Dosar nr. XXXXX/193/2011 – Apel – Divorţ –
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA – I – CIVILĂ
Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx
Instanţa compusă din:
PREŞEDINTE –
JUDECĂTOR –
GREFIER –
DECIZIA CIVILĂ NR. XXX A
Pe rol pronunţarea asupra cauzei civile privind cererea de apel formulată de către apelanta – reclamantă B. D. – N., împotriva sentinţei civile nr. XXXX din data de xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Botoşani, judeţul Botoşani, în dosarul nr. XXXXX/193/2011, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. C. – C. şi partea în proces Serviciul de Autoritate tutelară din cadrul Primăriei municipiului Botoşani, judeţul Botoşani, având ca obiect” divorţ”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, lipsă părţile fără citarea acestora.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, cuvântul părţilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de xx.xx.xxxx când:
După deliberare,
T R I B U N A L U L ,
Asupra acţiunii în constatare de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXXX/193/2011 şi precizată la termenul de judecată din xx.xx.xxxx, reclamanta B. D. N. a chemat în judecată pe pârâtul B. C.-C. , pentru ca pentru ca pe baza probelor ce se vor administra în proces, prin sentinţa ce se va da, instanţa să declare desfăcută căsătoria dintre ei, din culpa exclusivă a pârâtului, să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv „ I. ” , exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B. M. I., născută la data de xx.xx.xxxx să fie făcută în comun, de către ambii părinţi, să se stabilească locuinţa minorei B. M. I. la domiciliul reclamantei , să se stabilească ca pârâtul să aibă legături personale cu minora după următorul program: un week-end o dată la două săptămâni, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00 – primul şi al treilea week-end din fiecare lună, primele 3 săptămâni în vacanţa de vară în luna august, prima săptămână în vacanţa de primăvară, stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorei, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 lei, obligarea pârâtului la o prestaţie compensatorie în natură, sub forma uzufructului asupra cotei indivize de ½ din apartamentul situat în mun. Botoşani, str.X nr.Y,sc.Z,et.T,ap.U sau sub forma unei sume globale în cuantum de 70.000 lei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul la data de xx.xx.xxxx, din căsătoria lor rezultând minora B. M. I., născută la data de xx.xx.xxxx.
A mai arătat reclamanta că a avut o căsnicie reuşită, fără scandaluri, vorbe urâte sau certuri până în luna octombrie 2010 când pârâtul a început să aibă o relaţie extraconjugală cu o altă femeie, relaţie care continuă şi în prezent, că pârâtul lipsea câte 2-3 zile de la domiciliu invocând diverse motive, şi că la începutul lunii septembrie 2011 pârâtul a recunoscut oficial că are o altă relaţie.
A mai relevat reclamanta că situaţia creată după 20 de ani de convieţuire în comun, situaţie în care a rămas fără sprijinul şi siguranţa unei familii, cu problemele cu care trebuie să se confrunte atât ea cât şi fiica sa, i-a creat un disconfort psiho-afectiv, motiv pentru care se consideră îndreptăţită să primească despăgubiri în cuantum, de 50.000 lei, având în vedere că vinovat de destrămarea relaţiilor de căsătorie se face vinovat pârâtul, ca urmare a infidelităţii sale.
A apreciat reclamanta că în urma desfacerii acestei căsătorii a fost prejudiciată moral şi material datorită schimbării statutului social, situaţie care o prejudiciază şi îi afectează condiţiile de viaţă ,toate acestea numai datorită comportamentului iresponsabil a pârâtului.
A solicitat reclamanta ca pârâtul să-i plătească o prestaţie compensatorie, care are ca scop asigurarea unei vieţi cât mai apropriate de cea normală atât ei cât şi copilului minor, sub forma dreptului de uzufruct asupra cotei indivize din ½ a imobilul situat în Botoşani, str. X nr.Y,sc.Z,et.T,ap.U, sau în plata unei sume în cuantum de 70.000 lei, prestaţie care nu poate acoperi în totalitate prejudiciul creat prin dezechilibrul produs în totalitate de pârât prin destrămarea vieţii de familie.
