Stabilirea cuantumului pensiei de întretinere datorata copiilor se face prin raportare la dispozitiile legii, dar si la nevoile concrete ale tuturor
Domeniu – familie. Probleme în legatura cu familia
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.4786/740/2010 – DECIZIA CIVILA NR.372/01.03.2012)
Prin actiunea înregistrata la data de 01 octombrie 2010, pe rolul Judecatoriei Alexandria, sub nr. 4786/740/2010, reclamanta L.M. a chemat în judecata pe pârâtul L.F., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei încheiate la data de 26 martie 1999 si înregistrate în Registrul de stare civila din cadrul Primariei comunei Mavrodin, sa-i fie încredintata spre crestere si educare minora L.A.L., sa fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorei si sa-si reia numele avut anterior casatoriei si anume “M.”.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul la data de 26 martie 1999, la început relatia de familie a decurs normal, si-au stabilit domiciliul comun în comuna Mavrodin, iar în anul 1999 s-a nascut minora L.A.L., ulterior au intervenit problemele, relatia de familie a început sa se deterioreze treptat ajungând pâna la despartirea în fapt, despartire care a avut loc în luna februarie 2010, când a fost alungata din domiciliul conjugal.
A mai aratat reclamanta ca de la data la care a nascut fetita si pâna în prezent, s-a ocupat de cresterea si educare minorei, între ele existând relatii afective.
În dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar certificat de casatorie si certificat de nastere al minorei.
S-a dispus si s-a efectuat de catre Autoritatea tutelara a Primariei comunei Mavrodin, ancheta sociala la domiciliile partilor.
În cursul judecatii, s-a încuviintat si administrat proba testimoniala, pentru ambele parti, fiind ascultati martorii S.M. si S.F..
Prin sentinta civila nr. 107 din 19 ianuarie 2011, Judecatoria Alexandria a admis actiunea, a declarat desfacuta prin acordul partilor casatoria încheiata între acestea, reclamanta urmând sa se numeasca “M.” si i-a încredintat acesteia spre crestere si educare pe minora nascuta la 03 iunie 1999, cu obligarea pârâtului la 127 lei lunar pensie de întretinere.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut acordul partilor cu privire la divort, în temeiul dispozitiilor art. 38 Codul familiei, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 si i-a încredintat-o mamei pe minora, având în vedere învoiala partilor în acest sens si dispozitiile art. 42 Codul familiei.
L-a obligat pe pârât în temeiul art. 42 alin. 4 si art. 94 Codul familiei, la 127 lei lunar, cu titlu de pensie de întretinere, începând cu data cererii de chemare în judecata – 01 octombrie 2010, pâna la majoratul minorei.
Împotriva acestei sentinte irevocabile cu privire la divort si supuse cailor de atac legale cu privire la cererile accesorii, a declarat apel pârâtul, criticând-o sub aspectul cuantumului pensiei de întretinere la care a fost obligat, considerând ca acest cuantum nu putea depasi 87 lei lunar, obligatie stabilita prin sentinta civila nr. 784/2010 de Judecatoria Alexandria.
A aratat apelantul ca veniturile sale sunt aceleasi, însa are în întretinere si un alt copil, L.M.F., care, desi este major, îsi continua studiile la Grupul Scolar Rosiorii de Vede, iar instanta nu a tinut cont de acesta.
Prin întâmpinare, intimata L.M. a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate. A recunoscut intimata ca apelantul mai are un copil care frecventeaza cursurile Grupului Scolar Auto din Rosiorii de Vede, dar a sustinut ca aceste cursuri se vor finaliza peste aproximativ trei luni, când copilul apelantului, în vârsta de 21 ani, se poate angaja în munca.
A considerat intimata ca minora rezultata din casatoria partilor, se afla într-o perioada a vietii în care are nevoi mai mari în raport cu fiul apelantului, iar suma de 127 lei lunar, stabilita de prima instanta cu respectarea prevederilor art. 94 Codul familiei, satisface într-o masura mica aceste nevoi. În plus, legea nu obliga la stabilirea în cuantum egal, a pensiei de întretinere datorate mai multor copii, de catre parinte.
S-a mai aparat intimata, în sensul ca nu are un loc de munca stabil datorita conditiilor economice si locuieste într-un fost grajd al CAP, în doua camere amenajate în acest scop, iar pensia acordata de prima instanta este vitala pentru minora (fila 18 dosar fond).
