Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de xx.xx.2010 sub nr. xxx/312/2010, reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta D.M., a solicitat sa-i fie încredintat spre crestere si educare minorul N.M., nascut la data de …, obligarea pârâtei la plata lunara a unei pensii de întretinere în favoarea minorului, restituirea de catre pârâta reclamantului a alocatiei de stat a minorului, precum si a pensiei de întretinere încasata lunar de catre pârâta fara drept, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, prin Sentinta civila nr. 3166 din 3.11.2008 pronuntata de Judecatoria Calarasi în Dosarul nr. 4135/202/2008, s-a încredintat minorul N.M. spre crestere si educare mamei – pârâte, tatal – reclamant fiind obligat la plata pensiei de întretinere în favoarea acestuia în cuantum lunar de 135,12 lei. De la data pronuntarii acestei sentinte, arata reclamantul, pârâta a refuzat sa-l ia pe minor, la data de 14.11.2008 transferându-l doar pe fratele geaman al acestuia, N.D., de la Scoala generala nr. 11 Calarasi la Scoala generala din comuna Buiesti, judetul Ialomita. În aceasta perioada minorul N.M. a refuzat sa mearga la mama sa, dorind sa ramâna împreuna cu fratele lui mai mare, N.F., la tatal-reclamant, mama-pârâta vizitându-l pâna în prezent de trei ori. Reclamantul mai arata ca în perioada 3.11.2008 – 1.04.2010, pârâta nu a pus în aplicare nicio procedura legala de a veni sa-l ia pe minor la domiciliul acesteia. Aceasta, însa, a depus 2 plângeri penale prin care arata ca reclamantul, cu rea – vointa, nu este de acord cu încredintarea minorului mamei, ocazie cu care acesta a declarat ca este de acord cu încredintarea, dar nu împotriva vointei minorului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantului.
În motivare ca prin Sentinta civila nr. 3166 din 3.11.2008 pronuntata de Judecatoria Calarasi în Dosarul nr. 4135/202/2008, s-au încredintat minorii N.M. si N.D. spre crestere si educare mamei, tatal fiind obligat la plata pensiei de întretinere lunare în favoarea acestora, instanta având în vedere interesul superior al minorilor. Mai arata ca masura reîncredintarii minorilor poate interveni numai în situatia în care împrejurarile avute în vedere la pronuntarea hotarârii s-au schimbat, însa, în cauza, apreciaza ca acestea au ramas neschimbate. În prezent pârâta s-a recasatorit si dispune de conditiile locative necesare care-i permite o dezvoltare si o crestere corespunzatoare a minorilor ce i-au fost încredintati. Totodata, arata ca numai minorul N.D. locuieste cu aceasta, însa aceasta numai din cauza faptului ca reclamantul refuza sa execute hotarârea judecatoreasca, cu toate ca pârâta s-a luptat si pentru obtinerea minorului N.M., în acest sens sesizând organele competente, cum ar fi, de exemplu, Parchetul de pe lânga Judecatoria Calarasi si Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia. În prezent, arata ca reclamantul locuieste împreuna cu concubina acestuia, cu fata acesteia – majora –, precum si cu fii partilor, N.M. si N.F. în garsoniera concubinei, în conditii necorespunzatoare. Pârâta arata ca a obtinut transferul minorului N.M. de la Scoala generala nr. 11 Calarasi la Scoala generala din comuna Buiesti, judetul Ialomita, însa, reclamantul nu i-a permis sa ia copilul, amenintând, în acest sens, chiar si cadrele didactice.
În drept, invoca dispozitiile art. 115 si urmatoarele Cod procedura civila, în dovedire solicitând proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori si ancheta sociala.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta retine:
Potrivit Sentintei civile nr. 3166 din 3.11.2008 pronuntata de Judecatoria Calarasi în Dosarul nr. 4135/202/2008, s-a pronuntat desfacerea casatoriei dintre partile prezentului dosar, minorii gemeni M. si D. fiind încredintati mamei, D.M., spre crestere si educare, iar minorul F. fiind încredintat tatalui, N.V., spre crestere si educare. Prin aceeasi sentinta, tatal a fost obligat la plata unei pensii de întretinere în cuantum lunar de câte 67,56 lei pentru fiecare din minorii M. si D., iar mama la plata unei pensii de întretinere în cuantum lunar de 70 lei pentru minorul F.. Prin Decizia nr. 40/A din 19.02.2009 pronuntata de Tribunalul Calarasi în Dosarul nr. 4135/202/2008, a fost respins apelul formulat de N.V., fiind mentinuta solutia primei instante.
Potrivit art. 44 Codul familiei „În cazul schimbarii împrejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii. Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.”
În cauza, instanta constata ca împrejurarile existente la data pronuntarii sentintei mentionate au suferite schimbari esentiale de natura a modifica cele acolo dispuse.