A mai arătat reclamanta că din căsătoria cu pârâtul a rezultat minora B. M. I., care este un copil cu necesităţi speciale, care beneficiază la şcoală de un curriculum adaptat, măsură recomandată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani de Comisia Anuală care se întruneşte şi examinează copii cu astfel de probleme, comisie din cadrul Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Botoşani.
In dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat audierea martorilor, I. S., I. N., S. T..
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanţă, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (filele 60-63 ds fond), prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, din culpă comună, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv „ I. ” , exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B. M. I. să fie făcută în comun, de către ambii părinţi, locuinţa minorei să fie stabilită la domiciliul reclamantei, stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorei, să aibă legături personale cu minora, încetarea regimului matrimonial la data introducerii cererii de divorţ.
A solicitat pârâtul respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata despăgubirilor în sumă de 50.000 lei precum şi obligarea la plata unei prestaţii compensatorii în natură sub forma uzufructului asupra cotei indivize de ½ din apartamentul situat în Botoşani, str. X nr.Y,sc.Z,et.T,ap.U sau sub forma sumei globale de 70.000 lei.
A arătat pârâtul că s-a căsătorit cu reclamanta în anul 1992, iar din anul 1994 în mod constant a lucrat în sistemul vamal, ceea ce a condus la un salariu lunar mult mai mare decât al reclamantei, plus venituri rezultate din ore suplimentare.
A mai arătat pârâtul că în anul 1997 au achiziţionat imobilul apartament în care locuiesc, printr-un împrumut la CEC , pe o durată de 15 ani, achitând doar el ratele, întrucât reclamanta nu obişnuia să-i aducă la cunoştinţă veniturile sale şi oricum salarul acesteia era cheltuit doar în interes personal.
A susţinut pârâtul că în toţi anii petrecuţi cu reclamanta cel puţin o dată pe an au efectuat concediu de odihnă, cheltuielile fiind suportate de el, cu excepţia unui concediu în străinătate unde reclamanta a contribuit cu ½ din sumă.
De asemenea pârâtul a arătat că în ultimii 5-6 ani relaţiile de familie s-au răcit considerabil, pentru că a aşteptat ca toate problemele căsniciei să fie împărţite cu partenera de viaţă, ori acest lucru nu s-a întâmplat.
A considerat pârâtul că a asigurat reclamantei tot confortul pe toată durata căsniciei şi nu se justifică cererea acesteia pentru plata unei despăgubiri ori a unei prestaţii în natură.
În dovedire pârâtul-reclamant a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat audierea martorilor Z. L., P. C. şi C. M..
La termenul de judecată din xx.xx.xxxx, reclamanta a depus la dosar precizări prin care a solicitat în temeiul art. 390,391 şi 392 Cod civil obligarea pârâtului la o prestaţie compensatorie sub forma unei rente viagere, în cotă de 25% din veniturile pârâtului şi înţelege să renunţe la capătul de cerere privind acordarea prestaţiei compensatorii sub forma uzufructului asupra cotei indivize de ½ din apartamentul situat în Botoşani, str.X nr.Y,sc.T,ap.U.
La termenul de judecată din xx.xx.xxxx, reclamanta a renunţat de asemenea la capătul de cerere privind încetarea regimului matrimonial.
Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de fond a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei şi audierea minorei B. M.-I.
Prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx, Judecătoria Botoşani a admis cererea având ca obiect divorţ formulată de reclamanta B. D. N., în contradictoriu cu pârâtul B. C. C. şi autoritatea tutelară Primarul Municipiului Botoşani, având ca obiect divorţ cu copii.
A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul B. C. C. în contradictoriu cu reclamanta B. D. N..
A declarat desfăcută , din vina ambilor soţi, căsătoria înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local al municipiului Botoşani la nr. XXX din xx.xx.xxxx.
A dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „I.”.
A dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B. M. I., născută la xx.xx.xxxx, să se facă în comun, de ambii părinţi.
