Prin sentinta penala nr.1231/27.03.2009 s-a dispus condamnarea inculpatului B.L.M.A. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de „bigamie„ prevazuta si pedepsita de art. 303 alin 1, cu retinerea dispozitiilor art. 74 alin 1 lit. a) si c) Cod penal si aplicarea dispozitiilor art. 76 alin 1 lit. d) Cod penal.
În baza dispozitiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata inculpatului pe o durata de 2 ani si 3 luni, termen de încercare calculat potrivit dispozitiilor art. 82 Cod penal.
Pentru a dispune astfel s-a retinut în sarcina inculpatului ca, la data de 26.12.2006, s-a casatorit cu numita L. N. (în concretizarea hotarârii de a încheia o a doua casatorie, inculpatul a declarat cu aceasta ocazie ca nu exista nici o piedica legala pentru încheierea casatoriei, aratând in continutul ,,declaratiei de casatorie” data în fata delegatului de stare civila ca este la prima casatorie) în conditiile în care, din anul 2004, era casatorit cu numita I. C. de care nu divortase, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infractiunii de bigamie, prev. de art. 303 alin. 1 Cod penal sub raport obiectiv si subiectiv.
Situatia premisa a infractiunii savârsite de inculpat consta în respectarea situatiei de fapt pentru asigurarea desfasurarii normale a relatiilor de convietuire sociala din cadrul familiei care se întemeiaza pe caracterul monogam al casatoriei.
Elementul material al faptei inculpatului consta in actiunea de a încheia o noua casatorie de catre inculpat, care era deja casatorit, casatorie care si-a gasit concretizarea intr-un nou act de casatorie.
Urmarea imediata a faptei inculpatului consta in atingerea relatiilor sociale relative la caracterul monogam al casatoriei.
Legatura de cauzalitate pune in evidenta corelatia necesara intre actiunea ilicita a inculpatului si urmarea imediata a faptei acestuia obiectivata la nivelul atingerii desfasurarii normale a relatiilor de convietuire sociala din cadrul familiei.
Latura subiectiva este data de vinovatia cu care inculpatul a actionat, sub forma intentiei indirecte.
Instanta nu poate retine apararea inculpatului în sensul ca a avut convingerea ca prima sotie a îndeplinit formalitatile divortului în conditiile în care nu a depus minime diligente pentru a se interesa de existenta sau stadiul vreunei actiuni de divort, cunoscând, asa cum a declarat în fata instantei, de interdictia de a fi casatorit cu doua femei .
