Minori şi familie – divorţ – cu copii ş.a.

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată: Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2009, sub nr. dos.  reclamantul-pârât CRC a chemat în judecată pe pârâta-reclamantă CM-E solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: – desfacerea căsătoriei părţilor încheiate la 31 iulie 1994, din vina ambelor părţi; – încredinţarea spre creştere şi educare a minorei CS AM, născută la 29.12.1994 pârâtei; – obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 800 lei în favoarea minorei; – stabilirea unui program de vizitare a minorei, bisăptămânal, în prima şi a treia săptămână de vineri de la orele 17 până duminică la orele 18, o săptămână în vacanţa de iarnă a elevilor – cu posibilitatea de a pleca în străinătate, în perioada vacanţei de Paşti 3 zile, în perioada vacanţei de vară o lună – cu posibilitatea de a pleca în străinătate şi o zi înaintea zilei de naştere a minorei; – obligarea pârâtei să-şi dea acordul cu privire la ieşirea din ţară a minorei însoţită de către reclamant, în cadrul programului de vizitare stabilit, în caz contrar hotărârea pronunţată să ţin loc de consimţământul acesteia; – reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de „Z”; – în temeiul art. 617, alin.2 C. proc. civ solicită instanţei să nu motiveze hotărârea de divorţ, dacă şi pârâta îşi va da acordul în acest sens; – în caz de opoziţie, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii sale, reclamantul-pârât a arătat că relaţiile de familie ale părţilor s-au înrăutăţit în ultimii ani, discuţiile contradictorii dintre ei devenind tot mai frecvente. Deşi au încercat să ajungă la un compromis, atmosfera era tot mai tensionată, motiv pentru care în cursul lunii iunie, anul 2008 s-au despărţit în fapt. A menţionat reclamantul-pârât că această stare de lucruri, alături de concepţia diferită de viaţă apărţilor au determinat vătămarea gravă şi iremediabilă a relaţiilor de familie. În drept, reclamantul-pârât îşi întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 37, alin. 2; art.38; art. 42, alin. 4 din Codul familiei raportat la art. 607 şi urm. Cod procedură civilă. Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei. Pârâta-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, şi a formulat cererea reconvenţională solicitând: – desfacerea căsătoriei părţilor din vina exclusivă a pârâtului; – încredinţarea minorei CS AM spre creştere şi educare, reclamantei reconvenţionale; – obligarea pârâtului reconvenţional la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 1500 lei lunar, cu începerea de la data înregistrării acţiunii introductive, decembrie 2009 – păstrarea de către reclamanta reconvenţională a numelui de familie acela de „C”; – obligarea pârâtului reconvenţional la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la acţiunea de partaj bunuri comune, reclamanta reconvenţională a solicitat: – a se constata faptul că în timpul căsătoriei părţile au achiziţionat prin contractul nr. 2365/18.12.2007 un apartament compus din trei camere şi dependinţe, situat administrativ în imobilul din Târgu Mureş, str., înscris în CF nr. ind. şi col. Tg Mureş, nr. cadastral 2100/21/XIV, în valoare de 74 000 de euro, echivalentul a 296000 lei, din care s-a achitat la data contractului, cu titlu de avans suma de 32000 de euro, echivalentul a 128000 lei; – a se constata că pentru plata diferenţei de preţ, s-a contractat un credit la BCR – Sucursala judeţului Mureş, în cuantum de 42000 euro, sumă ce reprezintă pasivul mesei partajabile; – a se constata faptul că plata avansului, precum şi a ratelor scadente de la momentul contractării împrumutului, până în prezent reprezintă aportul exclusiv al reclamantei-reconvenţionale; – a se dispune partajarea bunului, prin atribuirea lui reclamantei reconvenţionale, cu preluarea ratelor din contractul de împrumut, fără plata unei sulte în favoarea pârâtului reconvenţional