A stabilit locuinţa minorei la domiciliul reclamantei-pârâte.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei lunar pentru minora B. M. I., născută la xx.xx.xxxx, o pensie de întreţinere în cotă de ¼ din venitul net salarial realizat lunar, începând cu data introducerii acţiunii – xx.xx.xxxx1 şi până la majoratul copilului.
A încuviinţat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora, un sfârşit de săptămână, o dată la două săptămâni, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00 , primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, în vacanţa de vară 3 (trei) săptămâni, în luna august (primele trei săptămâni) , în vacanţa de primăvară 1 (una) săptămână – prima săptămână.
A constatat încetat regimul matrimonial dintre soţi odată cu introducerea cererii de divorţ.
A luat act de renunţare la judecată a reclamantei-pârâte la capătul de cerere privind acordarea prestaţiei compensatorii sub forma uzufructului , precum şi cel privind încetarea regimului matrimonial .
A respins cererea privind obligarea pârâtului la o prestaţie compensatorie sub forma unei rente viagere în cotă de 25% din veniturile acestuia, ca şi cererea în despăgubiri
Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a constatat că reclamanta B. D. N. a chemat în judecată pe pârâtul B. C.-C. , pentru ca pentru ca pe baza probelor ce se vor administra în proces, prin sentinţa ce se va da,instanţa să declare desfăcută căsătoria dintre ei, din culpa exclusivă a pârâtului , să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv „ I. ”, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B. M. I., născută la data de xx.xx.xxxx să fie făcută în comun, de către ambii părinţi, să se stabilească locuinţa minorei B. M. I. la domiciliul reclamantei , pârâtul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere în funcţie de venitul pe care îl realizează, să se stabilească ca pârâtul să aibă legături personale cu minora după următorul program: un week-end o dată la două săptămâni, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00 – primul şi al treilea week-end din fiecare lună, primele 3 săptămâni în vacanţa de vară în luna august, prima săptămână în vacanţa de primăvară, obligarea pârâtului-reclamant la o prestaţie compensatorie sub forma unei rente viagere în cotă de 25% din veniturile acestuia şi obligarea la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
A reţinut că părţile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx, din căsătoria lor fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al Consiliului Local al municipiului Botoşani la nr. XXX, iar din căsătoria acestora a rezultat minora B. M. I., născută la data de xx.xx.xxxx.
Din probele administrate a reţinut prima instanţă faptul că relaţia de căsătorie a părţilor s-a deteriorat pe fondul neînţelegerilor cauzate de comportamentul ambilor soţi, a lipsei de toleranţă faţă de problemele inerente unei vieţi de familie, a lipsei de sprijin reciproc, ambele părţi făcându-se vinovate de deteriorarea climatului familial prin atitudini incompatibile cu calitatea de soţ şi cu îndatoririle ce derivă din aceasta, această situaţie rezultând din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia martorilor, aceştia confirmând faptul că între părţi s-a instalat o stare de tensiune, care face imposibilă continuarea relaţiilor de căsătorie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel, apelanta B. D. N., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul culpei reţinute de prima instanţă în destrămarea relaţiilor de familie, a obligării pârâtului la plata cu titlu de prestaţie compensatorie, în temeiul art. 390 Cod civil în cotă de 25% din veniturile sale şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 lei, în temeiul art. 388 Cod civil.