Prin decizia civila nr. 53 din 23 martie 2011, Tribunalul Teleorman – Sectia Civila a admis apelul declarat de apelantul L.F., împotriva sentintei civile nr. 107 din 19 ianuarie 2011 a Judecatoriei Alexandria, a schimbat în parte sentinta atacata în sensul ca a obligat pe pârât la 85 lei lunar, pensie de întretinere în favoarea minorei L.A.L., de la 01 octombrie 2010 pâna la majoratul minorei – 03 iunie 2017; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a verificat legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor aduse, constatând ca apelul declarat este întemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 784 din 25 martie 2010, Judecatoria Alexandria l-a obligat pe pârâtul L.F., tatal minorei L.A.L., sa îi plateasca acesteia, o pensie de întretinere de 87 lei lunar, începând cu 15 noiembrie 2010 si pâna la majoratul minorei, având în vedere venitul lunar al pârâtului, de 522 lei lunar si împrejurarea ca în întretinerea acestuia se afla si un alt copil, elev în clasa a XII-a, acordând celor doi copii o suma egala de 87 lei.
Prin sentinta atacata, Judecatoria Alexandria l-a obligat pe apelantul – pârât la 127 lei lunar pensie de întretinere în favoarea copilului sau din casatoria cu intimata – reclamanta, fara a motiva în vreun fel criteriile pe care le-a avut în vedere, în conditiile în care nu s-a facut dovada ca tatal minorei realizeaza un venit mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei prin sentinta civila indicata.
Din considerentele sentintei atacate, nu a rezultat nici daca instanta de fond i-a acordat minorei o pensie într-un cuantum mai mare, corespunzator eventual nevoilor mai mari ale acesteia.
Or, asa cum a rezultat din înscrisurile depuse de apelant în aceasta faza procesuala (filele 5 – 8 dosar apel), apelantul beneficiaza de o pensie în suma de 522 lei lunar si îl mai are în întretinere pe L.M.F., nascut la 19 iulie 1990, elev în clasa a XIII-a la Grupul Scolar Auto Rosiori de Vede.
Potrivit dispozitiilor art. 94 alin. 1 Codul familiei, cuantumul pensiei de întretinere se stabileste potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la 1/3 pentru doi copii, precum în speta de fata. Simpla sustinere a intimatei, în sensul ca nevoile minorei din casatoria partilor ar fi mai mari si astfel i s-ar cuveni un cuantum mai mare decât cel egal cu cel pentru celalalt copil al apelantului, nu este de natura sa duca la acordarea disproportionata a pensiei, nefacându-se dovezi sub acest aspect.
Ca atare, raportat la cei doi copii aflati în întretinerea apelantului – pârât si la veniturile acestuia, tribunalul a stabilit pensia de întretinere – datorata minorei în cauza, prin aplicarea cotei prevazute de art. 94 alin. 3 Codul familiei, asupra acestor venituri, intimata – reclamanta având posibilitatea sa solicite, în viitor, majorarea pensiei de întretinere, în raport de cresterea nevoilor minorei si a posibilitatilor de plata ale apelantului.
La data de 11 mai 2011, reclamanta M.M. a declarat recurs împotriva deciziei civile, aratând în motivare ca solicita ca hotarârea de divort sa ramâna valabila în partea referitoare la stabilirea pensiei de întretinere, deoarece ea nu are nici un venit, muncind cu ziua în sat, iar suma de 85 lei stabilita prin decizia recurata îi este insuficienta pentru întretinerea minorei.
Recurenta precizeaza ca pârâtul are în întretinere un baiat în vârsta de 21 de ani, elev la seral, dar ca acesta poate sa se întretina singur, deoarece termina liceul în luna iunie 2011.
Recurenta arata ca fostul sot are o pensie de 520 de lei, dar are în gospodarie animale si pamânt care îi aduc un venit suplimentar, de unde rezulta ca poate plati suma de 127 de lei stabilita prin hotarârea de divort.
În sedinta publica din 08 decembrie 2011, recurenta si-a completat motivele de recurs, în termen legal, hotarârea recurata nefiindu-i comunicata în mod legal, de catre tribunal, precizând ca solicita instantei ca prin decizia pe care o va pronunta, sa dispuna: admiterea recursului si modificarea deciziei recurate în sensul de a obliga intimatul la plata pensiei de întretinere în cuantum de 127 de lei în favoarea minorei L.A.L., de la data de 01 octombrie 2010 pâna la majoratul minorei, respectiv 03 iunie 2017 si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu în conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod de procedura civila.
