Asupra actiunii civile de fata ;
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Calarasi la data de 15.07.2010, reclamantul G.F., a chemat în judecata pe pârâta G. L., pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina exclusiva a pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior casatoriei, încredintarea minorilor I.A si K.A-M spre crestere si educare pârâtei, cu obligarea sa la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorilor urmând a se avea în vedere venitul minim pe economie si încuviintarea de a pastra legaturile personale cu minorii .
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu pârâta la data de 06.02.1999 din casatorie rezultând cei doi minori. A mai aratat reclamantul ca s-au despartit în fapt definitiv în urma cu aproximativ o saptamâna, desi neîntelegerile dintre ei au aparut cu aproximativ 4 ani în urma ca urmare a unei perioade în care pârâta a fost plecata la munca în afara tarii; ca la începutul casatoriei relatiile dintre soti au evoluat normal însa pe parcurs au aparut discutii determinate de comportamentul pârâtei fata de el, motivul principal de nemultumire fiind acela al insuficientei resurselor materiale în sensul ca oricât ar fi lucrat si orice venit ar fi realizat, pârâta nu era multumita niciodata si crea nenumarate discutii inutile pe aceasta tema a insuficientei banilor, dorindu-si un alt standard de viata .
În dovedirea actiunii reclamantul a propus administrarea dovezii cu martori si înscrisuri .
În cauza pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant cu precizarea ca nu este de acord cu actiunea motivat de faptul ca relatiile de familie nu sunt atât de grav si iremediabil vatamate încât sa conduca la desfacerea casatoriei. Mai mult decât atât, precizeaza pârâta,cel care a abandonat familia într-un mod las a fost reclamantul care a plecat în strainatate pentru a-si ridica ajutorul de somaj, însa, unde si-a gasit o femeie pentru a se simti mai bine si pentru a fugi de responsabilitatea de sot si tata al celor doi copii rezultati din casatorie. A mai aratat pârâta ca de la încheierea casatorie s-au înteles perfect, însa la data de 24.07.2010 reclamantul a plecat în afara tarii, iar la câteva zile a fost vizitata de serviciul de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Calarasi.
Probatoriul administrat în cauza conduce instanta la pronuntarea unei solutii de respingere a actiunii formulate de reclamant, pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 38 din C. Familiei casatoria se poate desface doar pentru motive temeinice care sa fi vatamat grav raporturile dintre soti astfel încât continuarea casatoriei este evident imposibila.
Pe de alta parte divortul nu se poate pronunta daca s-a stabilit numai culpa sotului reclamant, iar pârâtul nu a formulat cerere reconventionala. Nu este îndeplinita în acest caz cerinta imposibilitatii continuarii casatoriei pentru motive temeinice întrucât faptele ilicite ori potrivnice moralei comune nu constituie motive temeinice pentru cel care le savârseste ( si le invoca).
În acest sens s-a pronuntat instanta suprema prin Decizia nr. 10/1969 si Decizia de Îndrumare nr. 10/1974 ( divortul nu se poate pronunta atunci când cauza dezbinarii este imputabila numai sotului reclamant).
În prezenta cauza, niciuna din dovezile administrate nu contureaza culpa pârâtei în desfacerea casatoriei. Dimpotriva, reclamantul este cel care a perturbat cursul firesc al relatiilor de familie prin perpetuarea unei relatii extraconjugale, împrejurare care reiese din declaratiile martorilor audiati ( S.M, si G. G.).
Prin urmare instanta nu poate retine incidenta prevederilor art. 38 din C. Familiei astfel încât va respinge actiunea formulata de reclamant împotriva pârâtei.