În motivare, apelanta a arătat că ea şi pârâtul s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx, iar din căsătoria lor a rezultat o fiica, pe nume B. M. I., că relaţia lor a fost foarte buna pana in anul 2010, când pârâtul a început sa devină mult mai rece cu mine şi cu fiica noastră şi să lipsească tot mai mult de acasă, motivând un program încărcat la locul de munca. Prin 2010 a fost informată că soţul său ar avea o legătura extraconjugala cu o tânără de 22 de ani. A mai arătat că pârâtul a confirmat faptul că o cunoaşte pe tânără respectivă, dar că nu a fost nimic mai mult decât un flirt şi că nu se pune problema să pună în pericol familia lor prin vreo legătură cu o altă femeie. Întrucât îşi dorea să treacă peste această problemă şi să continue viata de familie, a considerat că este datoria sa să trateze lucrurile cu maturitate să treacă peste acest derapaj de la o conduită normală având promisiunea ferma a pârâtului că nu se va mai întâmpla nimic de acest fel. Însă a urmat o perioadă în care plecările pârâtului au devenit foarte dese, a început să lipsească nopţile de acasă, iar uneori lipsea chiar si câte 3 zile. În tot acest timp ea ocupându-se de gospodărie mergea la serviciu şi avea grijă de fiica lor care are nevoi speciale de îngrijire întrucât s-a născut cu unele probleme.
A mai arătat apelanta că în vara anului 2011 au plecat împreună la mare, cu fetiţa, cinci zile, pârâtul petrecând cu ele doar câteva ore pe zi, după-amiezile pleca din cameră fără să îi spună unde şi ce face, până dimineaţa când se întorcea. Că pârâtul nu a petrecut nicio noapte în camera lor, ulterior urmând să afle că acea femeie venise şi ea la mare şi că el îşi petrecea timpul cu ea, în timp ce ele rămâneau în camera de hotel, fără niciun ban şi fără să poată lua legătura cu el. În drum spre casă, pârâtul i-a spus să-şi ia lucrurile şi fetiţa şi să plece, însă, întrucât a refuzat, a lovit-o foarte tare peste faţă, lăsându-i o vânătaie, si doar la ţipetele fetitei, a încetat să o mai lovească. Odată ajunşi acasă, el si-a făcut bagajele si a părăsit domiciliul conjugal, spunând ca are nevoie de libertate. Ulterior a aflat ca s-a mutat cu femeia respectivă. A mai menţionat că până la acest moment nu a ştiut de existenta acestei femei şi că a aflat abia în luna septembrie 2011. A mai aflat, de asemenea, că toţi cunoscuţii lor ştiau, că pârâtul frecventa cluburile şi se afişa fără reţinere cu acea femeie si chiar că o prezentase mamei sale. Din acel moment, pârâtul si-a oficializat relaţia cu femeia respectivă, prezentându-i-o chiar si fiicei lor ca fiind viitoarea lui soţie.
Arată apelanta că toate aceste evenimente au fost probate în faţa primei instanţe, astfel că este absolut nejustificată hotărârea acestei instanţe, de a pronunţa desfacerea căsătoriei din culpă comună atâta timp cât este clar că relaţia lor s-a destrămat din cauza infidelităţii pârâtului care între timp a devenit şi violent fizic şi verbal faţă de ea.
Referitor la probatoriul administrat de pârât în dovedire şi a culpei sale, apelanta a învederat că doi dintre martorii propuşi de pârât nici nu o cunosc, nu a fost niciodată la ei în casă, fiind doar nişte colegi de muncă ai pârâtului care şi-au format o opinie doar din ceea ce au auzit din partea acestuia. În ceea ce priveşte al treilea martor, este vorba de mama pârâtului, care prin declaraţia dată nu a făcut altceva decât să întărâte nemulţumirile legate de diferenţa veniturilor pe care cei doi soţi le aduceau în casă, ori acest aspect nu poate circumscrie o culpă în sarcina sa.
Pentru aceste considerente, apelanta solicită respingerea cererii reconvenţionale a pârâtului şi reluarea culpei în destrămarea relaţiilor de familie doar în sarcina pârâtului şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererilor întemeiate pe disp. art. 390 şi 388 Cod civil, privind obligarea pârâtului la prestaţii compensatoare şi despăgubiri în cuantum de 50.000 lei, fiind îndeplinite condiţiile de acordare a acestora.
Astfel, arată apelanta în ce priveşte prestaţia compensatorie că sunt căsătoriţi de 20 de ani , iar acest divorţ a determinat un dezechilibru semnificativ în condiţiile sale de viaţă.