Astfel, dupa ce a realizat istoricul cauzei prezente, recurenta a aratat ca în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, hotarârea judecatoreasca a unei instante este recurabila când este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Luând în considerare aceste dispozitii legale si raportându-ne la situatia acesteia de fapt, recurenta a învederat instantei de control judiciar, faptul ca în mod gresit, instanta de apel a admis cererea promovata de L.F., eludând în mod nejustificat dispozitiile de altfel exprese, ale legii, cât priveste modul de stabilire a cuantumului pensiei de întretinere prevazute în Codul familiei.
Astfel, instanta de apel, interpretând în mod gresit înscrisurile, precum si sustinerile partilor, a schimbat în parte sentinta pronuntata de catre Judecatoria Alexandria, obligând intimatul din cauza la plata unei pensii de întretinere în cuantum de 85 lei, în conditiile în care cuantumul corect al acesteia era cel stabilit de instanta de fond, respectiv 127 lei.
Potrivit dispozitiilor art. 93 din Codul familie, “obligatia de întretinere se executa în natura sau prin plata unei pensii în bani. Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinând seama de împrejurari”.
Totodata, a expus dispozitiile art. 94 din acelasi cod, precizând ca în temeiul acestora, instanta stabileste global cuantumul sumei care urmeaza a se plati cu titlu de obligatie de întretinere prin raportare la numarul de copii ce urmeaza a primi întretinerea, fara ca legea sa stabileasca mai departe suma pe care o va primi fiecare dintre acestia.
Determinarea cuantumului care se cuvine si urmeaza a se acorda fiecaruia dintre copii, ramâne astfel la aprecierea instantei, însa recurenta considera ca nu exista nicio prevedere legala care sa oblige împartirea acestei sume în mod egal, între cei doi copii, singurul criteriu care trebuie avut în vedere la acest punct, fiind cel prevazut de art. 94 din Codul familiei, respectiv în functie de nevoile celui ce urmeaza a beneficia de întretinere. De asemenea, potrivit dispozitiilor prevazute de art. 86 alin. 1 din Codul familiei, “descendentul, cât timp este minor, are drept la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care se afla”.
Potrivit unei definitii recunoscute de majoritatea autorilor din literatura de specialitate, obligatia legala de întretinere este îndatorirea impusa de lege unei persoane de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv pe cele necesare satisfacerii nevoilor spirituale, iar în cazul copiilor minori, mijloacele pentru educarea, învatatura si pregatirea profesionala a acestora. Cuantumul obligatiei de întretinere se determina potrivit cu nevoia celui care o solicita si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati. În stabilirea cuantumului întretinerii, se are în vedere câstigul din munca al parintelui ce acorda întretinerea.
În speta, în mod gresit instanta de apel a micsorat cuantumul pensiei de întretinere stabilit prin sentinta civila nr. 107 din 19 ianuarie 2011 de catre Judecatoria Alexandria. Cât priveste cuantumul cumulat al obligatiei de întretinere datorate de intimat fata de ambii sai copii, acesta a fost stabilit în mod corect si cu respectarea dispozitiilor art. 94 din Codul familiei, respectiv o treime din venitul realizat, însa din motivarea solutiei pe care o critica recurenta, reiese faptul ca Tribunalul Teleorman a stabilit ca L.A.L. si L.M.F. sa primeasca sume de bani egale, în considerarea faptului ca nevoile celor doi copii ar fi foarte apropiate ca valoare. Or, astfel cum a precizat si prin întâmpinarea depusa în cadrul dosarului de apel, nevoile acestora nu sunt nici pe departe apropiate ca valoare estimativa, având în vedere atât diferenta de vârsta existenta între acestia, cât si nevoile în sine, la rândul lor aflate în strânsa legatura cu vârsta si conditiile de trai ale fiecaruia.
