Realizarea obiectivului final al măsurilor de protecţie specială: reintegrarea copilului în familie în acord cu respectarea principiului interesului superior al copilului.


Prin sentinţa civilă nr. 1602/23.11.2005 s-a respins acţiunea formulată de petenta DGASPC Dolj, prin care  s-a solicitat  reintegrarea în familia naturală a minorului  O.C.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta.

Prin decizia nr. 101/3.03.2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 72/MF/2006, s-a respins recursul.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că nu în toate cazurile poate fi realizat obiectivul final al măsurilor de protecţie specială, respectiv, acela al reintegrării copilului în familia sa în corelare cu respectarea principiului interesului superior al copilului.

În speţă, în considerarea şi respectarea efectivă a principiului interesului superior al copilului, s-a reţinut că reintegrarea copilului O.C.L., născut la data de 01.04.1989, nu este oportună şi adecvată atingerii scopului urmărit, acela de îngrijire reală şi efectivă în raport de afecţiunea gravă de care suferă şi care presupune continuitate, permanenţă şi dăruire.

Prin refuzul părinţilor de a-l reprimi în familie, mai mult sau mai puţin justificat, având în vedere şi perioada celor 10 ani care au trecut de la reluarea primei măsuri, se poate trage în mod justificat concluzia că părinţi nu au disponibilitatea reală de a oferi copilului exact climatul afectiv şi sufletesc necesar în planul recuperator şi al micilor progrese, la care face referire recurenta reclamantă în cerere şi în răspunsul la întâmpinare.

S-a mai arătat că este important de subliniat că, pentru satisfacerea interesului superior al copilului, nu este suficient a se constata că familia prezintă condiţii materiale pentru creşterea şi îngrijirea copilului, este necesar a ase face dovada în acest sens, în speţă fiind evident contrariul.

În cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei unor disponibilităţi reale din punct de vedre moral şi afectiv  ale familiei, de a se îngriji de acest copil cu nevoi speciale, în mod permanent şi nici măcar că acest copil ar primi de la familie o îngrijire la standardul cu care s-a obişnuit.

Mai mult, crearea noilor servicii ca urmare a reorganizării unităţilor de protecţie mari, de tip spitalicesc, are drept consecinţă chiar îmbunătăţirea condiţiilor oferite copiilor cu handicap, comparativ cu cele oferite până de curând, oferindu-se astfel o perspectivă mai bună satisfacerii interesului superior al acestui copil, în comparaţie cu cea oferită de propria sa familie.