Intimatul pârât B. C. C., prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, prima instanţă făcând o corectă analiză a probelor administrate în ce priveşte culpa intimatului făcând referire la depoziţiile celor trei martori propuşi de el. Referitor la cererea apelantei-reclamante de obligare la plata prestaţiei compensatorii, intimatul învederează că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. De art. 390 Cod civil, şi anume, nu este îndeplinită prima condiţie, respectiv duratei căsătoriei, aceasta întrucât la data depunerii acţiunii de divorţ aveau doar 19 ani de căsătorie.
Apelanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului-intimat şi proba testimonială pentru a dovedi susţinerile din petiţia de apel, probe încuviinţate de instanţă.
Intimatul-pârât a solicitat şi el de asemenea, admiterea probei testimoniale, însă prin încheierea de şedinţă din data de xx.xx.xxxx a fost decăzut din această probă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor procedurale.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate, a dispoziţiilor legale aplicate în cauză şi a probatoriului administrat atât în faţa instanţei de fond cât şi în instanţa de apel, Tribunalul constată apelul reclamantei ca fiind întemeiat pentru considerentele ce succed:
Astfel, reţine Tribunalul că relaţia de căsătorie a părţilor s-a deteriorat ca urmare a infidelităţilor din partea pârâtului, reclamanta deşi a cunoscut acest aspect cu mult înainte de a solicita desfacerea căsătoriei, a încercat prin compromisuri să salveze căsnicia, însă fără vreun rezultat pozitiv, pârâtul continuându-şi relaţia extraconjugală dovedind indiferenţă faţă de familia sa. Faptul că anterior începerii acelei relaţii extraconjugale era o persoană responsabilă faţă de familia sa din toate punctele de vedere, această atitudine a încetat imediat, astfel cum rezultă din dovezile depuse de reclamantă, acesta lipsind de acasă timp îndelungat, neglijându-şi deci şi copilul care necesită o atenţie specială din partea ambilor părinţi, atât datorită stării sale de sănătate , cât şi datorită vârstei pe care o are.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel va reţine culpa exclusivă a pârâtului în destrămarea relaţiilor de căsătorie.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei-apelante de obligare a pârâtului-intimat la plata prestaţiei compensatorii sub forma rentei viagere (art. 390 – 393 Cod Civil, Tribunalul reţinând culpa exclusivă a pârâtului, ca o primă condiţie de acordare a acesteia pârâtului, urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Aceasta instituie a prestaţiei compensatorii – a fost introdusă prin Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil (în vigoare din data de 01.10.2011), Prezenta acţiune a fost introdusă la data de xx.xx.xxxx şi precizată la termenul din data de xx.xx.xxxx, prin care reclamanta B. D.-N. a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv „ I.” exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B. M. I., născută la data de xx.xx.xxxx să fie făcută în comun, de către ambii părinţi, să se stabilească locuinţa minorei B. M. I. la domiciliul reclamantei, să se stabilească ca pârâtul să aibă legături personale cu minora după următorul program: un week-end o dată la două săptămâni, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00 – primul şi al treilea week-end din fiecare lună, primele 3 săptămâni în vacanţa de vară în luna august, prima săptămână în vacanţa de primăvară, stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorei, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 lei, obligarea pârâtului la o prestaţie compensatorie în natură, sub forma uzufructului asupra cotei indivize de ½ din apartamentul situat în mun. Botoşani, str.X nr.Y,sc.Z,et.T,ap.U sau sub forma unei sume globale în cuantum de 70.000 lei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, la data când reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la prestaţie compensatorie, părţile fiind căsătorite de 20 de ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 390 aliniatele 1 şi 2 din Noul Cod civil în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, iar căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. În temeiul dispoziţiilor art. 392 aliniat 1 Noul cod civil, prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere şi în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului, această prestaţie compensatorie reprezentând un remediu juridic pentru dezechilibrul produs în viaţa soţului nevinovat ca urmare a divorţului. Deci, acordarea acestei prestaţii compensatorii, spre deosebire de despăgubirile prevăzute de dispoziţiile art. 388 Noul cod civil nu este condiţionată de dovedirea vreunui prejudiciu, iar finalitatea sa este de a asigura soţului divorţat nevinovat o viaţă cât mai apropiată de cea din timpul căsătoriei.