În acest sens, a aratat recurenta ca fiica minora a partilor se afla într-o perioada a vietii în care are nevoi mai mari decât fiul intimatului, tinând cont de faptul ca se afla la studii în cadrul unei unitati scolare de învatamânt, si totodata de nevoile pe care aceste studii le presupun în mod necesar, generate spre exemplu, de achizitionarea recuzitei scolare aferente fiecarui semestru al fiecarui an de studiu. Mai mult decât atât, instanta de apel nu a tinut cont de situatia materiala precara a recurentei, careia i-a fost încredintata minora spre crestere si educare, având în vedere faptul ca aceasta nu are un loc de munca stabil datorita conditiilor economice defavorabile, fiind nevoita sa lucreze “cu ziua”, dar si faptul ca din pricina acelorasi conditii, recurenta este nevoita sa locuiasca împreuna cu minora într-un fost grajd al CAP. Rezulta prin urmare ca în conditiile date, suma la plata careia a fost obligat intimatul prin decizia recurata, în cuantum de 85 de lei, nu este nici pe departe în masura sa asigure un minim al conditiilor de trai menite sa asigure minorei, dezvoltarea fizica si morala corespunzatoare.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. 1 din Codul familiei, “În cazul schimbarii împrejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a împlinit vârsta de patrusprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii”.
Având în vedere dispozitiile citate, recurenta apreciaza ca în speta se impune cu atât mai mult modificarea solutiei pronuntate cu privire la cuantumul pensiei de întretinere, luând în considerare faptul ca a intervenit o schimbare în privinta împrejurarilor care au stat la baza solutiei asupra careia s-a oprit instanta de apel. În acest sens, învedereaza instantei, faptul ca fiul major al intimatului, în vârsta de 21 de ani, a absolvit la data de 18 iunie 2011 cursurile pe care le urma în cadrul unitatii de învatamânt Grupul Scolar Auto Rosiorii de Vede, fiind apt pentru a se angaja în munca.
Cu privire la acest aspect, recurenta întelege sa faca unele precizari. Astfel, fiul major al intimatului a urmat cursurile unei scoli profesionale de arte si meserii timp de trei ani, respectiv pe durata claselor IX – XI, obtinând la absolvire o diploma de mecanic auto, care îi ofera astfel o calificare necesara exercitarii unei asemenea profesii. Ulterior, aceeasi institutie de învatamânt a fost reorganizata sub forma unui grup scolar, respectiv Grupul Scolar Auto Rosiorii de Vede, oferind posibilitatea proaspetilor absolventi de a urma înca doi ani de studiu, la finele carora, acestia sa dobândeasca înca o calificare, pe aceea de tehnician transporturi. Astfel, la data de 18 iunie 2011, fiul major al intimatului, L.M.F., a absolvit cursurile Grupului Scolar Auto Rosiorii de Vede, având la aceasta data diplome ce atesta calificarea sa atât ca mecanic auto, cât si ca tehnician transporturi, fiind prin urmare apt pentru a se angaja în munca conform pregatirii dobândite. De asemenea, recurenta mai precizeaza ca la acest moment, L.M.F. nu se afla în continuarea studiilor în cadrul unei institutii de învatamânt superior.
Fata de cele învederate, recurenta apreciaza ca instanta va trebui sa ia act de situatia scolara a majorului si ca ar fi de nepermis ca întretinerea la care intimatul este obligat fata de fiica sa minora sa o echivaleze în cuantum valoric pe aceea datorata fata de majorul în vârsta de 21 de ani, apt pentru încadrarea în munca. Pe de alta parte, pentru a se preveni prejudicierea intereselor minorei, instanta va trebui sa tina cont de vârsta acesteia si de nevoile crescute impuse de necesitatea asigurarii unor conditii cel putin optime pentru o dezvoltare armonioasa si pentru o buna educatie. Prin urmare, comparând situatia celor doi copii ai intimatului, recurenta considera ca suma de 127 de lei stabilita în sarcina acestuia de catre instanta de fond, si care este oricum o suma modica, este necesara minorei L.A.L. într-o masura cu mult peste cea reclamata de nevoile fiului major.
Potrivit prevederilor art. 92 “când cel obligat nu poate presta, în acelasi timp, întretinerea tuturor celor care sunt în drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinând seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotarî fie ca întretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca întretinerea sa se împarta între mai multe sau toate persoanele îndreptatite sa o ceara. În acest caz instanta va hotarî, totodata, modul în care se va împarti întretinerea între persoanele care urmeaza a o primi”. În raport de aceste dispozitii, opineaza în sensul în care în mod judicios, instanta de fond a stabilit cuantumul pensiei de întretinere datorate minorei L.A.L., la suma de 127 de lei.
