Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 04.05.2012, sub nr. 633/230/2012, reclamanta A.Ş. în contradictoriu cu pârâţii A. I. şi A. I., a solicitat modificarea programului de vizită stabilit prin sentinţa civilă nr. 504/06.07.2012 a Judecătoriei Filiaşi, pronunţată în dosarul nr. 372/230/2010, sentinţă rămasă definitivă. In motivarea, în fapt, a cererii, reclamanta a arătat că pârâţii sunt socrii ei şi au locuit peste 18 ani împreună cu cei doi copii şi soţul său, în domiciliul acestora, din oraşul Filiaşi, iar din anul 2001 soţul reclamantei, A. C. în vârstă de 45 ani a suferit un accident vascular şi este imobilizat la pat, diagnosticul fiind acela de,, scleroză în plăci” ,iar copiii lor au vârsta de 20, respectiv 19 ani şi nu s-au putut bucura împreună că sunt tineri şi că au o familie frumoasă.Mai arată reclamanta că, din luna iunie 2009 şi-a luat copiii şi soţul bolnav şi a plecat din domiciliul socrilor pârâţi,întrucât convieţuirea devenise imposibilă , pârâţii îi izolaseră în două camere, le-au luat aragazul pe care gătea, pensia soţului o lua părţii şi trebuia să le solicite bani pentru cheltuielile traiului zilnic pentru copii şi soţul bolnav, fiind ajutată de către surorile şi mama reclamantei.De asemenea, reclamanta a menţionat că iniţial a fost de acord ca pârâţii să-şi viziteze fiul ,dar în prezent, date fiind circumstanţele,nu mai este de acord cu aceste vizite, având în vedere starea de boală avansată în care se află soţul reclamantei.Arată că de fiecare dată când pârâţii vin în vizită fac un adevărat circ, o insultă, îi adresează vorbe jignitoare atât reclamantei cât şi persoanelor dragi, pârâta trage de soţul reclamantei, îi dă să mănânce, apoi acesta vomită şi devine agitat întrucât aude gălăgie, iar reclamanta sună la 112, vin organele de poliţie, apoi pârâţii motivează că vor să le fie păzită maşina, să nu le spargă nimeni geamurile, sau merg să depună plângere pe motiv că nu sunt lăsaţi în vizită . Totodată reclamanta a precizat că în timpul cât este plecată la serviciu,de soţul său are grijă mama sa, surorile sale cât şi copii .In drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8 alin. 1 din CEDO, şi art. 71 cod Civil.In dovedirea acţiunii legal timbrate cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, reclamanta a depus la dosar copia sentintei civile nr. 504/06.07.2010 şi a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale ,a probei cu expertiză medicală şi orice altă probă utilă cauzei. La data de 31 mai 2012, pârâţii au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamantă ca netemeinică şi nelegală, apreciind totodată şi că în cauză existând autoritate de lucru judecat( s.civilă nr. 504/06.07.2011 pronunţată în dosarul nr. 372/230/2010).Au arătat că, în calitate de părinţi ai unui fiu suferind de scleroză în plăci şi care a suportat şi un accident vascular, chiar dacă sunt în vârstă, au reprezentarea încercărilor prin care trece fiul lor şi familia sa, însă reclamanta nu a fost de acord niciodată cu vizitarea soţului său de către părinţii soţului şi că interesul reclamantei vizează pregnant indemnizaţia aferentă bolii de care suferă fiul lor şi că este adevărat că au apelat la organele de poliţie,dar numai când nu le-a fost îngăduită vizita şi permisă remiterea către fiul lor a unor alimente , pe motiv vădit jignitoare, că ar putea să-i agraveze situaţia.În apărare, pârâţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.La termenul din 05.06.2012, pârâţii au depus la dosar un memoriu în cuprinsul căruia au arătat că în conformitate cu dispoziţiile s.civilă nr. 504/06.07.2011 pronunţată în dosarul nr. 372/230/2010, având dreptul să-şi viziteze fiul care a fost diagnosticat cu ” scleroză multiplă în plăci”, accident vascular pe creier şi este imobilizat la pat, merg în vizită la acesta şi fiul lor se bucură atunci când îi vede iar la plecare rămâne cu lacrimi în ochi.Au susţinut pârâţii că de fiecare dată când merg în vizită sunt jigniţi şi calomniaţi de nora lor şi au fost ameninţat de aceasta că o să facă tot ce este posibil pentru a nu le mai fi permise vizitele iar referitor la sentinţa pronunţată de Judecătoria Filiaşi aceasta a afirmat că pentru ea nu valorează nimic.De asemenea, pârâţii au învederat că nu este adevărată susţinerea că de fiecare dată când au mers în viză, aceştia ar fi sunat la poliţie şi au susţinut că sunt conştienţi de boala fiului lor.Au mai arătat pârâţii că au încercat să-i ducă fiului lor şi diverse alimente însă nora lor i-a refuzat spunând că acesta are tot ce îi trebuie.
