. DREPTUL LA NUME – DREPT SUBIECTIV. NECESITATEA ACORDULUI SOTULUI CA SOTIA SA POARTE PE VIITOR NUMELE DOBANDIT PRIN CASATORIE.EXISTENTA UNOR „MOTIVE TEMEINICE” – INTELES.
Potrivit art.40 alin.2 din Codul familiei, instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze ca sotul sa poarte numele din casatorie al celuilalt sot, chiar si dupa desfacerea casatoriei, chiar in lipsa unei invoieli intre soti.
In situatia in care nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie, dispozitie reglementata de prevederile art.40 alin.ultim din Codul familiei.
In speta, la instanta de fond, reclamantul a fost de acord ca parata sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie, insa in apel a revenit, aspect ce a constituit de altfel unul din motivele de apel invocate, situatia echivaland practic cu un refuz ca fosta sotie sa-i poarte numele. Cum dreptul la nume este un drept subiectiv, personal nepatrimonial, neexistand invoiala sotului sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei, nu se poate incuviinta de instanta ca sotia sa poarte numele dobandit prin casatorie.
Pe de alta parte, jurisprudenta a statuat ca prin sintagma „motive temeinice” se intelege un interes de ordin moral sau material pe care-l manifesta titularul cererii care poate fi vatamat in cauzele in care s-ar reveni la numele avut anterior, vatamare ce nu a fost probata in speta.
(decizia civila nr.36 din 6 martie 2005)