Indiferent de situatia de caz la care se-ar raporta, parintii au dreptul, dar si îndatorirea de a-si creste copilul, iar potrivit dispozitiilor Codului familiei, acestia sunt datori sa îngrijeasca de copil, asigurându-i cresterea, sanatatea si dezvoltarea fizica si psihica armonioasa, educarea, învatatura si pregatirea profesionala. Tinând seama de realitatile vietii sociale si de familie, necesitatile unui copil minor sunt în mod evident, superioare din punct de vedere material, prezentând o structura si caracteristici care antreneaza costuri materiale considerabile.
Si-a întemeiat recursul pe dispozitiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
La data de 28 februarie 2012, a depus la dosarul cauzei întâmpinare intimatul prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedura civila, respectiv copii dupa: decizia civila nr. 53 din 23 martie 2011, pronuntata de Tribunalul Teleorman – Sectia Civila, dosar nr. 4786/740/2010; adresa nr. 1236 din 19 octombrie 2011 a Grupului Scolar Auto Rosiorii de Vede, cupon pensie L.F., copii acte de identitate L.M.F. si L.I.-M., sentinta civila nr. 3969/1997 a Judecatoriei Alexandria, decizie asupra capacitatii de munca nr.610/2011 a intimatului, bilete de iesire din spital al acestuia, acte medicale ale intimatului.
Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila.
Examinând în continuare, decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedura civila în referire la art. 295 din acelasi act normativ, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. Sub un prim aspect, Curtea observa ca recursul este o cale de atac care se grefeaza ca regula, pe situatia de fapt stabilita de instantele devolutive ale fondului.
Daca în recurs, sunt administrate probe, în temeiul art. 305 Cod Procedura Civila, instanta de recurs va putea atunci, proceda la o reevaluare a situatiei de fapt.
2. i. Sub un secund aspect, Curtea constata ca obligatia legala de întretinere reprezinta îndatorirea impusa de lege unei persoane, de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum si – în cazul obligatiei de întretinere a parintilor fata de copiii lor minori – mijloacele pentru educarea, învatatura si pregatirea lor profesionala.
Potrivit alin. 1 si 3 art. 94 din Codul Familiei, “(1)Întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.(…)(3)Când întretinerea este datorata de parinte sau de cel care înfiaza, ea se stabileste pâna la o patrime din câstigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii”.
Dispozitia evocata în alineatul 3 instituie astfel, în raporturile dintre parinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului întretinerii, prevazut de primul alineat al art. 94 Codul Familiei, un plafon maxim din veniturile parintelui, variabil în functie de numarul copiilor (1/3 sau 1/2, dupa caz).
Raportat la metoda de interpretare teleologica a normei juridice enuntate, dar si la cea sistematica (prin coroborarea sa cu principiul fundamental al egalitatii între copii, indiferent ca acestia sunt din casatorie sau din afara acesteia), Curtea constata ca în mod concomitent, textul de lege instituie ca regula, în raporturile dintre copii, un plafon aferent fiecarui copil – de 1/6 (în cazul a doi copii) sau de 1/ 2xn (în cazul a n copii). Aceasta semnifica faptul ca în situatia pluralitatii de copii, un copil va beneficia în principiu, de o pensie de întretinere pentru sine, într-un cuantum corespunzator fractiei precizate.
Solutia evocata, impusa de reglementarile internationale în domeniul protectiei si promovarii drepturilor fiecarui copil, reglementari transpuse de altfel, si pe plan intern, prin Legea 272/2004, impune asadar – în temeiul superioritatii normelor internationale conform art.20 din Constitutia României, dar si în temeiul argumentului imposibilitatii derogarii ca regula, de la dispozitiile (configurate în veritabile principii) ale legii expuse constituite într-un adevarat Cod al protectiei copilului – prevalenta solutiei secunde edictate de art.92 din Codul Familiei (“Când cel obligat nu poate presta, în acelasi timp, întretinere tuturor celor care sunt în drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinând seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotarî fie ca întretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca întretinerea sa se împarta între mai multe sau toate persoanele îndreptatite sa o ceara. În acest caz instanta va hotarî, totodata, modul în care se va împarti întretinerea între persoanele care urmeaza a o primi”), însa amendate de principiile fundamentale ale egalitatii între copii si neafectarii interesului superior al vreunui copil.
