Măsura plasamentului în regim de urgenţă se impune în cazul în care cei nouă copii se află într-o situaţie de pericol iminent, datorită neglijării şi neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor parentale de către părinţii ce nu conştientizează importanţa asigurării unor condiţii minime de trai: locuinţa curată, igienizată, căldură, îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului, alfabetizare prin prezenţa zilnică la şcoală şi supraveghere.
Decizia civilă nr. 107/A din 13.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la nr.5632/91/2013 DGASPC Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâţii BR şi BF, pentru instituirea plasamentului în regim de urgenţă privind pe copiii BIA, BSR, BRI, BAI, BIM, BIM, BGNR, BMA şi BVC.
În motivare, a arătat următoarele considerente:
Situaţia de risc a copiilor a fost monitorizată începând cu data de 20.08.2013 urmare a faptului că aceştia nu beneficiază de condiţii adecvate de creştere şi îngrijire, iar părinţii nu îşi îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile parentale.
La data de 12.11.2013 o echipă din cadrul SIRU s-a deplasat la domiciliul familiei B împreună cu un reprezentant al Poliţiei din localitate.
La domiciliu au fost identificaţi copiii BMA – 13 ani, C.– 4 ani, SR – 2 ani, I. – 6 luni şi GC – 1 an, care au fost găsiţi singuri, neîngrijiţi, sumar îmbrăcaţi şi desculţi.
Alina a declarat că părinţii împreună cu BA, în vârstă de 18 ani sunt plecaţi la muncă în localitate.
Ceilalţi copii se aflau la şcoală, respectiv grădiniţă. Ulterior, la domiciliu au sosit şi părinţii care au declarat că doresc în continuare să-şi asume responsabilităţi cu privire la copii şi nu sunt de acord cu instituirea unei măsuri de protecţie specială.
Cu prilejul vizitei s-a constatat că de la precedenta vizită condiţiile igienico-sanitare s-au deteriorat, iar 4 din copiii rămaşi acasă prezentau semne de răceală, motiv pentru care, împreună cu tatăl, au fost prezentaţi medicului de familie.
Menţionăm că, deşi pe perioada monitorizării ambii părinţi au fost consiliaţi psihologic şi asistenţial, accentul fiind pus pe obligaţiile ce le revin şi importanţa îngrijirii în mod corespunzător a copiilor, aceştia nu au respectat recomandările, având o atitudine refractară.
Având în vedere aspectele prezentate şi constatările evaluării situaţiei copiilor, specialiştii echipei SIRU împreună cu reprezentanţii autorităţilor locale de la domiciliul familiei au concluzionat faptul că se impune separarea copiilor de familie, deoarece familia nu prezintă condiţii adecvate de creştere şi îngrijire
În dovedirea acţiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: raport psiho-social, raport de evaluare iniţială, proces verbal privind constatarea situaţiei de risc a copilului, proces verbal de consiliere, proces verbal de monitorizare, certificat de naştere al minorului, anchetă socială, declaraţia olografă a pârâtului BR.
Prin sentinţa civilă nr. 668/2013 a Tribunalului Vrancea s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă pentru copiii BIA, născută la 12.04.2013, BSR, născută la 15.02.2011, BCI, născut la 17.04.2009, BAI, născut la 12.10.2007, BIM, născut la 22.08.2006, BIM, născută la 08.01.2005, BGVR, născut la 25.09.2003, BMA, născută la 26.07.2000 şi BVC, născută la 07.03.2002.
Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă s-a suspendat de drept exerciţiul drepturilor părinteşti
S-a dispus exercitarea drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care va primi copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile acestora de către directorul DGASPC Vrancea.
Cauza a fost soluționată fără citarea părţilor, fiind incidente prevederile art. 998 alin. 2 Cod procedură civilă precum şi cu incidenţa art.125 alin 5 din Legii nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului modificata şi completata prin Legea nr. 257 din 26 septembrie 2013 .
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art.94 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia copilului, în situaţia în care în urma verificărilor făcute de reprezentanţii DGASPC se constată că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil datorită abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor legali ai copilului, directorul instituţiei reclamante instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă.
Alineatul 3 al articolului menţionat mai sus instituie obligaţia DGASPC de a sesiza instanţa de judecată în cazul în care se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor legali ai copilului, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasament a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial licenţiat în condiţiile legii
Cercetând conţinutul actelor ataşate, tribunalul a reţinut că situaţia de risc a copiilor BIA, BSR, BCI, BAI, BIM, BIM, BGVR, BMA si BVC rezultă din modul cum pârâţii îşi îndeplinesc obligaţia de creştere şi educare a copiilor.