CRC; – întăbularea dreptului de proprietate exclusivă în CF nr. ind. şi col. Tg. Mureş, nr. cadastral , împreună cu dreptul de folosinţă asupra cotei părţi de teren aferent; – obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii sale reconvenţionale, pârâta-reclamantă a arătat faptul că din anul 2008 între părţi a intervenit separaţia faptică, din cauză că reclamantul a părăsit nejustificat domiciliul conjugal. A mai menţionat pârâta-reclamantă că relaţiile familiale s-au deteriorat în timp, din cauza relaţiilor extraconjugale pe care le-a întreţinut pârâtul şi din cauza lipsei de responsabilitate şi interes de care acesta a dat dovadă în viaţa de familie. Referitor la pensia de întreţinere, reclamantă arată că suma de 800 lei este mult inferioară în raport cu veniturile pârâtului, acesta fiind medic chirurg cardiovascular. Reclamanta s-a arătat în principiu de acord cu stabilirea programului de vizitare al minorei propus de pârât, dar cu condiţia de a nu înnopta la domiciliul acestuia. Prin întâmpinarea la acţiunea reconvenţională formulată, reclamantul-pârât solicită instanţei să dispună: – desfacerea căsătoriei prin divorţ, însă din culpa comună a părţilor; – încredinţarea spre creştere şi educare a minorei CS AM, pârâtei reclamante reconvenţionale; – obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 800 lei în favoarea minorei; – stabilirea unui program de vizitare a minorei, bisăptămânal, în prima şi a treia săptămână de vineri de la orele 17 până duminică la orele 18, o săptămână în vacanţa de iarnă a elevilor – cu posibilitatea de a pleca în străinătate, în perioada vacanţei de Paşti 3 zile, în perioada vacanţei de vară o lună; – păstrarea de către pârâta-reclamanta reconvenţională a numelui dobândit prin căsătorie, acela de „C”; – cu compensarea cheltuielilor de judecată Cu privire la acţiune de partaj a bunurilor comune, reclamantul-pârât a arătat că este de acord cu atribuirea apartamentului situat în Târgu Mureş, str. , judeţul Mureş pârâtei reclamante reconvenţionale, fără plata vreunei sulte, precum şi cu intabularea dreptului de proprietate exclusivă a pârâtei reclamante reconvenţionale a apartamentului anterior identificat, înscris în CF nr. ind. şi col. Târgu Mureş, nr. cadastral . Referitor la cele prezentate anterior, reclamantul-pârât a solicitat admiterea în parte a acţiunii reconvenţionale formulate de către pârâta reclamantă reconvenţională, cu compensarea cheltuielilor de judecată. În drept, reclamantul îşi întemeiază prezenta pe baza prevederilor art. 115 şi urm. Cod procedură civilă. În probaţiune s-au depus la dosar, în copie următoarele înscrisuri: dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar (f.3,15,17,18), certificate de căsătorie (f.4), împuternicire avocaţială (f.5), întâmpinare şi acţiune reconvenţională (art. 9-11), copie certificate de naştere (f.12), copie contract de vânzare-cumpărare (f.13,19,20), încheiere de autentificare (f.14,21), întâmpinare (f.23-15), adeverinţă nr. 32/01.04.2010 (f.26), contract de prestări servicii (f.27-29), referate privind anchetele sociale (f. 40- 42). La termenul de judecată din data de 10.09.2010 s-a încuviinţat şi administrat proba testimonială, procedându-se la ascultarea nemijlocită a martorilor C D M şi F M(f.43-45). La termenul de judecată din data de 10.09.2010, minora C S AM a fost audiată în Camera de consiliu, în acest sens întocmindu-se proces verbal(fila 48). Analizând actele şi probele administrate în cauză, instanţa constată că: Reclamantul-pârât CRC s-a căsătorit cu pârâta-reclamantă CM-E la data de 31.07.1994, căsătoria părţilor fiind înregistrata sub nr. 227/31.07.1994 în Registrul de stare civila al Primăriei oraşului Oneşti, judeţul Bacău(certificat de căsătorie – fila 4). Din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minora CS AM, născută la 29.12.1994 (certificat de naştere – fila 12). Din materialul probator administrat în cauză reiese faptul că raporturile dintre părţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Astfel, din declaraţia martorei F M(filele 44-45) rezultă că din spusele pârâtei-reclamante cunoaşte că reclamantul-pârât CRC şi-a încălcat obligaţia de fidelitate faţă de şoţia sa, iar în cursul verii 2010 l-a văzut împreună cu o doamnă cu care prezumă că reclamantul-pârât şi-a refăcut viaţa de familie. De asemenea, din depoziţia martorei C D M, mătuşa reclamantului-pârât (fila 43) reiese că reclamantul-pârât şi-a refăcut viaţa şi are o relaţie stabilă cu o doamnă de cel puţin un an şi şase luni. Martorele au mai arătat că acum 2-3 ani, reclamantul-pârât a fost bolnav de hepatită şi că pârâta-reclamantă i-a solicitat să nu se întoarcă la domiciliu întrucât ar constitui o sursă de infecţie pentru ea şi pentru fetiţă, precum şi faptul că reclamantul-pârât nu a revenit la domiciliu nici după ce s-a tratat şi nu mai constituia un pericol pentru familia lui. Instanţa înlătură susţinerile reclamantului-pârât potrivit cărora culpa pentru destrămarea căsătoriei aparţine pârâtei-reclamante întrucât aceasta nu făcea menajul, reţinând că obligaţiile casnice incumbă ambilor soţi în mod egal. Cu privire la aceste aspecte, se acordă eficienţă probatorie declaraţiei martorei F M(filele 44-45) care arată că pârâta-reclamantă a fost aceea care a făcut cumpărăturile, a preparat hrana, a achitat facturile şi s-a preocupat de închirierea unei locuinţe atunci când soţii nu cumpăraseră încă un apartament. Instanţa reţine că atitudinea necorespunzătoare a reclamantului-pârâtul constând în neîntoarcerea în domiciliul conjugal după ce s-a tratat de hepatită şi încălcarea obligaţiei de fidelitate a făcut imposibilă continuarea căsătoriei. Relaţiile dintre cei doi soţi nu mai sunt caracterizate de trăsăturile specifice unei relaţii de familie, prevăzute de art. 2 din Codul Familiei, respectiv de sentimente de afecţiune, de încredere, înţelegere, sprijin reciproc material şi moral, căsătoria fiind lipsită de principalele elemente de fond. Având în vedere cele expuse, instanţa va constata că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei, astfel încât în baza art. 38 alin. 1 Cod familie va dispune desfacerea prin divorţ a căsătoriei părţilor, încheiată la data de 31.07.1994 şi înregistrata sub nr. 227/31.07.1994 în Registrul de stare civila al Primăriei oraşului Oneşti, judeţul Mureş, din culpa exclusivă a reclamantului-pârât. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind numele soţiei, având în vedere şi cererea pârâtei-reclamante de a i se încuviinţa păstrarea numelui dobândit prin încheierea căsătoriei precum şi acordul reclamantului-pârât exprimat în acest sens(fila 23), instanţa va încuviinţa, conform art. 40 al. 1 Codul familiei, păstrarea de către pârâta-reclamantă a numelui dobândit odată cu încheierea căsătoriei, acela de „ C“. În ceea ce priveşte încredinţarea minorei CS AM, născută la 29.12.1994 (certificat de naştere – fila 12), instanţa reţine că în prezent aceasta locuieşte cu pârâta-reclamanta. Minora C S AM audiată fiind în Camera de consiliu(fila 48) a arătat că nu are o relaţie foarte bună cu tatăl său şi în ipoteza în care părinţii săi se despart doreşte să fie încredinţată mamei sale, aceasta preocupându-se de educaţia sa. Din referatul de anchetă socială efectuat de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei municipiului Tg. Mureş (fila 42), reiese că pârâta-reclamanta locuieşte cu minora într-un apartament proprietate comună a soţilor, proaspăt renovat, bine întreţinut, frumos mobilat, utilat şi curat, oferind minorei condiţii bune de creştere şi educare. Instanţa acordă eficienţă probatorie declaraţiei martorei FM(filele 44-45) care arată că pârâta-reclamantă s-a preocupat îndeaproape de creşterea şi educarea minorei, îngrijindu-se de problemele de sănătate ale acesteia; relaţia dintre pârâta-reclamantă şi minoră fiind plină de afecţiune, minora având încredere în mama sa aceasta fiind singurul