DREPTUL FAMILIEI. MĂSURA PLASAMENTULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ A MINORULUI. ÎNCETAREA MĂSURII CA URMARE A MODIFICĂRII CONDIŢIILOR INIŢIALE.
Legea nr. 272/2004
Art. 495 din Codul civil
Legea nr. 272/2004 prevede dreptul fundamental al copilului de a fi crescut, îngrijit de părinţii săi şi doar în măsura în care nu este posibilă o atare situaţie, să beneficieze de o îngrijire printr-un asistent maternal profesionist, or, în speţă s-a dovedit că acele condiţii iniţiale ce au condus la luarea măsurii speciale s-au schimbat, ca atare dispoziţia de încetare a măsurii plasamentului în regim de urgenţă s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 495 din Codul civil.
DECIZIA CIVILĂ NR.949/2013-R
din 14 februarie 2013
Dosar nr.5531/111/2012
Prin sentinţa civilă nr.162/PC din 31 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamanta V M-M, în contradictoriu cu pârâţii D GENERALĂ D A S ŞI P C B cu sediul în O, şi P D P L T B.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta D G D A S Ş P C B.
A dispus încetarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă a copilului V A, născut la data de 18.12.2009 în O, tatăl necunoscut, mama V M-M şi reintegrarea copilului în familie, drepturile şi obligaţiile părinteşti urmând a fi exercitate de mamă.
A obligat pe pârâta D G D A S Ş P C B să înapoieze reclamantei pe copilul V A, născut la data de 18.12.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, examinând acţiunea principală şi cererea reconvenţională formulate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, găseşte ca fiind întemeiată acţiunea principală, aceasta fiind admisă aşa cum a fost formulată, şi fiind respinsă, pentru următoarele considerente :
Prin Decizia Civilă nr. 148/R/2012 a Curţii de Apel O a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta D G d A S P C B având ca obiect înlocuirea măsurii de plasament a copilului V A, născut la data de 18.12.2009, în Oradea, din părinţi NECUNOSCUT şi V M M la asistentul maternal profesionist M M, cu domiciliul în com. B, sat B, nr. 200, jud. B şi exercitarea drepturilor părinteşti de către asistenta maternală M M.
S-a reţinut de către instanţă că, V M-M s-a maturizat şi s-a echilibrat în ultimele luni, dorinţa ei de a fi alături de copil părând reală, iar insistenţa cu care aceasta a abordat poziţia exprimată în această cauză, aceea că doreşte să îl reintegreze pe minor în familia naturală, care este reprezentată practic de ea, în calitate de mamă, nu poate fi explicată decât printr-o dorinţă sinceră de a avea şansa să îşi crească băieţelul.
S-a mai apreciat că mamei nu i se poate reproşa că urmăreşte un alt interes deoarece în măsura în care ar evalua situaţia doar din punctul ei de vedere i-ar fi mult mai facil să lase copilul în plasament, o astfel de soluţie acordându-i o oarecare libertate în ceea ce priveşte propria viaţă.
Cu toate acestea, recurenta face demersuri pentru a putea îngriji copilul, ceea ce denotă că neliniştea sa este reală, dublată de faptul că asistentul maternal locuieşte la B, motiv pentru care se poate lua legătura cu băieţelul destul de rar, ceea ce ar putea determina o înstrăinare a acestuia faţă de mama sa naturală.
Recurenta pare a conştientiza reacţia dură pe care a avut-o faţă de copil şi consecinţele acesteia, declarând că regretă acel incident care a impus luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, dar că era puternic afectată de starea precară de sănătate, de oboseală în care se afla şi că în acel moment părea că nu există în favoarea ei nici o soluţie viabilă, motiv pentru care a simţit nevoia unui gest extrem.
Expertiza psihiatrică efectuată în cauză concluzionează că recurenta este în măsură să asigure supravegherea şi educarea copilului său, motiv pentru care nu există un motiv real pentru care instanţa să justifice o respingere a unei astfel de cereri.