Astfel, s-a constatat că pârâţii locuiesc în imobilul proprietate compus din doua camere fără curent electric, mobilier sumar – 4 paturi, o masă şi două scaune.
S-a mai constatat, aşa cum rezultă din ancheta socială întocmită de Primăria comunei C., că locuința de mai sus nu are condiţii igienico – sanitare, lipsind cu desăvârşire, iar copiii nu frecventează cursurile școlare, concluzionând că familia pârâţilor nu are capacitatea materială şi morală pentru a îngriji, creşte şi educa aceşti copii minori.
S-a mai constatat că situația de risc a copiilor a fost monitorizată începând cu data de 20.08.2013. urmare a faptului că aceştia nu beneficiază de condiţii adecvate de creştere şi îngrijire, iar părinţii nu îşi îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile parentale până la momentul promovării acestei cereri.
Tribunalul a constatat, faţă de aceste împrejurări că această stare de nesiguranţă în sânul familiei nu poate avea ca şi efect asigurarea unor condiţii socio-familiale adecvate şi a unui climat familial stabil şi securizant, necesar dezvoltării corespunzătoare. Aşadar, cum în cauză s-a făcut dovada existenţei unei situaţii de pericol iminent pentru copii, datorată neglijării acestora de către părinţi, dar şi imposibilităţii materiale de a susţine un trai decent în cadrul familiei lor, se justifică instituirea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă fiind îndeplinite condiţia urgentei prevăzută de art.996 Cod procedură civilă, precum şi art.65 alin din Legea nr.272/004 având în vedere opoziţia pârâtei la instituirea măsurii în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâtul BR, care a criticat soluţia instanţei de fond, în principal, sub următoarele aspecte:
Minorii nu se află în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art.64 alin 1 din Legea 272/2004, care instituie posibilitatea adoptării unor măsuri de urgenţă, cu caracter temporar pentru minorii abuzaţi sau neglijaţi, precum şi pentru cei găsiţi sau abandonaţi în unităţile sanitare.
În speţă, minorii nu sunt abuzaţi, de exemplu obligaţi să-şi asume responsabilităţi gospodăreşti ce le depăşesc forţa fizică, abandonând activităţile specifice vârstei ori sunt loviţi sau pedepsiţi. Nu se confirmă situaţia de pericol iminent pentru minori cauzată de abuzul sau neglijenţa părinţilor.
Deşi familia nu are condiţii de trai dintre cele mai bune, oferă totuşi condiţii minime de creştere şi educare, precum şi de siguranţă şi afecţiune, context în care nu sunt întrunite acele condiţii excepţionale în care minorii ar putea fi îndepărtaţi din familie.
În privinţa copilului mai mic de 2 ani nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 60 alin 1 pentru îndepărtarea sa din familie şi nu era posibil plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial, ci doar la familia extinsă sau substitutivă.
Prin decizia civilă nr. 107/A din 13.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat apelul din următoarele considerente:
În esenţă, apelantul susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile articolelor 64 alin.1 şi 94 alin. 3 privind plasamentul în regim de urgenţă, iar măsura dispusă de instanţă reprezintă o încălcare a articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Se impune prin urmare, o analiză a dispoziţiilor legale invocate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor articolului 64 din Legea 272/2004:
„(1) Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:
a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;
b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.”, iar potrivit articolului 65 din acelaşi act normativ
„(1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul DGASPC din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (1^1), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul DGASPC.”
(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. 94 alin. (3).
Conform dispoziţiilor art. 94 din Legea 272/2004:
„(1) Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentanţii DGASPC şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.
(2) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii DGASPC stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului, şi nu întâmpină opoziţie din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul DGASPC instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă. Prevederile art. 58 – 60, art. 64 alin. (3) şi ale art. 66 se aplică în mod corespunzător.
(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii DGASPC, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului, DGASPC sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Prevederile art. 58 – 60 şi ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că în situaţia în care părinţii se opun instituirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, iar reprezentanţii DGASPC stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului, DGASPC sesizează instanţa judecătorească în vederea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale.
