SENTINŢA CIVILĂ Nr. 582
Şedinţa publică de la 04 Iulie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr.1652/199/09.12.2010, reclamanta A. A.-M. a chemat în judecată pe pârâtul C. V., pentru stabilirea paternităţii minorului, născut şa 08.06.2010.
Cererea, a fost legal timbrată cu 6 lei taxă de timbru şi timbru judiciar.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanţa că a fost prietenă cu pârâtul din anul 2005 până la sfârşitul anului 2009. În această perioadă a întreţinut relaţii intime cu pârâtul şi intenţionau să se căsătorească. În anul 2006 a rămas însărcinată, dar la insistenţele pârâtului a făcut avort.
După naşterea minorului, pârâtul a contestat că este tatăl acestuia şi nu a contribuit la întreţinere.
În urma efectuării examenului serologic la I.M.L.Iaşi, s-a stabilit că pârâtul poate fi tatăl minorului. Cu toate acestea, pârâtul nu recunoaşte că este tatăl minorului.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.56-60 Cod familie.
În dovedirea acţiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu pârâtului şi expertiză.
Cererii i-au fost ataşate: certificatul de naştere al minorului şi expertiza medico legală serologică efectuată la I.M.L.Iaşi.
Legal citat, pârâtul a fost prezent la instanţă, dar nu a fost de acord cu aceasta.
Reclamanta, a solicitat proba cu martori şi proba cu expertiza examen ADN.
Pârâtul a fost de acord cu expertiza ADN.
În cauză s-a luat interogatoriu pârâtului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 08.06.2010, s-a născut minorul, conform certificatului de naştere nr.1849/15.06.2010, al Primăriei Bacău. Filiaţia a fost stabilită numai faţă de mamă.
Pârâtul nu a fost de acord cu acţiunea, susţinând, la interogatoriu, că nu este tatăl minorului.
Martorii audiaţi în cauză, au relatat că părţile au fost prieteni din anul 2005 şi intenţionau să se căsătorească. Acestea au întreţinut relaţii intime.
Reclamanta, a mai fost o dată însărcinată, şi a făcut avort.
În anul 2010, s-a născut minorul.
Raportul de expertiză examen ADN, efectuat la Institutul Naţional de Medicină Legală, a concluzionat că pârâtul este tatăl biologic al minorului, cu o probabilitate de 99,9998%.
Conform art.56 Cod familie, „filiaţia faţă de tată se stabileşte prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească”, iar conform art.59 Cod familie „acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă” , în termenul prevăzut de art.60 Cod familie.
Faţă de cele ce preced, instanţa va admite acţiunea şi va constata că pârâtul este tatăl minorului.
Conform art.64 al.2 Cod familie, în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa va putea da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia.
Prin urmare, instanţa, va încuviinţa ca pe viitor minorul să poarte numele tatălui.
Va dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în actul de naştere al minorului.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, reprezentând taxă de timbru , timbru judiciar, onorariu apărător, c/val expertiză şi cheltuieli de transport.
Urmează a respinge cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând ? din expertiza ADN, ca neîntemeiată, culpa procesuală aparţinând acestuia.
Red.PA 20.07.2011