Legat de faptul că recurenta nu are nici un venit, instanţa a apreciat eforturile depuse de aceasta pentru a se educa şi dorinţa reală de a se angaja şi ia act de aranjamentul existent în acest moment faţă de numitul P E care a declarat că oferă locuinţa sa recurentei şi copilului.
S-a mai apreciat că în măsura în care, oricare din elementele avute în vedere în prezenta cauză de instanţă se vor modifica sau dacă după integrarea în familia naturală, viaţa copilului va fi pusă în pericol în orice fel, D G d A S şi P C B este abilitată să ia măsurile care se impun, într-o astfel de situaţie scoaterea copilului de sub influenţa mamei fiind definitivă. În acest moment însă soluţia instanţei de a permite copilului să crească sub supravegherea mamei este în interesul acestuia.
Ca şi consecinţă a acestei decizii, faţă de minor nu s-a dispus măsura plasamentului, însă minorul nu a putut fi reintegrat în familie, întrucât a rămas în vigoare dispoziţia nr. 20/2.03.2011 prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, prin faptul că instanţa nu a dispus prin hotărâre încetarea acestei măsuri şi reintegrarea copilului în familie.
Prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea formulată în prezentul dosar, reclamanta solicită practic punerea în executare a Deciziei Curţii de Apel, în sensul de a se dispune cu privire la încetarea măsurii plasamentului de urgenţă şi reintegrarea minorului în familie.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat din nou luarea faţă de copil a măsurii plasamentului, care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat Curtea de apel prin Decizia amintită, în principal pentru motivele invocate şi în prima cerere, invocând însă şi împrejurări noi, legate de atitudinea reclamantei faţă de cursurile şcolare, de refuzul acesteia de a se prezenta la DGASPC Bihor pentru o reevaluare psihologică după data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
În ce priveşte împrejurările anterioare datei de 17.01.2012, s-a reţinut de instanţă că acestea au fost deja analizate prin decizia pronunţată de Curtea de Apel O, care a statuat că nu se justifică luarea măsurii plasamentului faţă de copil, astfel că acestea nu mai pot justifica o nouă cerere având ca obiect luarea măsurii plasamentului.
În perioada scursă de la data de 17.01.2012 şi până în prezent, instanţa de fond a reţinut că situaţia reclamantei şi a copilului nu s-a schimbat semnificativ, respectiv nu au intervenit evenimente noi care să justifice luarea unei noi măsuri de protecţie faţă de copil prin prisma art. 56 din Legea nr. 272/2004. Astfel, reclamanta locuieşte în continuare ca aceeaşi persoană care s-a oferit să îi acorde sprijinul, este în prezent în clasa a II-a la cursurile de recuperare, beneficiază de ajutor social şi nu a săvârşit fapte grave care ar putea conduce la concluzia că nu poate avea grijă de copil, dovedind în continuare un interes real de a-şi creşte copilul. În ce priveşte refuzul reclamantei de a se prezenta după introducerea acestei acţiuni la DGASPC B pentru o reevaluare psihologică, instanţa de fond a reţinut că acesta nu are vreo relevanţă în cauză, câtă vreme reclamanta a fost deja supusă unei expertize medico-legale psihiatrice şi nu au apărut elemente noi.
În raport de ansamblul considerentelor mai sus expuse, văzând dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, prima instanţă a apreciat că faţă de minorul V A nu se mai justifică menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, nici nu se impune înlocuirea acesteia cu măsura plasamentului, fiind întrunite condiţiile pentru reintegrarea acestuia în familie şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti de către mamă.
În temeiul dispoziţiilor art. 495 Cod civil, având în vedere că s-a dispus reintegrarea minorului în familie, fiind în interesul superior al copilului ca acesta să fie înapoiat mamei sale, instanţa de fond a obligat pârâta DGASPC B să înapoieze minorul mamei reclamante.
Aşa fiind, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanta V M-M şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta DGASPC B, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul B, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei, respingerea acţiunii principale şi respingerea cererii reconvenţionale.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că minorul V A, provine dintr-o relaţie de concubinaj a mamei cu L K, naştere înregistrată doar tardiv, în cursul anului 2010, deşi s-a născut la 18.12.2009, când mama era minoră, părăsise domiciliul părinţilor cu copilul şi s-a mutat la concubin, ce a obligat-o să se prostitueze.