În cauză sunt îndeplinite aceste condiţii legale, Tribunalul Vrancea constatând în mod corect existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copii datorită neglijării de către părinţii, care nu înţeleg importanţa supravegherii copiilor, asigurării unor condiţii minime igienico – sanitare şi dreptul copiilor la educaţie şi şcolarizare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în perioada 20.08.2013 – 12.11.2013, în urma unei sesizări telefonice anonime, familia BR şi BF a fost monitorizată de DGASPC Vrancea, cu privire la modalitatea în care îşi îndeplinesc obligaţiile parentale. Au fost efectuate cinci vizite la domiciliul familiei, la 26.08.2013, 6.09.2013, 20.09.2013, 15.10 2013 şi 21.11 2013, ocazie în care membrii familiei au beneficiat de consiliere psihologică, iar Primăria Comunei C., la solicitarea Direcţiei a efectuat un referat de anchetă socială privind modul de creştere şi educare a copiilor.
Din aceste rapoarte de vizită şi referatul de anchetă socială rezultă că familia B. are în total 12 copii, dar una dintre fete este majoră, iar alte două SG (16 ani) şi AM (15 ani) trăiesc în uniune consensuală, în alte localităţi, rămânând în prezent în domiciliul părinţilor nouă copii: BIA, născută la 12.04.2013, BSR, născută la 15.02.2011, BCI, născut la 17.04.2009, BAI, născut la 12.10.2007, BIM, născut la 22.08.2006, BIM, născută la 08.01.2005, BGVR, născut la 25.09.2003, BMA, născută la 26.07.2000 şi BVC, născută la 07.03.2002.
Din rapoartele de vizită rezultă că la domiciliu, condiţiile igienico-sanitare sunt precare (mizerie împrejurul casei, în cameră, pereţii, paturile, lenjeriile, şi covoarele murdare), copiii au fost surprinşi uneori nesupravegheaţi, neîngrijiţi, sumar îmbrăcaţi şi desculţi în luna noiembrie, unii dintre ei nu ştiu să scrie (de exemplu AM, în vârstă de 13 ani, fetiţă care nu frecventează şcoala.) Din adresa nr. 1128/31.10.2013 emisă de MEN – Ş. G. Ş rezultă că minorii frecventează şcoala sporadic. De exemplu, BGVR a abandonat clasa I în anul şcolar 2011-2012, iar BVC a abandonat clasa a II-a în anul şcolar 2011-2012, reîntorcându-se la şcoală în 2013. Rezultatele şcolare ale copiilor nu sunt bune, iar în fişele psiho-pedagocice întocmite de învăţătoare se recomandă o activitate intensă de recuperare şi prezenţa zilnică la şcoală.
Deşi ambii părinţi au fost informaţi şi consiliaţi psihologic cu privire la obligaţiile parentale şi şi-au luat angajamentul că vor remedia problemele sesizate, din rapoartele de vizită ulterioare rezultă că nu au respectat recomandările specialiştilor. Dimpotrivă, la ultima vizită efectuată de echipa multidisciplinară în luna noiembrie, condiţiile igienico – sanitare s-au deteriorat, iar copiii au fost surprinşi nesupravegheaţi, sumar îmbrăcaţi, murdari şi cu picioarele goale, iar SR avea rinofaringită.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a ajuns la concluzia că minorii se află într-o situaţie de pericol iminent, datorită neglijării şi neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor parentale de către părinţii ce nu par să conştientizeze importanţa asigurării unor condiţii minime de trai: locuinţă curată, igienizată, căldură, îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului, alfabetizare prin prezenţă zilnică la şcoală şi supraveghere.
Şi din motivele de apel rezultă că părinţii nu-şi înţeleg responsabilităţile, atâta timp cât consideră că dacă nu-i bat sau pedepsesc pe copii şi nu-i obligă la responsabilităţi gospodăreşti, copiii nu sunt în pericol şi nu se impune luarea unei măsuri de protecţie.
Conform articolului 89 alin. (2): ”Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea voluntară sau involuntară a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare”.
Fiind o măsură de urgenţă, temporară, luată în condiţiile stricte ale legii, plasamentul de urgenţă nu reprezintă o încălcare a articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece se impune datorită situaţiei de risc în care se află copiii la acest moment, iar părinţii păstrează posibilitatea să menţină legătura cu minorii, în condiţii Legii nr. 272/2004 şi să ceară reintegrarea în familie, în măsura în care remediază deficienţele constatate şi-şi schimbă atitudinea faţă de copii.
Critica vizând instituirea măsurii plasamentului de urgenţă pentru toţi copiii în cadrul serviciului rezidenţial este neîntemeiată, având în vedere că nu s-a specificat acest aspect în hotărâre, urmând ca măsura să se instituie în cadrul instituţiei şi nu într-un serviciu rezidenţial.
