Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede la nr. 486/292/2013, reclamanta BM a chemat în judecată pe paratul BP, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea unui ordin de protecţie împotriva paratului în sensul evacuării temporare a acestuia din domiciliul comun din comuna M, jud. Teleorman şi obligarea pârâtului de a păstra o distanţă de minim 100 de metri faţă de reclamantă.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28.10.1989, iar în urmă cu aproximativ 3 ani relaţiile dintre ei s-au deteriorat foarte mult întrucât pârâtul provoacă deseori scandal în familie, îi adresează cuvinte jignitoare, o ameninţă şi o loveşte de nenumărate ori chiar iî prezenţa fiicei lor.
Reclamanta a mai susţinut că paratul a intrat într-o relaţie de concubinaj cu fina lor de cununie iar pe rolul judecătoriei Roşiorii de Vede a fost înregistrat dosarul civil nr.4092/292/2012 ce are ca obiect divorţul părţilor.
Reclamanta a mai susţinut ca in data de 12.12.2012, in timp ce se afla in imobilul din com. Măldăeni Jud. Teleorman, pârâtul a lovit-o în zona feţei cu o lopată,a provocându-i un traumatism de piramidă nazală, incident în urma căruia reclamanta fost internata timp de 5 zile la Spitalul Caritas din Roşiorii de Vede.
Reclamanta a arătat că pentru acest lucru a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente – dosar nr.2768/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede, iar la data de 22.01.2013 s-a început urmărire penală faţă de pârâtul BP sub aspectul săvârşirii infracţiuni de lovire sau alte violenţe.
Reclamanta a mai învederat instanţei ca paratul locuieşte in acelaşi imobil cu ea, cu minora BLF si BL, si deşi locuiesc in camere separate, reclamanta susţine ca ii este teama de parat întrucât si in prezent manifesta un comportament agresiv atât fizic cat si verbal.
În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 217/2003.
În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori si înscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru potrivit Legii nr. 217/2003.
Reclamanta a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri : formularul tipizat pentru emiterea ordinului de protecţie, dovada din programul Ecris a înregistrării dosarului 4092/292/2012, dovada începerii urmăririi penale în dosarul penal nr.2768/P/2012, certificatul medico-legal nr.1197/C/2468 din 18.12.2012, scrisoarea medicala (fila 10), bilet de ieşire din spital din data de 18.12.2012 (fila11), certificat de naştere BLF, precum şi două fotografii la fila 16 şi 17.
La solicitarea reclamantei, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar si, faţă de caracterul urgent al procedurii, a respins ca inadmisibilă proba testimonială.
Pârâtului i-a fost asigurată apărarea obligatorie din oficiu, conform dispoziţiilor art.27 alin.4 din Legea nr.217/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.25/2012.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Din susţinerile reclamantei, din certificatul de naştere al minorei BLF, precum si din înscrisul dovada din programul Ecris a înregistrării dosarului 4092/292/2012, instanţa a reţinut că reclamanta si pârâtul sunt căsătoriţi si locuiesc împreună în domiciliul comun din com. M Jud. Teleorman.
Instanţa retine ca afirmaţia reclamantei potrivit căreia in data de 12.12.2012 a fost lovita de câtre parat, incident in urma căreia a fost internata in spital, îşi găseşte suport probatoriu in înscrisurile depuse la dosar care se coroborează relevând situaţia de fapt reţinută.
Astfel, susţinerea reclamantei este confirmata in primul rând de scrisoarea medicala din data de 13.12.2012 a Spitalului Caritas prin care se arata ca reclamanta a fost consultata medical si s-a stabilit ca aceasta a suferit o fractura fără deplasare oase proprii nazale prin heteroagresiune declarata, plaga contuză piramida nazala si leucocitoza, document care se coroborează si cu biletul de ieşire din spital din data de 18.12.2012 care atesta ca in urma diagnosticului stabilit reclamanta a fost internata in Spitalul Caritas din data de 1312.2012 pana la data de 18.12.2012.
Din certificatul medico-legal nr.1197/C/2468 din 18.12.2012 instanţa retine diagnosticul stabilit a fost confirmat de medicul legist care a concluzionat ca reclamanta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur, leziuni care pot data din data de 12.12.2012, data la care si reclamanta susţine ca a fost lovita de parat.
De asemenea, instanţa retine ca existenta agresiunii si diagnosticul pot fi reţinute si din fotografiile depuse la dosar la filele 16 si 17, iar situaţia tensionata dintre parţi este confirmata si faptul ca pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede a fost înregistrat dosarul nr. 4092/292/2012 având ca obiect cererea de divorţ formulata de către reclamanta.
