa procedat la audierea minorului.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :
Părţile s-au căsătorit la data 01.09.1994, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. 30 din 01.09.1994 în registrul stării civile al Primăriei comunei, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria, aflat la fila 4 dosar.
Din căsătoria părţilor au rezultat doi copii, respectiv minorul.
Situaţia de fapt învederată de către reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată din care rezultă existenţa motivelor temeinice care împiedică continuarea căsătoriei a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză. Astfel, martorul, audiat în prezenta cauză, a declarat că după zece ani de la încheierea căsătoriei relaţiile dintre soţi s-au deteriorat din cauza pârâtului care a început să consume băuturi alcoolice, ceea ce a condus la certuri între soţi. Din cauza acestor certuri, în urmă cu doi ani, reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu minorul.
Anchetele sociale efectuate atât la domiciliul reclamantei, cât şi la domiciliul pârâtului au opinat în sensul stabilirii domiciliului minorului la reclamantă.
Audiat în cameră de consiliu minorul a declarat că doreşte să locuiască la tatăl său.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa, având în vedere şi atitudinea procesuală a pârâtului, în temeiul art. 617 Cod procedură civilă şi art. 373 lit. b cod civil, va admite acţiunea şi va dispune desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului.
În temeiul art. 383 al. 3 cod civil, instanţa va dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În ceea ce priveşte efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copii minori, în temeiul art. 396-397 cod civilă instanţa va dispune exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul de către ambii părinţi, stabilind totodată, în temeiul art. 400 Cod civil, locuinţa acestuia la reclamantă având în vedere că din cuprinsul anchetelor sociale rezultă că acest minor locuieşte împreună cu mama sa. Totodată, instanţa reţine că pârâtul nu a combătut în niciun fel motivul de divorţ referitor la consumul de alcool, aspect ce constituie un argument în plus pentru stabilirea locuinţei minorului la mama sa.
În temeiul art. 529 şi art. 531 cod civil, instanţa va obliga pârâtul, prin raportare la venitul minim pe economie, să plătească reclamantei şi în favoarea minorului o pensie de întreţinere de 130 lei lunar, pensie ce va fi indexată de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, şi care va fi plătită de la data introducerii acţiunii, respectiv 09.03.2012 şi până la majoratul acestuia.
In temeiul art. 274 cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