Asadar, în temeiul acestui algoritm juridic, variatia cuantumului în sens descrescator sau crescator, va fi determinata de aceasta data, în primul rând, de celalalt criteriu obligatoriu expus de art.94 al.1 Codul Familiei, respectiv cel al propriilor nevoi ale copilului. Totusi, data fiind pluralitatea de copii, bilantul acestei evaluari judiciare se va realiza în al doilea rând, dar în mod obligatoriu, si prin analiza concreta a acestei situatii.
Astfel, daca în privinta stabilirii pentru unul dintre copii, prin raportare la nevoile sale concrete, a unei sume inferioare fractiei legale, nu sunt consideratii speciale de realizat, în privinta alegerii unei sume superioare însa, judecatorul va trebui sa verifice în prealabil, în cadrul analizei sale juridice, ca decizia sa sa nu afecteze interesele celuilalt/celorlalti copil/copii, pentru ca în acest caz, s-ar aduce atingere principiilor onusiene evocate, ale egalitatii copiilor si interesului superior al fiecarui copilul. Astfel, chiar daca nevoile copilului sunt mai mari decât ar acoperi fractia legala, judecatorul va trebui sa se opreasca la aceasta suma corespunzatoare fractiei legale pentru un copil, daca si celalalt/ceilalti copil/copii necesita o pensie substantiala si cel mult, va putea sa acorde o pensie reprezentând diferenta dintre plafonul maxim stabilit pentru toti copiii si pensia/pensiile inferioare fractiei pentru un copil, atribuite celuilalt/celorlalti copil/copii, dar aceasta doar daca acesta/acestia din urma nu ar avea nevoie de o pensie de pâna la fractia individuala legala. În acest mod, stabilirea unui cuantum superior fractiei, al pensiei de întretinere în privinta unui copil, nu se va realiza în detrimentul, în prejudiciul celuilalt/celorlalti copil/copii.
Exempli gratia, în cazul existentei a doi copii, daca raportat la suma corespunzatoare fractiei de 1/6, nevoile unuia dintre copii sunt inferioare valoric (ca urmare de exemplu, a vârstei mici sau a producerii de venituri proprii), atunci i se poate acorda o pensie de întretinere al carei cuantum sa fie mai mic decât valoarea fractiei enuntate. Daca, însa, nevoile sale sunt superioare, atunci stabilirea unui cuantum superior celui corespunzator fractiei de 1/6 apreciat a fi insuficient, nu se va putea realiza decât daca nevoile celuilalt copil sunt atât de mici cât sa atraga o pensie inferioara valorii de referinta enuntate.
Argumentele expuse sunt valabile indiferent de aspectul procesual al solicitarii stabilirii pensiei de întretinere pentru mai multi copii, în mod concomitent sau succesiv (ca în situatia când ulterior fixarii pentru un copil, se naste/nasc un alt/alti copil/copii), deoarece textul de lege nu distinge sub acest element. Dimpotriva, legiuitorul român ofera mijloace procesuale pentru reechilibrarea situatiei din aceasta perspectiva, prevazute inclusiv în cadrul art.94 din Codul Familiei: cererea de majorare sau dupa caz, de diminuare a pensiei de întretinere pentru unul/unii dintre copii.
ii. Aplicând aceste considerente cu caracter teoretic, spetei prezente, Curtea constata ca intimatul este tatal a trei copii: minora L.A.L. – fiica recurentei, nascuta la data de 03.06.1999, L.I. – M., nascut la data de 29.07.1989 (major la data sesizarii instantei), dar si L.M. – F., nascut la data de 19.07.1990 (major aflat însa, la data sesizarii instantei, în continuarea studiilor), fii intimatului dintr-o casatorie anterioara.
De asemenea, Curtea observa ca potrivit adeverintei nr. 1236 din 19 octombrie 2011 a Grupului Scolar Auto Rosiorii de Vede (fila 22 dosar recurs), fiul L.M.-F. a absolvit liceul la data de 18.06.2011, intimatul precizând în cadrul memoriului de la fila 32 dosar recurs, faptul ca în prezent, acest copil nu urmeaza cursurile vreunei facultati.
