Odată exprimat acordul în sensul de a se da o hotărâre nemotivată cu privire la divorţ, nu se mai poate reveni asupra acestuia în căile de atac decât dacă se invocă vreun viciu de consimţământ.
Prin sentinţa civilă nr. 8445/215/2008, Judecătoria Craiova a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta R D I împotriva pârâtului R S.
A admis cererea reconventionala formulata de parat.
A desfacut căsătoria din vina ambilor soţi, reclamanta urmând a-şi relua numele avut anterior căsătoriei.
A încredinţat spre creştere si educare pe minoră la mamă.
A obligat pe pârât la plata către reclamantă, în favoarea minorei, a unei pensii de întreţinere lunare de 105 lei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei.
A încuviinţat pârâtului legătura personală cu minora în următoarea modalitate: o zi pe lună, sâmbăta, la domiciliul reclamantei, o zi pe lună, în domiciliul său şi o zi din cadrul sărbătorilor legale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a apreciat că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată, aşa cum a fost precizată, relaţiile dintre părţi fiind grav şi iremediabil vătămate, din vina ambelor părţi, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 38 alin. 1 C. fam., coroborate cu art. 617 alin. 2 C.p.c., a pronunţat soluţia desfacerii căsătoriei, fără a arăta motivele de divorţ, potrivit solicitărilor părţilor.
În temeiul disp. art. 40 alin. ultim C.fam., a dispus ca reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei.
În ce o priveşte pe minoră, ţinând cont de înţelegerea părinţilor cu privire la încredinţare, de doleanţele acesteia, dar şi de concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, a apreciat că este în interesul ei să fie încredinţată spre creştere mamei, urmând ca, în temeiul disp. art. 86, coroborate cu art. 94 C.fam., pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere, în favoarea acesteia, de 105 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei.
S-a apreciat, de asemenea, că cererea formulată de pârât privind încuviinţarea legăturii sale personale cu minora este întemeiată, motiv pentru care i s-a încuviinţat, în modalitatea solicitată, având în vedere şi acceptul reclamantei în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanţa a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi fără motivarea hotărârii in ce priveşte culpa la divorţ. Apelantul a fost de acord cu desfacerea casatoriei din culpa comuna deoarece a dorit sa fie un proces de divort civilizat ajungând la o întelegere cu reclamanta si apreciind ca aceasta va avea şi pe fiica lor minora.
Cu ocazia acordării cuvântului pe fond, apărătoarea apelantului a arătat că, deşi părţile au solicitat la fond pronunţarea unei hotărâri nemotivate, instanţa nu le-a luat o declaraţie în acest sens şi ca atare, o astfel de manifestare de voinţă nu este valabilă. Astfel fiind, a solicitat să se desfacă căsătoria din vina exclusivă a reclamantei şi încredinţarea minorei spre creştere şi educare către tată cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere. A mai arătat, totodată, că nu s-au stabilit în concret în ce zile pârâtul poate avea legături personale cu minora.
Prin decizia civilă nr. 59 din 03.03.2009 Tribunalul Dolj- Secţia pentru Minori şi Familie a respins apelul pârâtului ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Aspectul că nu s-a luat părţilor o declaraţie scrisă cu privire la opţiunea lor de a se da o hotărâre nemotivată, nu are relevanţă, de vreme ce chiar şi în cuprinsul motivelor de apel, pârâtul recunoaşte că aceasta a fost opţiunea sa şi astfel, odată exprimat consimţământul în acest sens, nu se mai poate reveni asupra acestuia în căile de atac decât dacă se invocă vreun viciu de consimţământ, ceea ce însă în cauză nu s-a invocat de către apelant.
În atare situaţie, se constată că în mod corect prima instanţă a luat act de voinţa părţilor privind pronunţarea unei hotărâri nemotivate cu privire la divorţ, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 617 alin. 2 C.p.civ..
De asemenea, apelantul, în cuprinsul motivelor de apel, recunoaşte că a fost de acord ca minora să fie încredinţată mamei şi astfel în mod corect prima instanţă a luat act de această voinţă a părţilor, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 42 alin. 4 C. fam.
Cu privire la critica privind legăturile personale cu minora, se constată că prin cererea sa, depusă la fila 30, pârâtul a solicitat să i se acorde dreptul de a avea legături personale cu minora în următoarea modalitate: o zi pe lună, sâmbăta la domiciliul reclamantei, o zi pe lună, în domiciliu său şi o zi din cadrul sărbătorilor legale, iar instanţa a încuviinţat aceste legături întocmai cum au fost cerute de pârât.
Faptul că nu s-au stabilit în concret aceste zile, este în interesul pârâtului întrucât acesta poate alege care să fie aceste zile şi ca atare, instanţa consideră că pârâtul nu are interes să formuleze apel împotriva dispoziţiei instanţei cu privire la acest aspect.
Ca urmare a celor arătate mai sus, constatând astfel că apelul de faţă este neîntemeiat, instanţa, în baza art. 296 C.p.civ., l-a respins.
