Familie
(probleme în legatura cu familia)
Încredintarea minorilor unui parinte cu o afectiune psihica.
Critica privind încredintarea minorilor catre mama nu este fondata, aceasta afectiune a pârâtei neconstituind un impediment, deoarece pârâta este independenta din punct de vedere social, este permanent ajutata de familia extinsa, nu este decazuta din drepturile parintesti, ceea ce duce la concluzia ca aceasta poate sa ofere o buna crestere si educare minorilor.
Prin actiunea înregistrata la Judecatoria Segarcea, sub nr. 1590/304/2008, la data de 23.10.2008, reclamantul C.A. a chemat în judecata pe pârâta D.A. solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa-i fie încredintati minorii C.A.M, nascut la data de 10.08.2005 si C.M., nascut în data de 18.10.2008, spre crestere si educare.
În motivarea actiunii, reclamantul a învederat faptul ca a întretinut cu pârâta relatii de concubinaj si ca, în aceasta perioada, s-au nascut minorii anterior mentionati. Reclamantul a pretins ca pârâta sufera de oligofrenie de gradul I, afectiune care îi afecteaza în mod grav discernamântul si, în consecinta, ar fi incapabila sa se ocupe de cei doi minori.
Prin sentinta civila nr. 282/ 07.04.2009, pronuntata de Judecatoria Filiasi, s-a respins actiunea principala formulata de reclamantul C.A. împotriva pârâtei D.A.
A admis în parte actiunea reconventionala formulata de pârâta – reclamanta reconventional D.A. împotriva reclamantului – pârât reconventional C.A.
A încredintat minorii C.A.M, nascut la data de 18.10.2006 si C.M, nascut la data de 10.08.2005, spre crestere si educare mamei pârâte-reclamanta reconventional.
A obligat tatal-pârât la plata sumei de 200 lei, cu titlu de pensie de întretinere lunara pentru minori ( 100 lei fiecare pentru fiecare minor), începând cu data de 11.11.2008, data formularii cererii reconventionale si pâna la majoratul minorilor.
A obligat reclamantul – pârât reconventional la plata sumei de 1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre pârâta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:
În cuprinsul cererii reconventionale pârâta a învederat faptul ca, în perioada în care a convietuit cu reclamantul, acesta din urma a avut o atitudine necorespunzatoare, care s-a agravat dupa nasterea celor doi minori, în sensul ca atât reclamantul cât si familia acestuia exercitau asupra sa agresiuni fizice si verbale care s-au rasfrânt în mod negativ si asupra minorilor.
Pârâta a precizat ca a fost nevoita sa paraseasca domiciliul comun în data de 17.07.2008, împreuna cu cei doi minori, stabilindu-se la domiciliul parintilor sai, situat în comuna Cotofenii din Dos, sat Mihaita, precum si faptul ca, la acel moment, minorii sufereau de rahitism si de tulburari de comportament, afectiuni care, asa cum a apreciat si medicul specialist, era evident ca nu le-ar fi putut contracta decât în intervalul cât au stat în domiciliul reclamantului.
De asemenea, a precizat ca aceste aspecte au fost retinute si de catre instanta, prin sentinta nr. 737/14.08.2008, pronuntata de Judecatoria Segarcea, fiind respinsa cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamant, privind înapoierea minorilor, în motivarea sentintei retinându-se ca firea violenta a reclamantului genereaza o stare de disconfort si ca vârsta minorilor impune prezenta mamei. Pârâta a pretins ca, de când se afla în domiciliul sau, minorii au devenit sociabili, frecventeaza gradinita si nu mai au probleme de sanatate.
Totodata, pârâta a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Segarcea, aratând ca domiciliul sau este în comuna Cotofenii din Dos, sat Mihaita, jud. Dolj, astfel încât, în conformitate cu dispozitiile art. 5 Cod pr. civ., Judecatoria Filiasi este competenta de a solutiona actiunea.
Prin sentinta civila nr. 1047/11.11.2008, Judecatoria Segarcea a admis exceptia necompetentei teritoriale, retinând ca domiciliul pârâtei se afla în comuna Cotofenii din Dos, sat Mihaita, jud. Dolj si ca, în conformitate cu dispozitiile art. 5 Cod pr. civ., este competenta a solutiona cererea formulata de reclamant, instanta de la domiciliul pârâtei, sens în care a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Filiasi, jud. Dolj.