Mama a formulat o sesizare la D G de A S şi P C B pentru a beneficia de o măsură de protecţie specială, atât ea cât şi minorul, neavând nici unde locui, solicitare admisă, permiţându-i-se a locui la C M P O, însă, întrucât a avut un comportament violent faţă de minor, i s-a întocmit raport, a intervenit un echipaj al poliţiei, fiind internată la Spitalul Clinic Dr.G C, pentru consult şi tratament.
Pe durata spitalizării, a avut un comportament agresiv, iar urmare a examenului psihologic, s-a constatat că are o personalitate elementară, imatură afectiv, cu tendinţe impulsive:-toleranţă scăzută la frustrare, martorii audiaţi;-B, S, C, confirmând aceste aspecte ce au condus la dispunerea măsurii de plasament, în regim de urgenţă, cu privire la minor, la asistentul maternal M M, domiciliată în comuna B.
Ancheta socială a relevat că reclamanta s-a mutat temporar în locuinţa numitului P E, s-a înscris la Şcoala L S din O în clasa a-II-a, secţia maghiară, beneficiază de ajutor social în cuantum de 125 lei, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă, probele confirmând că nu oferă condiţii corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorului.
Ca urmare, interesul superior la copilului este păstrarea într-un mediu familial surogat securizat şi propice pentru o bună dezvoltare, reclamanta neîndeplinind condiţiile minimale morale şi materiale necesare pentru îngrijirea şi creşterea acestuia.
Legea nr.272/2004, consacră dreptul fundamental al copilului de a fi crescut şi îngrijit de părinţi sau dacă acest lucru nu este posibil, de a beneficia de o îngrijire într-un mediu familial.
Răspunderea pentru creşterea şi dezvoltarea copilului revine în primul rând părinţilor – dacă aceştia prezintă garanţii materiale şi morale, cu grad de certitudine şi stabilitate, pe termen lung-, art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004, responsabilitatea colectivităţii locale fiind subsidiară iar intervenţia statului complementară.
În drept, s-au invocat art.299, art.304 pct.9 şi următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă V M M, a solicitat, respingerea recursului, invocând că nu profită nimănui rămânerea minorului în plasament, măsură ce de altfel a încetat prin decizia civilă nr.148/R/2012 a Curţii de Apel O. Este în prezent înscrisă la şcoală, fiind sprijinită moral şi material de P E, la care locuieşte decent.
Prin întâmpinarea depuse la dosar,intimata pârâta D G de A S şi P C B a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi în consecinţă, admiterea cererii reconvenţionale formulată de direcţie, invocând că, potrivit examenul psihologic şi discuţiile avute cu medicul psihiatru curant, s-a dispus măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul V A, începând cu data de 02.03.2011 la asistentul maternal profesionist M M, domiciliată în comuna B, sat B nr. 200, jud B, având Atestat nr. 58 din 24.08.2009.
După externarea din spital, mama copilului s-a mutat la numitul P E, aceasta declarând că ea doreşte ca băiatul său, V A să fie reintegrat în familia sa. Numitul P E a declarat că este văduv şi are un fiu (este căsătorit) cu care nu ţine legătura. Datorită faptului că mama V M susţine că nu ştie româneşte, majoritatea discuţiilor s-au purtat cu numitul P E.
S-a mai arătat de intimată că în prezent, mama copilului este înscrisă la forma de învăţământ „Recuperare”, clasa I-a, secţia maghiară, la Şcoala L S O, an şcolar 2011 – 2012; beneficiază de ajutor social în cuantum de 125 lei. Numitul P E declară că M nu lucrează, iar aceasta se datorează neşcolarizării acesteia (acesta fiind motivul pentru care niciun angajator n-ar fi angajat-o).
