2. Drept penal. Abandonul de familie
– Art. 305 alin. 1 lit. c din codul penal
Neplata cu rea-credinţă, timp de două luni a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Lipsa posibilităţilor materiale nu duce la excluderea răspunderii penale.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti a fost trimis în judecată inculpatul X pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c din codul penal, reţinându-se că acesta nu achitat cu rea-credinţă o perioadă mai mare de două luni consecutiv pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorei Y.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa constată vinovăţia inculpatului dovedită cu privire la săvârşirea infracţiunii de abandon de familie şi reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul X Dumitru în prezent se află în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la doi ani. Acesta a fost căsătorit cu partea vătămată Z în perioada 1986-2005, din această relaţie rezultând 4 copii. În prezent doar Y este minoră, iar pentru ea inculpatul are de plătit o pensie de întreţinere de 125 lei, conform sentinţei civile a Judecătoriei, definitivă prin nerecurare.
Conform plângerii formulate de partea vătămată Z, inculpatul nu a mai achitat pensia de întreţinere începând cu luna ianuarie 2009, acumulând o restanţă de 1375 lei până în luna noiembrie 2009, când a formulat plângerea penală.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei arătând că nu a avut posibilităţi materiale, având în îngrijire alţi doi copii rezultaţi din căsătoria cu actuala soţie, dar şi pe cei trei copii, pe care aceasta îi are din două căsătorii anterioare.
Verificările întreprinse au reliefat că începând cu luna iulie 2008 şi până în luna noiembrie 2009, când a întrerupt activitatea pentru a intra în concediu pentru creşterea copilului până la doi ani, inculpatul a fost angajatul S.C A, veniturile acestuia în perioada ianuarie – octombrie 2009 fiind cuprinse între 482 lei şi 560 lei lunar, din care ar fi putut să achite pensia de întreţinere datorată, lucru pe care inculpatul nu l-a făcut.
Inculpatul a început să achite parţial din suma datorată abia după formularea plângerii de către partea vătămată, respectiv în luna decembrie suma de 50 lei, ianuarie 2010 suma de 50 lei şi martie 2010 suma de 70 lei.
Din verificarea fişei de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.
În drept, fapta inculpatului X, de a nu achita cu rea-credinţă o perioadă mai mare de două luni consecutiv pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorei Y, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c din codul penal. Potrivit acestui text de lege neplata cu rea-credin?ă, timp de două luni a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa constată că existenţa elementului material, respectiv neplata cu rea-credinţă pe o perioadă mai mare de două luni consecutiv a pensiei de întreţinere, stabilită prin hotărâre judecătorească, în favoarea minorei Y, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.
Pericolul social al faptei şi periculozitatea inculpatului decurg din faptul că acesta a căutat să nu plătească pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească, minora fiind lipsită astfel de resursele financiare necesare întreţinerii.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv lipsirea minorei de întreţinere şi l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa, va constata că fapta penală reţinută în sarcina inculpatului există, a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege, astfel că în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c din cod penal.