Din declaratiile martorilor audiati în cauza si din certificatele de nastere ale celor doi minori, instanta a retinut ca acestia au rezultat din relatia de concubinaj a partilor si ca de la nastere au locuit împreuna cu parintii lor la domiciliul situat în comuna Calopar, jud. Dolj, pâna la data de 17.07.2008 când pârâta a parasit domiciliul împreuna cu cei doi minori.
S-a mai retinut ca de la data despartirii în fapt tatal reclamant a mai încercat sa îi viziteze pe minori, însa nu i s-a permis acest lucru de catre pârâta si ca în perioada cât partile au locuit la Calopar, acestea erau ajutate la cresterea minorilor si de catre mama reclamantului, care însa nu se întelegea cu pârâta, reprosându-i mai tot timpul ca nu se ocupa corespunzator de cresterea si educarea minorilor.
Martorele audiate în cauza, la propunerea pârâtei, au învederat ca aceasta este o persoana responsabila, morala si o buna mama, în timp ce martora C.F, audiata la propunerea reclamantului, a relatat despre un incident care ar fi avut loc la poarta locuintei partilor din comuna Calopar, în timpul caruia fiul cel mare ar fi cazut în namol, iar mama pârâta nu ar fi reactionat parinteste la aceasta împrejurare, iar martora B.G. a apreciat ca pârâta ar avea probleme de comportament, nefiind comunicativa.
Din referatele de ancheta sociala întocmite de catre colectivele de sprijin ale autoritatilor tutelare din cadrul Primariei comunei Calopar si Cotofenii din Dos, jud. Dolj a rezultat aspectul ca ambele parti au conditii corespunzatoare pentru cresterea si îngrijirea minorilor.
De asemenea, din modul de comportare al pârâtei în instanta, s-a apreciat ca aceasta este o persoana cu care se poate comunica, având reprezentarea faptelor sale, împrejurare în care instanta considera ca aceasta poate relationa cu minorii si poate crea cadrul afectiv specific relatiei mama – copil, nepunând în pericol o dezvoltare fizica si psihica armonioasa a minorilor.
Faptul ca afectiunea de care sufera pârâta nu este atât de grava este dovedit si de împrejurarea ca reclamantul, care a convietuit cu aceasta o buna perioada de timp, nu si-a putut da seama de tulburarile de comportament ale acesteia, aflând despre boala pârâtei ulterior despartirii în fapt, ceea ce denota faptul ca în realitate pârâta are un comportament normal, având iesiri care pe parcursul derularii relatiile de convietuire au fost atribuite unei stari recalcitrante.
În aceste conditii, instanta a apreciat ca pârâta este în masura sa ofere fiilor sai un climat de viata sanatos, sprijinita de catre familia sa si ca este în interesul acestora sa traiasca într-un climat linistit, unde s-au adaptat corespunzator .
Împotriva sentintei civile nr.282/07.04.2009, pronuntata de Judecatoria Filiasi, în termen legal, a declarat apel reclamantul C.A, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând analiza cu atentie a depozitiilor si reexaminarea capacitatii parentale a pârâtei prin prisma situatiilor periculoase în care minorii ajungeau când ramâneau exclusiv cu aceasta.
Prin decizia civila nr. 257 din 30.10. 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul declarat de apelantul-reclamant C.A. împotriva sentintei civile 282/7.04.2009, pronuntata de Judecatoria Filiasi, în dosarul nr.1590/304/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâta D.A., apelantul fiind obligat la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele aspecte:
Din probatoriile administrate în prima instanta si completate cu înscrisuri în apel a rezultat ca minorii se afla în întretinerea mamei de la separarea partilor, iar aceasta, chiar daca sufera de schizofrenie gr. I, este independenta din punct de vedere social si totodata foarte atasata de copii.
Conform raportului Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj din 16.10.2009, minorul C.M. frecventeaza cu regularitate gradinita din localitate, participa la activitatile organizate si este foarte sociabil.
Intimata este ajutata si de familia extinsa, respectiv mama si sora sa, care se implica foarte mult în cresterea si educarea copiilor, relatiile din familie fiind armonioase. Nu se poate interpreta situatia relatata de martora C.F, care descrie ca într-o anumita împrejurare, când unul din copii a cazut în noroi, pârâta nu a intervenit, ramânând pasiva, ca fiind o lipsa de preocupare fata de acesta, împrejurarea respectiva nepunând în pericol siguranta copilului.
