Dreptul familiei. Ocrotirea minorului prin măsura plasamentului în regim de urgenţă. Necesitatea cenzurării măsurii şi după luarea acesteia prin aplicarea principiului interesului superior al copilului
Prin sentinţa civilă nr.4/S din 14 februarie 2005, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov.
A dispus menţinerea plasamentului în regim de urgenţă cu privire la minoră.
A dispus delegarea drepturilor părinteşti cu privire la persoana minorei către şeful serviciului de tip rezidenţial, iar cele cu privire la bunurile minorei către preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, până la încetarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă.
Prima instanţă a reţinut că, prin dispoziţia nr.10 din 14 ianuarie 2005, emisă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă a minorei.
Ancheta socială şi raportul D.G.A.S.P.C. Braşov opiniază pentru reintegrarea minorului în familie, însă instanţa a reţinut că faţă de faptul că a fost dovedită abuzarea fizică şi emoţională a minorei, numai într-un cadru instituţionalizat îi pot fi asigurate minorei dreptul la învăţătură, la sănătate şi bunăstare, la dezvoltarea sa mentală şi spirituală.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta.
Soluţia instanţei este criticată din punctul de vedere al înlăturări unor probe de la dosar care conduc la ideea revenirii asupra măsurii luate.
Abuzurile fizice reţinute de instanţă se rezumă la două incidente minore, care nu reprezintă o obişnuinţă în comportamentul faţă de minoră..
Curtea constată că recursul este fondat.
Art.64-65 din Legea nr.272/2002 prevăd luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, cu caracter temporar, a copilului abuzat sau neglijat. Pentru a ocroti copilul aflat în asemenea situaţii măsura poate fi dispusă şi de directorul D.G.A.S.P.C., urmând ca ea să fie cenzurată de instanţa de judecată în termen de 48 ore de la luarea ei.
Având în vedere că minora s-a prezentat la poliţie pentru a reclama climatul nefavorabil din familie, în mod firesc s-a dispus luarea acestei măsuri.
Odată internată însă, cu ocazia implicării autorităţii tutelare, a asistenţilor sociali şi a psihologului, a reieşit că situaţia familială nu este chiar atât de gravă.
Abuzurile fizice s-au rezumat la două situaţii în care minora a fost pălmuită.
Atmosfera de certuri de acasă s-a îmbunătăţit, iar de la plecarea minorei, aşa cum reiese din raportul de caz, rezultă că mama sa şi concubinul acesteia nu au mai consumat băuturi alcoolice. Atât aceştia cât şi minora şi-au exprimat insistent dorinţa de a fi împreună.
Ţinând cont de aceste date care se coroborează şi cu recomandarea psihologului de a fi reintegrată în familie, Curtea constată că este în interesul superior al minorei să se întoarcă în mediul familial.
Plasamentul familial în regim de urgenţă având un caracter temporar şi-a atins scopul pentru care a fost reglementat, respectiv scoaterea copilului dintr-un mediu ce i-ar putea primejdui creşterea şi educarea, atenţionarea părinţilor asupra comportamentului necorespunzător faţă de minoră şi implicarea D.G.A.S.P.C., care va monitoriza în continuare cazul.
Creşterea şi educarea copilului în mediul familial fiind dezideratul suprem al legii, faţă de schimbarea stării de fapt de la luarea măsurii, instanţa consideră că recursul este fondat.
În baza art.66 alin.2 din Legea nr.272/2002 se va dispune reintegrarea minorei în familie, cu reluarea drepturilor părinteşti asupra persoanei şi bunurilor minorei de către părinţii acesteia.
