Din probele administrate rezultă că părţile au trăit în concubinaj aproximativ 8 ani, din relaţia acestora rezultând minorul RAM ns la 22.11.2005, conform certificatului de naştere seria NL, nr. 8XXXX(fila 11)
Din certificatul medico legal din 25.09.2012 emis de SML rezultă că reclamanta CD a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure, care pot data 4-7 zile şi care necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicaţii.
Constatările certificatului medico legal se coroborează cu declaraţiile martorelor ŞM şi SM, acestea declarând că pârâtul obişnuieşte să consume alcool în mod frecvent, pe acest fond având un comportament agresiv faţă de reclamantă, care în septembrie 2012, în urma unei agresiuni fizice aplicată de pârât a fugit de acasă, refugiindu-se la nişte rude, unde în repetate rânduri a fost căutată de pârât sub influenţa băuturilor alcoolice şi ameninţată, fapt ce a determinat-o să se mute la o altă adresă, pârâtul continuând să meargă la locul de muncă al reclamantei, şi să o ameninţe şi agreseze verbal pe reclamantă.
Acest aspect declarat de martori se coroborează şi cu adresa nr. 1XX/2012 eliberată de (fila 21) XXX şi adresa nr. 7XXX/3XXX din 2012 a IPJ .
Din coroborarea declaraţiilor martorelor ŞM şi SM cu biletele de externare din spital ale reclamantei de la filele 7 şi 8 rezultă că neînţelegerile dintre părţi apărute pe fondul consumului de alcool practicat de pârât au apărut de aproximativ 7 ani şi au cauzat reclamantei o depresie psihică.
De asemenea martorul DI declară că îl cunoaşte pe pârât ca pe o persoană care consumă frecvent alcool şi a aflat de la soţia sa că pârâtul a agresat-o pe reclamantă, bănuind că aceasta are o relaţie cu un alt bărbat.
Din adresa nr. 1XX/2012 eliberată de Liceul XX din DR.TR. SEVERIN rezultă că pârâtul s-a prezentat sub influenţa băuturilor alcoolice în data de 01.11.2012 la Liceul XX şi a perturbat liniştea clasei fiului său, aspecte ce se coroborează şi cu declaraţiile martorelor ŞM şi SM.
Din analiza materialului probator de la dosar, s-a reţinut că pârâtul are un comportament violent, care este evident, periculos şi de natură să menţină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieţii reclamantei şi minorului, situaţie în care instanţa are posibilitatea şi implicit sarcina de a interveni prompt în vederea emiterii unui ordin de protecţie ca fiind o măsură eficace în ocrotirea vieţii şi intereselor reclamantei şi minorului.
În ceea ce priveşte pe minorului părţilor, instanţa nu poate reţine apărarea avocatului pârâtului că în lipsa unei anchete sociale nu poate fi schimbat domiciliul minorului, atâta timp cât legea permite o astfel de măsură dacă din probele administrate rezultă pârâtul are un comportament violent, care este evident, periculos şi de natură să menţină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra dezvoltării minorului. Or din probele administrate rezultă că prin comportamentul sau pârâtul a perturbat viaţa minorului atât acasă cât şi la şcoală, creând un stres acestuia.
Conform art. 23 din Legea 217/2003:
1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora
Conform alin 3 al aceluiaşi articol pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Conform art. 24 din Legea 217/2003 durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului
Conform art.27 alin 7 din Legea 217/2003 judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.
Conform art. 29 din Legea 217/2003 ordinul de protecţie este executoriu.
Conform art. 30 din Legea 217/2003:
(1) Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2) Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3) Recursul se judecă cu citarea părţilor.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
Conform art. 31 din Legea 217/2003:
(1) Ordinul de protecţie se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.
(2) Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.
(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
(4) Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Conform art. 32 din Legea 217/2003:
(1) Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(2) În caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În raport de considerentele de mai sus, instanţa apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă şi să dispună emiterea ordinului de protecţie în conformitate cu art.26 alin.1 literele d, f, h aII a teză din Legea 217/22.05.2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, modificată şi completată prin Legea 25/13.03.2012, cu următoarele măsuri provizorii:
– păstrarea unei distanţe minime de 50 metri a pârâtului faţă de reclamantă, faţă de domiciliul acesteia şi faţă de locul de muncă al acesteia pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecţie.
– interzicerea oricărui contact telefonic sau prin corespondenţă a pârâtului cu reclamanta pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecţie.
– stabilirea provizorie a domiciliului minorului RAM ns. la XXX la mama reclamantă, în DR.Tr.Severin, jud.Mehedinţi până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1XXX/225/2XXX.
Totodată, instanţa, în conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din Legea 217/22.05.2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, modificată şi completată prin Legea 25/13.03.2012 ,urmează să dispună şi măsura provizorie privind obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecţie.