În vederea reevaluării situaţiei copilului V A mama copilului a fost solicitată a se prezenta la sediul D G de A S şi P C B pe data de 11.06.2012 şi 19.06.2012 pentru o evaluare psihologică. Domnul P E a refuzat orice formă de colaborare cu specialiştii D G de A S şi P C B în vederea evaluării psihologice a mamei copilului, V M.
Reclamanta intimată, mama copilului, V M-M, nu îndeplineşte condiţiile materiale necesare creşterii şi educării acestuia: nu are un loc de muncă şi, având în vedere că nu ştie să scrie şi să citească, şansele de a-şi găsi un loc de muncă, sunt destul de reduse.
De asemenea, condiţiile de locuit şi de viaţă, ale mamei, sunt foarte nesigure: ea este primită în spaţiul locativ al d-lui P E, din bunăvoinţă, dar această persoană nu are nici o obligaţie legală, de a o întreţine pe V M-M, sau, eventual, pe copilul său.
Dar, intimata a mai precizat că, motivul care a determinat luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, în favoarea copilului V A, a fost violenţa deosebită, demonstrată, de mamă, în raport cu copilul său şi ameninţările acesteia, că va omorî copilul şi îi va scoate organele. În momentul în care acest incident s-a produs, mama era internată, alături de copilul său, în Centrul maternal P, iar această măsură dura de câteva luni. Măsura internării în centrul maternal, fusese luată, tocmai pentru ca, mama, la data aceea minoră, şi aflată în situaţie de nevoie, să nu fie despărţită de copilul său.
Deci, în momentul în care V M-M a fost atât de violentă, cu copilul său, era scoasă, de o bună vreme, din mediul familial şi se afla într-un centru maternal, tocmai pentru a nu fi despărţită de copilul său. Mai mult, criza a fost determinată de certuri minore, cu alte persoane, din centru şi nu aveau legătură cu copilul şi totuşi, mama şi-a vărsat furia, pe copilul său, de doar câteva luni. Pe toată perioada spitalizării mamei, aceasta a continuat să fie foarte recalcitrantă şi violentă şi cu personalul, din spital, chiar sub influenţa sedativelor (declaraţii existente la dosar şi anexate prezentei).
În prezenţa angajaţilor D.G.A.S.P.C. B, V M-M, mama copilului, a ameninţat şi a arătat, prin gesturi că ”dacă o prinde”, pe şefa Centrului Maternal P O, o va omorî.
V M-M are antecedente familiale de violenţă şi boli psihice: mama sa, V M, în urma unor certuri, pe fondul consumului de alcool, a fost ucisă, de concubinul său, cu lovituri, de topor, iar mătuşa recurentei, V V, a fost diagnosticată, cu nevroză cenestopată pe fond de personalitate dizarmonică, conform certificatului medical de constatare a capacităţii de muncă, nr. 1187/2011.
Aşadar, intimata pârâtă a menţionat că mama nu prezintă nici garanţiile materiale necesare creşterii şi educării unui copil şi mai ales, nu prezintă garanţiile morale şi de siguranţă necesare îngrijirii unui copil. Dacă mama a avut o asemenea reacţie de agresivitate ieşită din comun faţă de copilul ei, dovedită prin declaraţiile martorilor, într-un moment în care erau şi alte persoane în preajma ei, şi mai ales fără ca starea ei să fie declanşată de copil, atunci ne întrebăm ce se va întâmpla cu acest copil când se va afla singur cu mama sa, şi mai ales când s-ar putea chiar el să-i provoace stări de agitaţie? Cine o să mai fie în preajmă să-i salveze viaţa? Consideră astfel că, mama are nevoie de un tratament de specialitate, cu atât mai mult cu cât ea se află în starea de negare a ceea ce s-a întâmplat cu ea.
Ţinând cont de împrejurările care au dus la stabilirea măsurii de protecţie (tulburarea de comportament a mamei care a pus în pericol viaţa copilului), vârsta mică a copilului, acesta fiind dependent de îngrijirile acordate de un adult, intimata pârâtă arată că se impune respingerea cererii mamei pentru reintegrarea copilului şi înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de plasament la asistentul maternal profesionist M M, domiciliată în comuna B, sat B nr. 200, jud B, având Atestat Nr. 58 din 24.08.2009.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa de recurs, constată următoarele:
La data de 18.12.2009, în localitatea O, s-a născut minorul V A, din părinţii:-tatăl necunoscut, -mama:-V M M intimată reclamantă în cauză.