Totodată pârâţii au învederat că au apelat la sprijinul organelor de poliţie numai la momentul la care nu li s-au mai permis vizitele şi că , în sâmbăta Paştelor mergând să-şi viziteze fiul împreună cu alte 2 persoane, respectiv I. M. şi G. G. , de asemenea au fost refuzaţi.Au susţinut pârâţii că au revenit în data de 16.04.2012, a –II-a zi după Paşti şi au fost întâmpinaţi de nepoata lor, A. I., care de asemenea le-a spus că nu îi primeşte şi le-a adresat cuvinte jignitoare iar în această situaţie au apelat la sprijinul organelor de poliţie.Pârâţii au învederat că sunt de acord ca reclamanta să încaseze în continuare pensia cuvenită fiului lor, fiind conştienţi de faptul că aceasta trebuie să suporte cheltuielile de creştere şi educare ale copiilor rezultaţi din relaţiile de căsătorie şi au solicitat ca să li se permită să aibă grijă aceştia de fiul lor, A. C., susţinând că nu vor condiţiona vizitarea acestuia de către soţie şi copii.Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială, fiind audiaţi la propunerea reclamantei martorii S. M. şi B. O. , iar la propunerea pârâţilor martorii C. N.şi G. M.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Fiul reclamanţilor A. C., bolnav de scleroză multiplă în plăci s-a căsătorit cu pârâta la vârsta de 25 de ani, iar timp de 18 ani au locuit împreună cu reclamanţii. În luna iunie 2009, pârâta A. Ş.s-a mutat, împreună cu soţul său, respectiv fiul reclamanţilor A. C. –la S., unde locuieşte mama pârâtei. Dată fiind starea bolnavului, soţia acestuia A. Ş. pârâtă în prezenta cauză, a fost numită curator prin dispoziţia nr. 136/26 iunie 2009 a Primarului oraşului Filiaşi . Prin s.c. nr. 504/06.07.2010 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. 372/230/2010 a fost admisă acţiunea având ca obiect ” legături persoanel între rude” formulată de pârâţii A. I.şi A. I. şi s-a încuviinţat ca aceştia să păstreze legături personale cu fiul lor major A. C., la domiciliul sau reşedinţa acestuia, după următorul program: la sfârşitul celei de-a doua săptămâni a fiecărei luni, în ziua de sâmbătă de la ora 12 la ora 15 şi a doua zi de Crăciun şi a doua zi de Paşti a fiecărui an, în acelaşi interval de timp.Pe parcursul vizitelor efectuate în cadrul programului stabilit de instanţă între reclamantă şi pârâţi au apărut neînţelegeri iar reclamanta a solicitat prin cererea dedusă judecăţii sistarea acestor vizite,susţinând că acestea dăunează stării de sănătate a soţului ei.Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa apreciază că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul civil ” orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private ” , dispoziţii ce se coroborează cu prevederile art. 8 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , conform cărora ” Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale privată şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.” , însă aceste dispoziţii apără atât dreptul la viaţă privată al reclamantei, în calitate de soţie a numitului A. C., cât şi pe cel al pârâţilor, în calitate de părinţi ai acestuia.Într-adevăr instanţa constată că pârâţii au exercitat altfel, decât aşa cum a fost stabilit prin s.c. nr. 504/06.07.23010 , dreptul de vizită, respectiv mergând în aceste vizite împreună cu alte persoane , rude sau prieteni ale fiului A. C.Evident că, din punct de vedere moral asemenea vizite ar fi justificate între oamenii între care ar exista afecţiune , datorită rudeniei sau prieteniei , dar în cauza de faţă, din punct de vedere juridic , ca urmare a stării conflictuale dintre părţi, instanţa a încuviinţat doar pentru pârâţi dreptul de a efectua vizite.Din acest motiv, se observă o încălcare, din partea pârâţilor a drepturilor reclamantei, abuzând de dreptul lor la vizită stabilit judecătoreşte în sensul amintit anterior, dar pe naltă parte, această încălcare nu poate justifica decât eventual limitarea dreptului la vizită sau precizarea condiţiilor în care acesta se face , dar nicidecum sistarea sa întrucât s-ar încălca în mod flagrant , din perspectiva art. 8 din CEDO , dreptul la viaţă privată şi legături din partea pârâţilor cu fiul acestora.Or, în lumina Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, suprimarea unui drept trebuie să aibă la bază motive imperioase , iar faptul că reclamanta se ceartă cu pârâţii atunci când au loc vizitele nu poate constitui un asemenea motiv.Prin urmare, dat fiind că reclamanta nu cere o modificare sau o precizare a condiţiilor în care pot avea loc vizitele părinţilor soţului său ci cere o măsură extremă, suprimarea acestor vizite , instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGIIRespinge acţiunea civilă având ca obiect ” modificare program vizitare între rude” formulată de reclamanta A.Ş., împotriva pârâţilor A. I. şi A. I.,Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
