Prin cererea adresată Tribunalului Prahova şi înregistrată în dosarul nr. …/105/2015 la data de 06.04.2015, inculpatul XXX a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ca arestul la domiciliu să fie efectuat la adresa din XXX, precum şi înlăturarea obligaţiei de a nu comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpata XXX.
în motivarea cererii, inculpatul a învederat faptul că măsura arestului la domiciliu a fost instituită prin încheierea nr.138 din data de 02.04.2015 la imobilul din XXX, însă în această locuinţă nu a mai locuit de foarte multă vreme, în prezent aici locuind părinţii săi cu care are o relaţie deosebit de tensionată, aceştia având o atitudine violentă atât verbal, cât şi fizic asupra sa, fiindu-i imposibil să convieţuiască cu ei.
Mai mult, a susţinut inculpatul că acesta a fost şi motivul pentru care s-a mutat alături de soţie şi copil la o altă adresă, respectiv cea din XXX.
In plus, inculpatul a mai menţionat că XXX, un alt coinculpat din dosar, este soţia sa, împreună cu care are un copil minor în întreţinere în vârstă de 1 an şi 8 luni. împreună locuind la adresa unde se solicită a fi plasat în arest, pentru a se putea implica în mod activ în activităţile familiale, astfel că înlăturarea obligaţiei de a nu comunica cu această inculpată este întemeiată.
In dovedirea cererii, inculpatul a depus la dosar înscrisuri.
Examinând cererea formulată de inculpat prin raportare atât la susţinerile acestuia, cât şi la dispoziţiile legale incidente şi actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 138 pronunţată de Tribunalul Prahova la data de 02.04.2015 în dosarul nr. XXX/105/2015, definitivă prin necontestare, în baza art.348 alin. l Cod proc. penală rap. la art.207 alin.6 Cod proc. penală a fost constatată legalitatea măsurii arestării preventive luată faţă de mai mulţi inculpaţi, printre care şi inculpatul XXX, iar în baza art.348 alin.l rap. la art.242 alin.2 Cod proc. penală rap. la art.202 alin.4 lit.d Cod proc. penală s-a dispus înlocuirea acestei măsuri cu cea a arestului la domiciliu.
Totodată, în baza art. 221 alin. l Cod proc. penală, inculpatului i-a fost impusă obligaţia de a nu părăsi imobilul unde locuieşte tară permisiunea judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, respectiv acela din XXX.
în plus, în baza art. 221 alin. 2 Cod proc. penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatului XXX i s-au impus următoarele obligaţii:
a)să se prezinte în faţa judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
b)să nu comunice cu ceilalţi coinculpaţi, cu martorii indicaţi în dispozitivul rechizitoriului, XXX, direct sau indirect, pe nicio cale.
De asemenea, în baza art. 221 alin. 4 Cod proc. penală, i s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Nu în ultimul rând, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului XXX de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/UP/05.02.2015 emis de Tribunalul Prahova, la data rămânerii definitive a încheierii, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Referitor la primul capăt de cerere, judecătorul reţine că potrivit disp. art. 221 alin. l Cod proc. penală, „măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta”.
In speţă, judecătorul de cameră preliminară constată că din declaraţiile date în cursul urmăririi penale atât de inculpatul XXX, cât şi de soţia acestuia, coinculpata XXX, rezultă că adresa unde locuiau efectiv aceştia înainte ca XXX să fie arestat preventiv este cea din XXX.
Prin urmare, se constată că inculpatul a făcut dovada situaţiei sale locative, chiar dacă nu a depus un înscris în acest sens, obligaţia de a comunica orice schimbare a adresei incumbându-i, potrivit art.108 alin.2 lit. b Cod proc. penală, considerent pentru care urmează a fi admisă cererea formulată de acesta, cu consecinţa plasării în arest la domiciliu la adresa unde locuieşte efectiv, situată în XXX.
În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, judecătorul apreciază că şi acesta este întemeiat, urmând a fi admis, având în vedere împrejurarea că, practic, obligaţia impusă inculpatului de a nu comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpata XXX este imposibil de executat în realitate, cei doi fiind soţ şi soţie, au locuit în acelaşi domiciliu înainte ca XXX să fie arestat preventiv şi, în situaţia rămânerii definitive a prezentei încheieri, vor locui împreună în acesta.
Or, în situaţia în care s-ar menţine interdicţia analizată, judecătorul de cameră preliminară apreciază că ar fi încălcat art.8 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului instituind o prezumţie în sensul că art.8 este aplicabil în cazul cuplurilor căsătorite, efectivitatea relaţiei fiind, aşadar, prezumată.
în plus, din actele depuse de inculpat la dosar rezultă că din relaţia acestuia cu XXX a rezultat minora XXX, născută la data de 10.09.2013, situaţie în care se impune cu atât mai mult înlăturarea interdicţiei ca cei doi inculpaţi să comunice între ei, în relaţia dintre părinţi şi copii exerciţiul drepturilor părinteşti fiind un element fundamental al vieţii de familie, în mod normal părinţii trebuind să decidă împreună orice aspect interesează creşterea şi educarea copilului.
În acest sens, Curtea a statuat că, dacă articolul 8 din Convenţie încearcă, în principal, să protejeze individul împotriva ingerinţelor arbitrare din partea autorităţilor publice, el implică, de asemenea, şi unele obligaţii pozitive inerente „respectării*’ efective a vieţii de familie, întotdeauna fiind necesar a se analiza raportul de proporţionalitate care trebuie să existe între interesul persoanei şi cel al societăţii, în ansamblul ei.
În concret, judecătorul de cameră preliminară constată că în privinţa inculpatului XXX nu s-a făcut dovada că eventualul contact al acestuia cu minora rezultată din căsătorie riscă să ameninţe interesele sau drepturile copilului, că interesele inculpatului şi cele ale minorei nu sunt convergente, iar natura infracţiunii pentru comiterea căreia inculpatul a fost trimis în judecată nu justifică interdicţia ca inculpatul să fie lăsat să fie alături de copilul său.
De aceea, pentru considerentele expuse în precedent, judecătorul de cameră preliminară va admite cererea formulată de XXX, şi, în consecinţă, va dispune plasarea acestuia în arest la domiciliu la adresa unde locuieşte efectiv, situată XXX.
în plus, va fi înlăturată obligaţia impusă inculpatului XXX prin încheierea nr. 138/02.04.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova constând în interdicția de a comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpata XXX.
Totodată, în baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat se va dispune să rămână în sarcina acestuia.