În consecinţă, cum în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat şi cum veniturile reclamantului au fost din totdeauna net superioare faţă de cele ale pârâtei ceea ce le permitea ca aceştia să aibă o viaţă confortabilă, lipsită de griji, iar prin desfacerea căsătoriei viaţa pârâtei – reclamante cel puţin din punct de vedere material, suferă o modificare majoră fiind nevoită să aplice alte standarde potrivit cu veniturile sale, Tribunalul va obliga intimatul – pârât la plata unei prestaţii compensatorii sub forma rentei viagere, în cuantum de 10 %, din venitul net permanent realizat de reclamant pe o perioadă de 5 ( cinci) ani, începând cu data pronunţării prezentei decizii.
În ce priveşte cererea reclamantei-apelante de obligare a pârâtului-intimat la plata de despăgubiri în cuantum de 50.000 lei, Tribunalul reţine acest capăt de cerere ca fiind nefondat pentru cele ce succed:
Astfel, reţine Tribunalul că distinct de dreptul la prestaţia compensatorie prev. de art. 390 Cod civil, soţul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Deci art. 388 Cod civil reglementează o formă de răspundere civilă delictuală specifică raporturilor dintre soţi ca urmare a divorţului.
Fiind vorba de o răspundere civilă delictuală, soţul care solicită despăgubirea trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor pentru antrenarea acestei forme de răspundere, condiţii prev. de art. 1357 NCC, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite.
Astfel, prejudiciul poate fi material (de exemplu în situaţia în care soţul inocent a fost nevoit să părăsească locuinţa comună, ca urmare a comp celuilalt soţ) cât şi moral ( de exemplu suferinţa cauzată de comportamentul celuilalt soţ în timpul procesului de divorţ). Ori, reclamanta nu a făcut dovada niciunui prejudiciu, nici material ( locuind în continuare în apartamentul bun comun, nefiind alungată de pârât), şi nici moral ( înscrisurile medicale nefăcând suficient dovada prin ele însele că a dobândit ulcerul sau a suferit de depresie, numai datorită comportamentului pârâtului. În plus, este cunoscut faptul că orice persoană suferă când se ajunge la un asemenea moment. Mai mult, chiar reclamanta a adoptat în timpul procesului de divorţ o atitudine agresivă faţă de pârât. În ceea ce priveşte vinovăţia, condiţie a răspunderii civile delictuale, aceasta nu trebuie confundată cu vinovăţia soţului pentru divorţ şi care justifică pronunţarea divorţului împotriva lui. Este vorba de vinovaţi ca atitudine psihică a soţului căruia i se solicită despăgubiri faţă de conduita sa care se concretizează în faptă ilicită. Ori această vinovăţie, ca de altfel şi fapta ilicită nu a fost dovedită în cauză.
Văzând şi disp. art. 174 Cod proc. civilă,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite apelul declarat de reclamanta-pârâtă B. D. N. cu domiciliul în mun. Botoşani str. X, nr.Y, sc.Z, at.T, ap.U, jud. Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.
Schimbă, în parte, sentinţa apelată în sensul că , dispune desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant.
Admite cererea reclamantei de obligare a pârâtului B. C. C. domiciliat în mun. Botoşani str. X, nr.7, sc.B, st.3, ap.15, jud. Botoşani, la plata unei prestaţii compensatorii sub forma unei rente viagere.
Obligă pârâtul să achite reclamantei B. D. N. cu titlul de prestaţie compensatorie sub forma unei rente viagere în cotă de 10% din venitul net lunar permanent realizat de pârât, pe o perioadă de 5 (cinci) ani începând cu data pronunţării prezentei decizii.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravine prezentei decizii.
Obligă intimatul pârât să achite apelantei reclamante la plata sumei de 2058,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată de la instanţa de fond şi din apel.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx.