Astfel, instanta constata ca, în contradictie cu cele dispuse prin Sentinta civila nr. 3166 din 3.11.2008, tatal – reclamant a fost cel care s-a ocupat în mod nemijlocit si permanent de cresterea si educarea minorului N.M., mama – pârâta, care locuieste în prezent în comuna B., judetul Ialomita, fiind cea care s-a ocupat în mod nemijlocit si permanent doar de cresterea si educarea minorului N.D.. Aceasta situatie de fapt rezulta din cele cuprinse de reclamant în cererea de chemare în judecata, din cele recunoscute chiar de pârâta prin întâmpinare, din referatele de ancheta sociala, precum si din cele declarate în mod unanim de toti martorii audiati în cauza. Apoi, instanta constata ca toate demersurile pârâtei pe care aceasta sustine ca le-a întreprins în încercarea de a remedia situatia mentionata au fost în realitate simple actiuni sicanatorii. Astfel, în loc sa se prevaleze de dispozitiile legale privind executarea silita pentru a da eficienta celor dispuse prin Sentinta civila nr. 3166 din 3.11.2008 si, în acest fel, pentru a concretiza în fapt si dorintele acesteia pe care sustine ca le-ar avea, pârâta si-a concentrat eforturile într-un sens care aveau ca finalitate tragerea la raspundere penala a reclamantului, ceea ce ar fi condus în mod evident la o complicare a unei situatii si asa destul de complicata si sensibila, si care ar fi adus atingere interesului superior nu numai al minorului a carui încredintare face obiectul prezentei cauze, ci si deopotriva al celorlalti doi minori. În acest sens, exista la dosar Adresa B.E.J.A. Mihalcea si Serban nr. 337 din 20.05.2010 (f. 60) si Adresa B.E.J. Stoian Valentin nr. 1910 din 21.06.2010 (f. 61), prin care se confirma ca nu a fost depusa nicio cerere de punere în executare silita a sentintei mentionate, precum si Plângerile penale adresate de catre pârâta Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia nr. 3183 din 8.12.2009 si nr. C8 – 126 din 29.01.2010 (f. 70, 71), Adresa Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia nr. 240/P/2010 din 1.06.2010 si a Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi nr. 1024/II/2009 din 20.05.2009 (f. 67, 68), prin care se confirma faptul ca reclamantul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de nerespectare a masurilor privind încredintarea minorului prevazuta de art. 307 Cod penal, existând în lucru la Postul de Politie B. dosarul penal nr. 240/P/2010.
Apoi, instanta constata ca întreaga pregatire scolara si extrascolara a minorului se realizeaza în municipiul Calarasi. Potrivit, caracterizarii întocmita de catre dna. învatatoare Ghita Elena din cadrul Scolii generale nr. 11 „Tudor Vladimirescu” Calarasi (f. 44), minorul N.M. are rezultate bune si foarte bune la învatatura si are preocupari aparte pentru muzica si sport, frecventând în acest sens cercul de muzica din cadrul Palatului copiilor din localitate, si antrenându-se la stadion. De asemenea, potrivit declaratiilor martorilor propusi de reclamant (f. 76 – 80) coroborate cu cele declarate de minor (f. 89) si cu Adeverinta nr. 304 din 13.05.2010 (f. 45), rezulta ca minorul are ca pasiune practicarea boxului, fiind component al sectiei de box ce fiinteaza în cadrul Clubului sportiv municipal Calarasi.
În sfârsit si, în mod cert, cel mai important aspect pe care instanta îl retine în prezenta cauza este opinia minorului N.M.. Astfel, minorul, ori de câte ori a fost ascultat si i-a fost ceruta opinia, a solicitat si a reiterat consecvent si în mod continuu dorinta lui de fi încredintat tatalui. În acest sens, exista la dosar Declaratia minorului N.M. data în fata asistentului social dna. G.R. (f. 46), ancheta sociala de la domiciliul reclamantului (f. 13), declaratia data de minor în fata instantei în camera de consiliu (f. 89).
În concluzie, având în vedere situatia de fapt retinuta, precum si dispozitiile legale precitate coroborate cu cele ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, instanta apreciaza ca interesul superior al minorului este, în aceasta cauza, sa fie încredintat spre crestere si educare tatalui – reclamant.
În aceste conditii, instanta va stabili, pe de o parte, sistarea pensiei de întretinere datorata de catre reclamant pârâtei, asa cum a fost stabilita în favoarea minorului N.M. prin Sentinta civila nr. 3166 din 3.11.2008, de la data introducerii cererii (8.03.2010), precum si desfiintarea popririi dispusa din oficiu, prin aceeasi sentinta, pe veniturile pe care reclamantul le încaseaza de la S.C. T.P.C. S.R.L., numai în ceea ce-l priveste pe minorul N.M. si, pe de alta parte, va stabili, conform art. 94 din Codul familiei, contributia mamei – pârâte la cheltuielile de crestere si educare ale minorului.