S-a mai constatat, de asemenea, ca la domiciliul parintilor intimatei sunt conditii adecvate si din punct de vedere material pentru a se asigura o locuinta corespunzatoare celor doi minori.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamantul C.A, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
Instanta de apel a aplicat gresit legea, ignorând toate principiile care guverneaza procesele de încredintare a minorilor.
În speta, interesul minorilor a fost prejudiciat, instantele fiind obligate sa analizeze situatia concreta a fiecarui parinte în parte, prin prisma relatiilor cu minorii, anterioare despartirii în fapt, lucru care nu s-a realizat, desi din probatoriile administrate în cauza se putea observa relatia pozitiva si afectiva pe care tatal-reclamant a avut-o cu minorii.
Instantele nu au analizat corect probatoriile administrate în cauza, în sensul ca, desi intimata sufera de o boala psihica, aceasta nu a reprezentat un impediment în solutionarea cererii privind încredintarea minorilor catre mama-pârâta.
În mod gresit, ambele instante au respins cererea reclamantului de a se efectua o expertiza psihiatrica, având în vedere starea de sanatate mintala a pârâtei.
Din depozitiile martorilor a rezultat ca relatiile dintre reclamant si minori este una corecta, completa si în interesul minorilor.
Recursul este nefondat.
Principalul motiv de recurs vizeaza solutia de încredintare a celor doi minori catre mama-pârâta.
În aprecierea criteriilor de încredintare a minorului spre crestere si educare trebuie sa primeze interesul minorului si nu faptul ca unul dintre soti a ramas în domiciliul conjugal unde a fost crescut minorul, iar celalalt sot a fost nevoit sa plece.
Aprecierea interesului superior al copilului si încredintarea acestuia mamei sau tatalui, atunci când ambii parinti formuleaza cerere de încredintare, se va face tinându-se seama de vârsta copilului, de comportarea ambilor parinti fata de copil, anterior si ulterior despartirii în fapt, legaturile de afectiune dintre copil si parinti, locul de munca al acestora, starea de sanatate a copilului.
Ratiunea interesului superior al copilului are caracter complex, continutul sau raportându-se la posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si materiala pe care le poate gasi la unul dintre parinti.
Vârsta frageda a copilului este de natura sa creeze prezumtia simpla a unei legaturi afective, puternice dintre mama si copil, superioara oricarei alteia stabilite în virtutea relatiei de rudenie. Instantele au analizat corect, prin prisma acestor criterii si cu aplicarea legala a dispozitiilor Lg. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, toate împrejurarile menite sa creeze un ansamblu favorabil în vederea unei solutii clare privind încredintarea minorilor catre mama-pârâta.
Aceste criterii au fost confirmate în speta de probatoriul administrat corect interpretat de catre instantele de judecata, din care rezulta ca minorii au fost bine îngrijiti în perioada convietuirii partilor, chiar daca s-au implicat si alte persoane în activitatea de crestere a minorilor (bunicii materni), alaturi de parinti.
Chiar daca prin compensatie directa, recurentul a dovedit ca poseda resurse materiale superioare celor ale pârâtei, minorii au nevoie sa fie îngrijiti permanent de catre mama sa, în contextul în care nu s-a probat ca dezvoltarea fizica si psihica a minorilor ar fi afectata în spatiul ocupat în prezent de catre pârâta (conditii care pot face oricând obiectul unei reevaluari de catre instanta de judecata).
Corect au fost avute în vedere de catre instante concluziile anchetelor sociale efectuate în cauza, precum si cele ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj, privind caracterizarea psihica a minorilor.
Referitor la critica privind starea psihica a intimatei, corect s-a retinut ca aceasta nu constituie un impediment, întrucât pârâta este independenta din punct de vedere social, este permanent ajutata de familia extinsa, nu este decazuta din drepturile parintesti, ceea ce duce la concluzia ca poate sa ofere o buna crestere si educare minorilor.
Constatând ca instanta de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, motivând si argumentând juridic solutia pronuntata, Curtea va retine, în conformitate cu dispoz. art. 3121 Cod pr. civ., ca este nefondat recursul formulat în cauza de catre reclamant, în privinta criticii de nelegalitate mentionata.
Referitor la celelalte critici invocate în cererea de recurs, se constata ca acestea vizeaza o gresita stabilire a situatiei de fapt, ca urmare a interpretarii eronate a probatoriului administrat, critici care nu mai pot fi valorificate pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod pr. civ.
În consecinta, prin prisma dispoz. art. 3121 Cod pr. civ., instanta va respinge ca nefondat recursul formulat în cauza de catre reclamantul C.A.
5