părinte căruia se poate adresa. Faţă de cele expuse, instanţa constată că pârâta-reclamanta prezintă toate garanţiile morale şi materiale necesare creşterii şi educării minorei, şi având în vedere şi solicitarea reclamantului-pârât, va dispune încredinţarea minora CS AM, născută la data de spre creştere şi educare pârâtei-reclamante, apreciind această măsură ca respectând interesul superior al minorei . Totodată, având în vedere şi acordul părţilor în acest sens exprimat la termenul de judecată din data e 10.09.2010, în temeiul art. 42 şi 101 raportat la art. 86 şi 94 Cod familie va obliga reclamantul-pârât să plătească pentru minora CSAM, născută la data de , o pensie de întreţinere în cuantum de 800 lei/lună începând de la data introducerii acţiunii – 15.12.2009 şi până la majoratul minorei. Potrivit art. 43 alin.3 C.fam, părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesionala. Un astfel de drept ar putea fi refuzat părintelui numai când ar fi dovedit faptul ca are un comportament ce ar putea primejdui dezvoltarea fizica şi psihica a copilului, de a influenta negativ procesul sau de creştere, educare, învăţătură sau pregătire profesională. Or, din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sîngeorgiu de Mureş(filele 40-41) nu reiese că păstrarea legăturilor personale dintre tată şi fiică ar fi de natură să pună în primejdie dezvoltarea fizică şi psihică a minorei. Având in vedere faptul ca păstrarea legăturilor personale ale minorei cu ambii părinţi este un element esenţial in dezvoltarea armonioasa a acestuia, instanţa va stabili în favoarea reclamantului-pârât următorul program de vizită a minorei CS AM: prima şi a treia săptămână din lună de vineri orele 17 până duminică orele 18, o săptămână în vacanţa de iarnă a elevilor, în perioada vacanţei de Paşti 3 zile, în perioada vacanţei de vară o lună, cu luarea minorei de la domiciliul pârâtei-reclamante şi readucerea acesteia la finalul programului încuviinţat. Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 248/2005 ce consacră principiul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, instanţa va obliga pârâta-reclamantă să-şi dea acordul cu privire la ieşirea din ţară a minorei însoţită de către reclamantul-pârât, în cadrul programului de vizitare stabilit, în caz contrar prezenta hotărâre urmând să ţină loc de consimţământ al reclamantei-pârâte. Cu privire la petitul privind partajul bunurilor comune, instanţa reţine că părţile, în timpul căsătoriei, au achiziţionat prin contractul nr. 2365/18.12.2007(filele 13-14) un apartament compus din trei camere şi dependinţe, situat administrativ în imobilul din Târgu Mureş, str. înscris în CF nr. ind. şi col. Tg Mureş, nr. cadastral . Prin acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar, pârâtă-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu reclamantul-pârât partajarea bunului comun anterior menţionat. La termenul de judecată din data de 10.09.2010, părţile au învederat instanţei că doresc partajarea bunurilor comune potrivit tranzacţiei pe care au încheiat-o şi care reprezintă manifestarea lor de voinţă, depunând la dosarul cauzei înscrisul constatator al tranzacţiei(filele 46-47), astfel cum prevede art. 1705 C.civ. şi 272 C.pr.civ. Analizând înscrisul depus de părţi, instanţa constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate necesare pentru a produce efecte juridice, fiind în concordanţă cu prevederile legale şi cu normele de convieţuire socială. Pentru aceste considerente, în baza art. 6734 şi art. 271-273 C.pr.civ., instanţa va stinge petitul privind partajul bunurilor comune luând act de tranzacţia intervenită între pârâtă – reclamantă CM-E şi reclamantul – pârât CR-C, tranzacţie pe care o va consfinţi ca fiind legală şi care va alcătui parte integrantă din dispozitivul prezentei sentinţe. Faţă ce cuprinsul tranzacţiei, instanţa constată că părţile au înţeles să stingă litigiul şi în privinţa cheltuielile de judecată.