În cauza, instanta constata ca pârâta nu realizeaza venituri permanente, neavând un loc de munca. Chiar si fata de aceasta situatie, având în vedere dispozitiile imperative din Codul familiei, instanta constata ca pârâta îndeplineste conditiile pentru a putea fi obligata la plata pensiei de întretinere. Fiind apta de munca, instanta prezuma existenta unor venituri, apreciind ca altfel nu s-ar explica nici modul în care acesta îsi va asigura pentru sine existenta. Notiunea de mijloace, vizata de textul de lege trebuie interpretata nu numai în sensul de mijloace materiale, dar si ca aptitudine de a munci a celui obligat la întretinere, care este izvorul obtinerii mijloacelor materiale. În acest caz, pensia de întretinere se va stabili în sarcina pârâtei în limita unei contributii minime, adica prin raportare la venitul minim pe economia nationala. Totodata, instanta constata ca pârâta îl are în întretinere pe minorul N.D..
În consecinta, instanta va obliga mama – pârâta la plata lunara a unei pensii de întretinere în favoarea minorului N.M., în cuantum de 80 lei pe luna, cu începere de la data introducerii cererii (8.03.2010), la zi pâna la majoratul minorului.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea de catre pârâta a pensiei de întretinere încasata lunar în favoarea minorului N.M., instanta constata ca potrivit Adeverintei nr. 25 din 2.03.2010 eliberata de T.P.C. (f. 32, dosar Judecatorie Calarasi), începând cu data de 25.09.2008, reclamantului i se opreste din veniturile salariale lunare suma de 136 lei, reprezentând pensie de întretinere – câte 67,56 lei pentru fiecare minor, D. si M. – aceasta fiind virata pârâtei, prin mandat postal, la domiciliul acesteia din comuna Buiesti, judetul Ialomita. Având în vedere si situatia de fapt retinuta si recunoscuta chiar si de catre pârâta, conform careia tatal – reclamant a fost cel care s-a ocupat în mod permanent si nemijlocit de cresterea si educarea minorului N.M., instanta constata ca, în cauza, s-a efectuat o plata nedatorata si, potrivit dispozitiilor art. 992 Cod civil care prevad „Cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.”, va admite acest capat de cerere si va obliga pârâta la restituirea catre reclamant a pensiei de întretinere încasata lunar în cuantum de 67,56 lei, începând de la data de 25.09.2008 pâna la data introducerii cererii (8.03.2010).
În ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea de catre pârâta a alocatiei de stat încasata pentru minorul N.M., instanta va analiza cu prioritate exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti ridicata din oficiu în acest sens. Instanta constata ca, într-adevar, prin dispozitiile art. 7 din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata, precum si prin cele ale art. 21 si 22 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 61/1993, aprobate prin H.G. nr. 577/2008, a fost prevazuta o procedura prin care recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de alocatie de stat pentru copii se realizeaza, potrivit legii, de la persoanele care le-au încasat, pe baza deciziei directorului executiv al directiei teritoriale, si, dupa caz, prin angajamentul de plata scris al persoanei care le-a încasat necuvenit, însa, nu s-ar putea sustine ca instantele judecatoresti nu au o astfel de competenta, întrucât s-ar încalca principiul constitutional privind liberul acces la justitie prevazut la art. 21 din Legea fundamentala. Prin urmare, instanta va respinge exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti în ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea alocatiei de stat pentru copii.
Instanta constata ca potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 61/1993 „Se instituie alocatia de stat pentru copii ca forma de ocrotire a statului acordata tuturor copiilor, fara discriminare.”, iar potrivit art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ „Titular al dreptului la alocatie de stat pentru copii este copilul.”. Având în vedere situatia de fapt retinuta si mentionata, precum si Adresa Agentiei judetene pentru prestatii sociale Ialomita nr. 1624 din 8.04.2010 (f. 39) prin care se confirma indirect faptul ca mama pârâta încaseaza alocatia de stat a minorului N.M., în lipsa existentei vreunei probe care sa învedereze transmiterea de catre pârâta a sumelor încasate cu acest titlu minorului, instanta constata ca, în raport cu titularul dreptului la alocatia de stat pentru copii, în cauza sunt îndeplinite conditiile existentei unei îmbogatiri fara just temei, prin care mama pârâta si-a majorat patrimoniul pe seama si în detrimentul patrimoniului minorului determinându-i o micsorare corelativa. Prin urmare va obliga pârâta la restituirea catre reclamant, în favoarea minorului N.M., a alocatiei de stat încasata începând de la data de 19.02.2009 pâna la data introducerii cererii (8.03.2010).
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, având în vedere ca cererea a fost admisa, instanta va obliga pârâta, ca parte ce a cazut în pretentii, la plata catre reclamant a sumei de 560,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 20,30 lei reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar (f. 5 dosar Judecatoria Calarasi), 500 lei reprezentând onorariu avocat (f. 62, 63), 40 lei reprezentând taxa eliberare adresa referitoare la constituire dosar de executare (f. 65).