Coroborarea înscrisurilor probatorii menţionate cu adresa nr. 2768/P/2012 din data de 29.01.2013 fila 7, emisa de Parchetul Roşiorii de Vede, prin care se confirma faptul ca fata de parat s-a început urmărire penala pentru infracţiunea prevăzuta de art. 180 alin 2 indice 1 C.pen săvârşita asupra reclamantei, creează instanţei convingerea ca in cauza exista date care pot conduce la concluzia existentei unei suspiciuni rezonabile cu privire la posibilitatea săvârşirii de către parat a faptei de lovire a reclamantei din data de 12.12.2012.
În drept, potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, ,, persoana a cărei viata , integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei , poate solicita instanţei , ca în scopul înlăturării stării de pericol , sa emită un ordin de protecţie , prin care sa se dispună cu caracter provizoriu , una sau mai multe dintre următoarele masuri sau obligaţii :a ) evacuarea temporara a agresorului din locuinţa familiei , indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate ; b) reintegrarea victimei si , după caz a copiilor în locuinţa familiei ; c) limitarea dreptului de folosinţa al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi partajata încât agresorul sa nu vina în contact cu victima ; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinata fata de victima , de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia , ori fata de reşedinţa , locul de munca sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate ; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventează sau le vizitează periodic ; f) interzicerea oricărui contact , inclusiv telefonic , prin corespondenta sau în orice alt mod cu victima ; g ) obligarea agresorului de a preda politiei armele deţinute ; h ) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora .
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa apreciază ca rămânerea pârâtului în proximitatea reclamantei prezintă un real pericol pentru integritatea fizică şi psihică a acesteia, existând suficiente indicii că pârâtul agresor ar putea săvârşi şi alte acte de violenţă împotriva reclamantei. De altfel, Legea nr. 217/2003 prin reglementarea „ordinului de protecţie” a urmărit crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23 trei condiţii de admisibilitate: a)constatarea comiterii unui act de violenţă b)actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei c)actul este unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile amintite, instanţa va BP, privind următoarele măsuri:
– evacuarea temporara a paratului pe o perioada de 7 zile de la data punerii in executare a prezentei dispoziţii din domiciliul comun al familiei B, din comuna M Jud. Teleorman, indiferent daca paratul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului in condiţiile art. 23 alin 1 lit. b din legea 217/2003.
– obligarea pârâtului să păstreze o distanţă de minim 100 m. faţă de reclamanta in condiţiile art. 23 alin 1 lit. d din Legea 217/2003. pe aceeaşi perioada de 7 zile de la data puneri in executare.
Fără a nega dreptul paratului la viata privata si de familie, drept prevăzut de art. 8 din CEDO, instanţa a analizat respectarea unui echilibru just intre acest drept al paratului si dreptul reclamantei la integritate fizica si psihica precum si acelaşi drept la viata privata si de familie, drepturi recunoscute si protejate de Convenţie.
Astfel instanţa a cercetat daca obligaţiile dispuse in sarcina paratului reprezintă masuri necesare, proporţionale cu scopul urmărit si sunt masuri rezonabile prin prisma circumstanţelor cauzei, si a considerat ca masurile dispuse îndeplinesc condiţiile enumerate anterior, având in vedere ca acestea au fost dispuse provizoriu si pe o perioada scurta de timp.
Dat fiind că ingerinţa asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul de protecţie este una serioasă, instanţa stabileşte ca durata măsurilor luate să fie de 7 zile, procedura de urgenţă nepermiţând administrarea unor probe ample care să releve situaţia de fapt în toată complexitatea ei, insa acest lucru nu răpeşte dreptul reclamantei de a solicita din nou un alt ordin de protecţie in cadrul căruia sa administreze un probatoriu mai amplu prin administrarea inclusiv a probei testimoniale, martorii fiind aduşi la judecarea cererii de urgenta.
De asemenea, având in vedere ca evacuarea provizorie a paratului reprezintă o ingerinţă serioasă asupra drepturilor sale fundamentale, în temeiul art. 29 alin 2 din Legea 217/2003 interpretat per a contrario, instanţa a dispus ca executarea măsurii evacuării sa se facă cu somaţie si cu acordarea unui termen paratului, de o ora de la momentul somaţiei, pentru a-i da posibilitatea să se pregătească si să părăsească domiciliul comun.
În temeiul art. 31 din Legea nr. 217/2003, hotărârea va fi comunicată structurilor de poliţie în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.