Potrivit dispoziţiei nr.20/2.03.2011, emisă de intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B –fila 3 dosar de fond, referatul nr.3962/2.03.2011, a evidenţiat faptul că pentru minor există riscul ca mama să-l abuzeze fizic, fiind diagnosticată cu întârziere mintală uşoară, tulburări de comportament, fiind internată pentru tratament de specialitate, astfel că, în baza art.56 lit.b din Legea nr.272/2004, întrucât s-a apreciat că se impune luarea unei măsuri de protecţie specială a acestuia, s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist M M, în localitatea B, comuna B, judeţul B, începând cu data de 2.03.2011.
Din cuprinsul Deciziei civile nr.148/R din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea –filele 4-6 dosar de fond, se reţine faptul că, s-a respins acţiunea formulată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B, prin care s-a solicitat înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă al minorului cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist M M, reţinându-se din considerentele acesteia, faptul că mama, faţă de raportul de expertiză psihiatrică – este în măsură a asigura supravegherea şi educarea copilului său, numitul P E declarând că îi oferă locuinţa sa, ei şi copilului.
Probele la care face referire recurentul, au fost administrate anterior luării măsurii iniţiale a plasamentului, în regim de urgenţă, astfel că, instanţa se impune a avea în vedere probele ivite după acel moment.
Din raportul de vizită întocmit la data de 18.04.2012 –fila 24 dosar de fond, se reţine că, mama i-a adus copilului dulciuri, jucării, îmbrăcăminte, s-a înscris la Şansa a-II-a la Şcoala L S O, secţia maghiară, fiind aprobată cererea acesteia de-a nu frecventa zilnic cursurile.
Ancheta socială efectuată de Comuna P –fila 51 dosar de fond, a evidenţiat faptul că intimata reclamantă este înscrisă la şcoală –clasa a-II-a –curs de zi, nu are loc de muncă, beneficiază de ajutor social de 125 lei lunar, începând cu 1.06.2012, locuieşte cu numitul P E. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, filele 57-58, a concluzionat că intimata reclamantă prezintă o întârziere mentală uşoară pe fondul carenţelor educaţionale, însă, dezvoltarea funcţiilor sale psihice îi permite să se ocupe de îngrijirea şi creşterea copilului minor.
Din cele expuse, se poate reţine cu uşurinţă, dorinţa mamei de-a se ocupa de creşterea şi educarea copilului său, mai mult, chiar a început şi continuă demersurile pentru a absolvi o şcoală în vederea obţinerii unei pregătiri profesionale, locuieşte cu un alt bărbat care însă îi asigură o locuinţă şi care este dispus să o ajute, astfel că, nu se poate vorbi de lipsa unui mediu prielnic pentru dezvoltarea armonioasă a minorului.
Legea nr.272/2004 prevede dreptul fundamental al copilului de a fi crescut, îngrijit de părinţii săi şi doar dacă acest aspect nu este posibil, să beneficieze de o îngrijire printr-un asistent maternal profesionist, ori, câtă vreme condiţiile iniţiale ce au condus la luarea măsurii speciale s-au schimbat, mama dovedind că doreşte să se ocupe de creşterea şi educarea fiului său, fiind ajutată în acest sens, în mod corect instanţa de fond a dispus încetarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, cu respectarea art.495 Cod civil, criticile nefiind întemeiate.
Sigur că, în măsura în care, se vor schimba în detrimentul interesului minorului, circumstanţele susmenţionate, statul prin instituţiile sale poate şi trebuie să uzeze de aplicarea măsurilor speciale instituite în acest sens, în prezent însă nefiind cazul.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă, instanţa de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, menţinând în întregime sentinţa recurată, ca fiind legală şi temeinică.