Raportat la aceasta situatie si având în vedere posibilitatea obtinerii pensiei de întretinere de catre un copil devenit major, daca se afla în continuarea studiilor, pâna la vârsta de cel mult 25 ani, potrivit deciziei de îndrumare nr. 2/20.02.1971 a Plenului Tribunalului Suprem, Curtea apreciaza ca analiza prezenta trebuie realizata în referire la doua intervale: cel cuprins între data introducerii actiunii (01.10.2010) si 18.06.2011 (data absolvirii liceului de catre copilul L.M.-F.), interval în cadrul caruia se impune aplicarea plafonului maxim de o treime din venitul lunar al intimatului, în referire la cuantumul total al pensiei de întretinere datorate pentru ambii copii si cel dintre data 18.06.2011 si pâna la majoratul minorei, interval pentru care se impune raportarea la plafonul maxim de o patrime din venitul lunar al intimatului.
În privinta primului interval, se constata în temeiul situatiei de fapt retinute de tribunal, ca intimatul realizeaza un venit de 522 lei. Aplicând cota de 1/6 cuvenita unui copil, rezulta cuantumul de 87 lei. Având în vedere nivelul mic al acestei sume, raportat la cerintele uzuale ale fiecaruia dintre cei doi copii în vârste de circa 12 ani, respectiv 21 ani, ambii elevi, Curtea apreciaza în temeiul considerentelor expuse la punctul anterior, ca nu se poate proceda la o majorare a cuantumului pentru unul dintre ei (respectiv pentru minora, astfel cum solicita recurenta), în detrimentul celuilalt frate mai mare ce a urmat în aceasta perioada, cursurile liceale si a sustinut examenul de bacalaureat, fapte care potrivit cunostintelor generale despre lume si societate, presupun anumite cheltuieli care la rândul lor, nu pot fi ignorate.
Din aceasta perspectiva, criticile recurentei (inclusiv cele referitoare la nevoile concrete majore ale minorei comparativ cu cele ale fratelui sau vitreg, la conditiile sale improprii de locuit, la posibilitatile reduse ale mamei sale recurente, la vârsta mare a celuilalt copil) sunt neîntemeiate, tribunalul realizând un bilant corect al elementelor pertinente silogismului juridic al cauzei.
În privinta secundului interval, de pâna la majoratul minorei, Curtea observa ca potrivit cuponului original de pensie depus în recurs, din pensia intimatului de 522 lei, i se efectueaza retineri în suma de 191 lei.
În contrapunere, recurenta nu a facut în prezenta cale de atac, dovada titlului cu care sunt realizate aceste retineri (de exemplu, actul normativ privind reducerea pensiilor determinata de situatia nationala de criza sau executarea vreunui alt titlu executoriu – fie el si de întretinere), desi potrivit art. 1169 Cod Civil si art. 129 al.1 Cod Procedura Civila, avea aceasta obligatie.
Nu mai putin, aceeasi omisiune procesuala se observa în privinta sustinerii din cadrul motivelor initiale de recurs, potrivit careia intimatul ar obtine venituri complementare celor din pensie, din cresterea animalelor si cultivarea terenurilor proprietatea sa. Curtea observa ca acest aspect nu se confirma nici prin prisma situatiei de fapt retinute de catre instanta de apel.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca în privinta acestui interval secund, situatia de fapt s-a modificat, în sensul ca venitul net obtinut de catre intimat, baza a aplicarii fractiei evocate, este reprezentat de suma de 331 lei (522 lei – 191 lei). Având în vedere plafonul maxim enuntat de art. 94 al. 3 din Codul Familiei, pentru situatia existentei unui singur copil în întretinere, de 1/4, Curtea constata ca suma cuvenita minorei pentru perioada ulterioara datei de 18.06.2011, ar fi de 82,75 lei. Or, în apel i s-a acordat o pensie de întretinere într-un cuantum superior, de 85 lei.
Din aceasta perspectiva si având în vedere principiul non reformatio in pejus care presupune ca partii ce a exercitat o cale de atac, sa nu i se înrautateasca situatia fata de cea stabilita prin hotarârea judecatoreasca supusa controlului judiciar, Curtea constata ca criticile din recurs sunt neîntemeiate si în privinta acestei perioade secunde.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, retinând ca instanta de apel a pronuntat o hotarâre judecatoreasca legala, motivul de recurs invocat nefiind fondat.
Totodata, se va lua act potrivit art. 274 Cod Procedura Civila, ca nu se solicita cheltuieli de judecata, aferente fazei recursului, de catre recurenta-reclamanta.
2
